Feed on
Posts
Comments

Ganduriledintrepagini.com

Titlu: VINIL

Autor: Igor Guzun

Categoria: Literatură română

Număr pagini: 182

Editura: URMA ta

„VINIL” a lui Igor Guzun este o carte cu texte scurte despre Moldova, în care autorul ne prezintă cu umor și ironie viața din Moldova. Moldoveanul din mine nu are cum să nu iubească această carte, o carte extraordinară pe care dacă o veți citi, probabil vă veți regăsi în unele citate, indiferent dacă sunteți moldoveni sau nu.

Igor Guzun s-a născut în satul Recea din Republica Moldova, a absolvit Facultatea de Jurnalism a Universității de Stat din Moldova, a lucrat timp de zece ani în presa scrisă pentru ziarul „Săptămână” și a fost profesor universitar la Facultatea de Jurnalism si Științe ale Comunicării, tot timp de 10 ani. Acesta spune că: „Oamenii, mai ales scriitorii, seamănă cu aparatele de cafea. Ca să oferim un produs aromat, trebuie să ne alimentăm cu cărți, emoții, experiențe.” (după cum ați putut afla în interviul pe care mi l-a acordat, interviu pe care îl puteți citi: aici)

Cartea lui Igor Guzun m-a atras destul de mult prin titlul său foarte bine ales ținând cont de faptul că sunt un iubitor de viniluri. Atunci când am început să o citesc, autorul m-a făcut în unele momente să călătoresc în timp, cu 20-30 de ani în urmă. Dacă citești cartea e imposibil să-ți rămână indiferentă, nu există cale de mijloc, ori îți va plăcea ori nu. Dacă vei înțelege ironia și umorul fin al autorului e imposbil să nu iubești „VINIL”, însă dacă nu vei înțelege jocul de cuvinte a lui Igor Guzun probabil cartea ți se va părea una banală.

Din punctul meu de vedere „VINIL” e o capodoperă literară a timpurilor noastre, tocmai din această cauză autorul a fost răsplătit cu premiul „Omul anului 2016” în literatură al revistei „VIP Magazin”. Igor Guzun cu ajutorul cărții sale, cu ironia sa, cu umorul său, cu jocul său de cuvinte îl putem caracteriza ca fiind un Caragiale al timpurilor noastre. O carte care îți readuce aminte de umorul de altădată, în care se punea foarte mult accent pe ironie, pe jocul de cuvinte.

Mai jos, vă invit să citiți câteva citate extrase din carte care mi-au plăcut foarte mult și poate vă vor face să cumpărați cartea și să o citiți:


„Moldova. Aici nici în biserică lumea nu se roagă atâta cât se roagă în microbuze.

Aici, când vii acasă de la muncă sau de la studii de peste hotare, nu te întreabă nimeni: „Cât stai?”, dar toți te întreabă: „Când te duci?” […]

Aici fotbalul mai mult se privește decât se joacă, iar la teatru lumea merge mai mult să râdă decât să aplaude.

Noi am închis librăriile din sate, am lăsat să se învechească bibliotecile, în schimb tot noi suntem cei care avem câte o carte în toaletă. Fără coperți, bătută într-un cui.”



„Într-o țară de râs au rămas puțini ironici.

Aici nimeni nu aleargă, de aici toți fug.

Se bea cu suta, se pleacă cu milionul, iar dacă se fură – cu miliardul.”


„În copilărie băteam mingea, nu capul sau colegii.

Atunci știam cine-i Eistein și nu auzisem de Rammstein.”


„Copii!

Lăsați telefoanele și tabletele la o parte. Și vorbiți cu părinții și bunicii voștri.

Că telefoane și tablete o să mai fie.

Dar părinții și bunicii îmbătrânesc și se trec.”


„Nu mai sunt încântat de poeziile noi. Poate ajung cumva și la Cărtărescu. Deocamdată, poeții mei preferați din limba română contemporană sunt Puya, Guess Who și Paraziții.”


„Nu mai sunt ce-am fost.”


„Când se termină copilăria […]

Copilăria se termină atunci când înțelegem că Moș Crăciun este tata.

Când încetează să ne bucure obiectele și așteptăm bucurii de la oamenii din jurul nostru, care sunt tot mai puțini – atunci se termină copilăria.

Copilăria se termină atunci când nu mai trebuie să ne facem lecțiile, dar viața continuă să fie învățătorul nostru. […]

Copilăria se termină atunci când nimeni nu te cheamă la masă și tu ești cel sau cea care îi cheamă pe toți. […]

Copilăria se termină atunci când prima ninsoare nu te mai bucură, ci te îngrijorează.

Copilăria se termină atunci când te bucuri că ești mare, dar înțelegi mai târziu că nu sunt prea multe bucurii în asta.”


„Copiii noștri, ajunși adolescenți

Copiii noștri, ajunși adolescenți, și-au dezvoltat foarte mult degetul mare, de la gadget-urile pe care scriu mesaje.

Părinții stau pe tablete și injecții, copiii lor – pe tablete și telefoane.

Copiii noștri, ajunși adolescenți, pot citi vorbele părinților pe buze, pentru că au mereu căștile pe urechi. […]

Noi aveam doar o formație – U2, copiii noștri însă au toate formațiile pe Youtube.”


