Feed on
Posts
Comments

1 | Moldova. Aici nici în biserică lumea nu se roagă atâta cât se roagă în microbuze

Aici, când vii acasă de la muncă sau de la studii de peste hotare, nu te întreabă nimeni: „Cât stai?”, dar toţi te întreabă: „Când te duci?”… continuare aici

2 | Citatele mele preferate din „Manuscrisul găsit la Accra”, de Paulo Coelho

„Alteori va trebuie doar să zâmbeşti din senin cuiva cu care te-ai încrucişat întâmplător pe stradă. Fără să ştii, poate că ai salvat viaţa unui om necunoscut care se socotea şi el fără folos şi care voia să-şi pună capăt zilelor, până când un zâmbet i-a dat speranţă şi încredere”… continuare aici

3 | Pizina. Pidorin. S-a încheiat. Ce bine că nu a candidat Dara!

Acest text nu are continuare pentru că e o maximă minimă… dovada e aici

4 | „Busuioc la naştere. Busuioc la moarte…”

Atunci când eram mici, i-am citit „Aventurile lui Nătăfleaţă”. Când ne îndrăgosteam şi treceam prin dezamăgiri şi exaltări, ţineam în mână „Singur în faţa dragostei”… continuare aici

Copilăria se termină atunci când începem să ne tăiem singuri unghiile. Şi nu ne mai obligă nimeni să ne spălăm pe dinţi, dar noi o facem… continuare aici
Pe ultima pagină, bătrânul se îndreaptă „către coliba lui, în căutarea romanelor ce vorbeau despre dragoste în cuvinte atât de frumoase, care uneori îl ajutau să uite cruzimea oamenilor”. Este „Bătrânul care citea romane de dragoste”, din cartea scriitorului Luis Sepulveda, probabil cel mai faimos autor chilian contemporan. Iar bătrânul lui Sepulveda face parte dintr-un portret de grup, din care îl recunoaştem uşor pe eroul lui Hemingway din „Bătrânul şi marea” şi apoi pe cel din „Colonelului n-are cine să-i scrie”, de Gabriel Garcia Marquez… continuare aici
După ce a fost, în 1966, în titlul romanului „Singur în faţa dragostei” de Aureliu Busuioc şi, peste un an, într-„Un veac de singurătate” de Garcia Marquez, iată că singurătatea îşi face loc şi în cartea unuia dintre cei mai citiţi şi mai influenţi autori ai zilelor noastre: Paulo Coelho… continuare aici
Oare ce mai fac astăzi bibliotecarele şi librarele din copilăriile noastre? Dacă am urcat de atunci nişte trepte, aceste trepte sunt din cărţile pe care ni le-au pus sub paşi demult bibliotecarele, librarele, împreună cu părinţii noştri… continuare aici

9 | Moldova, o ţară scrisă cu creta

O fi subteranele de la Mileştii Mici cele mai lungi din Europa, dar există în Moldova o subterană mult mai mare: economia. Moldova, tu nu trebuie să fii aici!… continuare aici

10 | O poezie semnată de Vladimir Plohotniuc, 16 ani, satul Grozeşti, Nisporeni, în culegerea „Ghiocei” din 1981

Culegerea „GHIOCEI. Din creaţia copiilor” (1981) include, printre cele peste o sută de poezii şi desene ale copiilor şi adolescenţilor din Moldova, şi o poezie semnată de Vladimir Plohotniuc, de 16 ani, din satul Grozeşti, raionul Nisporeni… continuare aici

Comments

Lasă un comentariu