Feed on
Posts
Comments

După o zi de luptă cu nămeții se potrivește un vin fiert, un izvar. This Is War, bro.

Sau un vin vechi. Vin-tage

„Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-a lună”, exclama pe vremuri, cu vocea sărmanului Dionis, Mihai Eminescu. Ce fel de vin? întrebați. Probabil un Merlot din „Freamăt de codru”.

„Cucul cântă, MERLOT, presuri – / Cine ştie să le-asculte? / Ale pasărilor neamuri / Ciripesc pitite-n ramuri /  Şi vorbesc cu-atât de multe / Înţelesuri”.

Iar unde este Eminescu, e dragoste. În orice limbă.

„Ты вино-вата” este o declarație de dragoste, oarecum stângace, în care explici ființei dragi că e făcută din ceea ce ți-a plăcut mai mult – acum la maturitate, și atunci în copilărie: vin și vată dulce.

Liberté. Égalité. Aligoté. De asta francezii sunt cunoscuți în lumea întreagă în d-ale vinului.

Vinurile rare, de colecție sunt vinurile vechi, adică vinurile de ieri. Iată de ce cunoscătorii le consumă vineri… Pentru că știu că cel mai bun vin… e ieri făcut.

Cabernet Soviet Union.

De ce este mai gustos acest vin vechi? Pentru că este maturat. De istorie…

Este aici oare loc și pentru Arm Riesling?

Vinul te trezește la viață. Cuiva îi dă un vino-ncoa, altcuiva îi stimulează un du-te-vino.

Este sănătos să alegi vin-de-care face inima iubitoare. Este inima-ginabil de sănătos.

Copiii producătorilor de vin au un cântec preferat: „Vini-vini-ficatoarea…”. Amintește de mama…

Un vin bun se pupă cu un VINIL bun, fie înțelegi prin asta cartea lui Igor Guzun, fie colecția rară cu vocea Mariei Tănase.

Comments

Lasă un comentariu