Feed on
Posts
Comments

Eu n-am avut vise prea mari. Eu am visat trăindu-mi visul. La școală eram pasionată de muzică, așa că nu mă visam pe scenele mari, ci urcam pe scena școlii care îmi era oferită cu ușurință. Nu mă gândeam: ”da voi cânta bine? da lumea o să mă aplaude? și dacă uit cuvintele?”… ”A, și oare câte like-uri voi aduna?”

Era un antrenament prin care învățam să îmi trăiesc visul aici și acum… Acum am înțeles cum eram și ce am devenit. Tot din cauza lui Zuckerberg. Deși sunt o naivă…. o naivă de neîntrecut, sunt momente când devin exagerat de pragmatică și dură cu mine (recunosc, uneori și cu cei din jur). Și așa e normal să fie. Marea are perioadele ei de zbucium, dar nu despre zbucium vreau să vă vorbesc, ci despre o carte care te reîntoarce în timp. Acum 5 ani, 10 ani sau chiar 15. Perioadă în care ai fost atât de diferit și realizezi asta citind cartea jurnalistului Igor Guzun – ”Vinil”.

Matematica like-urile de pe Facebook
În copilărie, în adolescență, la facultate și chiar acum la 26 de ani… mereu am avut toată libertatea de a alege, iar cei care aleg singuri probabil devin și cei mai responsabili. Atunci când știi că o decizie îți poate schimba în totalitate paleta de culori din viața ta, atunci devii atât de pragmatic, atât de concentrat pe problemele de azi, de mâine, de peste o săptămână sau de la sfârșit de lună. ”Of, cât timp mai am până la salariu?!”, sau ”Așa aș mai vrea să mă distrez, dar nu mai am bani sau n-am cu cine”, sau ”Promit să nu mai am încredere în nimeni”, sau ”Ce ar fi fost dacă? dacă faceam ce era de făcut?”. Suntem atât de conectați la probleme încât pierdem ce e mai important. În copilăria noastră și a generațiilor dinaintea noastră… timpul și valorile erau altele. Nimeni nu-și contabiliza like-urile de pe facebook. Nu urmărea dacă Ion i-a dat like Ionelei, iar dacă cei 2 erau într-o relație atunci îi vedeai la horă sau în mahalauă ținându-se de mână. Acum și dragostea are o definiție virtuală. Despre asta ne povestește jurnalistul Igor Guzun în cartea sa. Despre cine am fost și cine am devenit, care sunt ”instrumentele” noastre și cât de stranii par pentru buneii noștri, care analizând mai bine… au trăit mult mai adevărat decât o facem noi astăzi pe facebook…

Și asta e adevărat: ”Nu ne mai sunăm prietenii de la telefonul cu disc. Următoarea etapă va fi: nu ne mai sunăm prietenii”. E o cARTe de conștientizare. E o călătorie. Și cele 2 fotografii din copilărie (n-am fost un copil fotografiat) se regăsesc între paginile cărții ”Vinil”. Așa 2 fotografii și o carte te poate legăna, te poate mângâia pe creștet sau îți poate da o palmă: ”E greu să pleci, dar, bineînțeles, nu-i ușor să rămâi”. Mă întreb: de ce să mai rămân, dacă n-a mai rămas nimic?

Lectură plăcută! 🙂

Poți comanda carte ”Vinil„ de Igor Guzun pe site-ul www.bestseller.md – AICI!

Și câteva ceva scris de subsemnata despre Facebook după ce am citit cartea. Pentru că… cărțile bune inspiră: Everydayjournalism.md – AICI!

Comments

Lasă un comentariu