„Nu mai stăm pe gânduri, stăm pe Facebook.

Nu mai ținem postul, îl citim sau îl comentăm.

Nu mai facem șotii, facem shooting sau shoping.

Nu mai vrem socialism, vrem socializare.

Nu se mai indexeasă pensiile. Se indexează site-urile.

Acum meniul poate fi nu doar gustos, ci și comod, de exemplu, pe web.

Am uitat de Marea Revoluție și avem nevoie de o rezoluție mai mare.

Înainte doar expresiile și artele erau plastice. Acum totul e din plastic.

Înainte traiul era trai, acum e doar o încercare. To try.

Și totuși try-ască viața!”


„100 de chestii pe care le poți face cu o carte

O poți citi. O poți dărui. O poți povesti. Sau o poți uita.

O poți deschide sau închide ca pe o ușă sau o fereastră.

O poți mirosi.

O poți scrie, la urma urmei.

Sunt atâtea și atâtea lucruri pe care un om le poate face cu o carte, încât despre asta poți scrie chiar o carte. […]

O poți pune în dulap ori poți sprijini dulapul ca să nu se răstoarne.

Într-o carte poți păstra niște bani sau după ea – o sticlă de coniac.”


„Cartea.

O poți împrumuta, știind chiar că sunt puține șanse s-o vezi înapoi.

Un om poate face atâtea și atâtea cu o carte. Și aici lista rămâne deschisă, unde fiecare își poate mărturisi experiența.

Acum mă întreb ce nu poate să facă un om cu o carte?

Un om nu poate să urască o carte.

Dar cei care le-au ars? Îmi poate replica cineva.

Au fost și dintre aceștia, dar ei nu erau oameni.”…


„Citim cărți nu ca să fim deștepți, ci ca să facem lucruri deștepte.”


„Și cărțile nu-s ca s-ajungă la minte, dar în primul rând ca s-ajungă la inimă”


„Cărțile citite sunt deopotrivă ca să te înalți pe degete să vezi mai departe și să te apleci în genunchi ca să privești mai adânc în sufletul tău.

Cartea pe care o citești o poți cuprinde strâns la piept ca pe un prieten și o poți da mai departe ca să-ți faci prieteni noi ori să-și amintești de cei vechi.

Nu-i oare așa, prieteni cărora v-am dat cărți și nu mi le-ați întors, pentru că acum sunt ale voastre?”


„Librării și biblioteci noi, moderne, comode, aerisite în care – așa cum am văzut în atâtea țări europene – bătrânii vin să joace șah, copiii – să privească un film și apoi să răsfoiască și cartea cu Harry Potter, iar adolescenții vin să filtreze, să-și facă temele, să bea o cafea și să citească ceva între timp.”


„O carte te poate ajuta să visezi, să descoperi, să creezi, să produci, să inventezi. Și nu sunt chiar atât de mulți oameni în țara asta care îți pot întinde o mână cu o carte care să te ajute să faci asta: librarul, bibliotecarul, mama, tata și învățătoarea. Respect!”

„Moldova. Doar aici există ceva care te suflă, te trage și te bate, iar pe deasupra îl mai și plătești. Curentul.

Moldova. Aici „am să-ți croiesc una” nu este o vorbă adresată de croitor clientului, ci de un părinte copilului.

Moldova. Aici, când un om cade, ceilalți râd în loc să-l ajute să se ridice.

Moldova. Aici vestea bună este că a murit capra vecinului.”


„Că tot iarna este un anotimp în care s-a născut Eminescu, să exemplificăm cu el. Eminescu a devenit mare nu prin ceea ce a avut, ci prin ceea ce a creat.”


„Noi contăm nu atât prin numărul cărților citite, cât mai ales prin ceea ce am făcut după ce le-am citit.”


„Știți, m-a impresionat mult, poate la fel ca pe voi, exemplul acela al cafenelelor din unele orașe europene în care un om care intră poate plăti două cafele – una pentru el și alta în așteptare, pentru un om fără adăpost care intră să se încălzească.

Și atunci când le-am împărtășit această impresie colegilor mei, unul dintre ei mi-a spus: „E cumva la fel ca în satul tatălui meu”. Acolo, atunci când erau culese merele în livadă, erau lăsați neculeși câțiva pomi, cei de la drum, pentru drumeți.

Cred că atâta timp cât asemenea exemple mai sunt ținute minte, avem șanse să mergem mai departe, ca oameni și ca țară.”


„Cum să găsim timp? Știe cineva o formulă deșteaptă?

Ce să răspundem când lumea ne întreabă „ce mai faci?”…

Iar oamenii care în fiecare zi ne văd, ne înțeleg, ne așteaptă

Sunt tot mai puțini, și de asta, poate, din ce în ce mai dragi.”


„VINIL” a lui Igor Guzun – o carte pe care o recomand din toată inima – în care pe alocuri veți râde copios, dar vor fi și multe citate care vă vor emoționa și vă vor ajunge direct la inimă. O carte pe care o veți aprecia în primul rând pentru jocul de cuvinte al autorului, pentru ironia și umorul său dar și pentru mesajele pe care le transmite acesta.


Cartea poate fi comandată online de pe site-ul celor de la Libris, dând click: aici.

Sursă: Ganduriledintrepagini.com

Comments

Lasă un comentariu