Feed on
Posts
Comments

Zina Zen. De 513 ori

Zina Zen m-a rugat ieri să spun două cuvinte azi. Am zis „Bine. Două cuvinte”.

Cele două cuvinte ale mele sunt două istorii.

Prima este despre faptul că ne-am văzut cu Zina prima dată, la București, la lansarea cărții mele. A doua oară ne-am văzut pe viu ieri, la lansarea altei cărți. Iar astăzi o văd a treia oară în viața mea pe Zina la lansarea cărții ei „513”.

Felicitări!

Și povestea noastră de dragoste la prima, la a doua și la a treia ar fi fost foarte scurtă, dacă nu era această carte a ei, pe care am citit-o. Într-o zi primul capitol, și apoi până la capăt.

Iar a doua poveste este despre bunelul meu. El avea o căciulă pe care, din când în când, o întorcea pe dos și o scutura. Probabil, ca să fie mai curată și ca să țină mai mult.

Mă întrebați ce are povestea despre căciula bunelului cu această carte? Ei bine, cartea Zinei, după ce am citit-o, a făcut cu mine ce făcea bunelul cu căciula – m-a întors pe dos, m-a scuturat. Poate ca să fiu mai curat. Poate ca să țin mai mult.

Ca să țin mai mult la prieteni și la oamenii dragi.

Mă bucur de 513 ori pentru Zina și cartea ei „513”, care a adunat atâția oameni dragi…

Dintre cei de vârsta noastră, care pot lega două cuvinte pe pagină așa ca acestea să strălucească  și să ne miște, nu sunt chiar mulți. Încăpem  cu toții poate pe degetele unei mâini. În schimb, sunt bucuros că vă avem pe voi – mulți – cei care înțelegeți că în munca asta legată de scris nu este nici logică, nici raționament economic, da tot o apreciați. Cumpărându-ne și citindu-ne cărțile.

Ce minunat este că Zina vă are, că noi cu Zina vă avem și asta este dragostea adevărată. La prezent. Că la trecut ar fi: ce bine că v-am avut! Iar asta deja nu este dragoste, este altceva.

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu