Feed on
Posts
Comments

Călimara. A rămas doar în numărătorile din jocurile de copii, care încep cu: „Am o călimară plină cu cerneală…” E drept, nici generaţia noastră n-a dus călimările în traistă şi poate de asta ne vine mai greu decât părinţilor noştri să le explicăm copiilor cum arată, cum funcţionează şi de ce are „două guri întunecate, ca două porţi de labirint” călimara pe care George Topârceanu a primit-o de la o doamnă în debutul unei poezii: „Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint…”

Lampa cu gaz. E o amintirile din vremurile în care, e adevărat, se mai stingea lumina, dar nici aşa scumpă nu era ca azi.

Fotbalul la radio. Acel ultim sfert de oră dintr-un meci de fotbal de pe vremuri, comentat cu pasiune la radio, ne întrista sau ne bucura atât de mult încât nu mai aveam nevoie nici de imagini cu reluări şi nici de filmări din unghiul opus ca să înţelegem ce se întâmplă. Acum, când totul se întâmplă în direct, nu este adevărat că imaginile iau locul cuvintelor: pur şi simplu, cuvintele însoţite de imagini au astăzi o forţă magică.

Polaroidul. Acest aparat cu poze la minut scotea încet imaginile din interior de parcă noi am scoate acum limba la câte nebunii am fotografiat cu el şi nu le-am arătat decât unor prieteni. Apariţia polaroidului a marcat începutul democraţiei în vieţile noastre.

Rândurile după pâine. Erau, de fapt, rânduri peste tot după aproape orice: pâine, vin, lactate, electrocasnice etc. Pe atunci, stăteam în rânduri. Şi citeam printre rânduri la Eminescu: „Zdrobiţi o-rânduirea cea crudă şi nedreaptă / Ce lumea o împarte…!”…

Laptele în sticle. Vor zice copiii noştri că şi acum există lapte în sticlă. Adevărat, însă atunci sticlele erau chiar de sticlă şi nu de plastic. Şi mergeam cu ele goale la magazin ca să cumpărăm tot lapte sau smântână în schimb.

Jocul de şah prin corespondenţă. Eram mici şi aveam tot timpul înainte. Aveam 60 de zile timp de gândire pentru fiecare 10 mutări. Scriam mutarea pe o ilustrată, mergeam cu ea la poştă ca să o expediem şi aşteptam scrisoarea cu mutarea de răspuns. Şi ce fascinant era! Iar victoriile erau într-adevăr multaşteptate.

Lucrul la brigada şcolărească. Unii dintre milionarii de astăzi au câştigat primii bani – serioşi sau simbolici – mergând la muncă în câmp în timpul vacanţei de vară. A fost pentru mulţi dintre noi prima experienţă de lucru fără părinţi, alături de colegele care se aplecau să-şi facă munca mai bine, iar nouă ne părea rău că nu poartă rochii pe câmp. La sfârşitul verii, plecam cu întreaga brigadă şcolărească în excursii, fetele purtam fuste şi rochii dar nu mai aveau după ce să se aplece. Astfel intram în viaţa matură.

Nota 5. Era nota maximă.

Telegramele. Telegramele o fi existând acum mai mult în Wikipedia, care poate explica orice. Nici nu bănuiam atunci că este vorba de „esenţializarea informaţiei”. Pur şi simplu, plăteam pentru fiecare cuvânt sau semn de punctuaţie, învăţam să fim laconici şi prin telegrame comunicam ştirile pozitive şi veştile proaste din viaţa noastră. Aşa învăţam să scriem ştiri.

Comments

Powered by Facebook Comments

Un comentariu to “Top 10 lucruri pe care copiii noştri nu le mai au în preajmă”

  1. Lidia says:

    Este parte din copilaria si tineretea mea, este parte din viata mea…

Lasă un comentariu