Feed on
Posts
Comments

La sfârşit de toamnă vine Ernu în lecturile mele cu „Sectanţii” lui.

Sectanţii…

Ce joc de cuvinte s-ar potrivi pentru titlul „Sectanţii”?

Секс, танцы.

Nu, acesta e total inadecvat pentru o carte zguduitoare pe care, citind-o, descoperi că ai simţit şi tu uneori, dar nu ai spus atât de exact ca Vasile Ernu despre plânsul care „e ceva foarte personal şi nu ascultă nici măcar de tine”.

Este o carte despre plăcerea – care nu se compară cu nimic în lume – „de a merge cu tălpile goale prin stepa Bugeacului”.

E o carte prin care privim oamenii şi istoria ca şi cum am „întoarce binoclul invers”.

E despre darul de la Dumnezeu pentru Vasile Ernu – „sunt în România şi astăzi”.

O carte despre lucrurile care ne mai leagă de o lume dispărută: samovarul, abacul, fizgarmonia…

Iar unul dintre citatele mele preferate din această carte a lui Vasile Ernu este acesta, care este despre noi, ca oameni şi ca ţară:

Când a împlinit 85 de ani, mama mi-a spus: – Am prins vreo patru dregătorii, am prins un război groaznic şi o foamete teribilă. Am văzut cum au venit şi au plecat regi şi preşedinţi: Carol al II-lea, regele Mihai, Stalin, Hruşciov, Brejnev, Andropov, Cernenko, Gorbaciov, Snegur, Lucinski, Voronin, Timofti şi cine o mai fi. Pe mare parte, i-am îngropat, chiar dacă au încercat să ne îngroape ei primii”.

Pentru că „oricine pleacă pierde, oricine rămâne câştigă”.

Ar fi putut, mărturiseşte Vasile Ernu în carte, să fie un bun crescător de curci şi curcani. Ar fi putut rămâne, cum a fost într-o vreme, traficant de Biblii.

Ce bine însă că a avut mereu o carte la el şi a citit în copilărie şi adolescenţă „toate cărţile din cele trei biblioteci din localitate”!

Iar acum noi, cei care am avut pe vremuri performanţe asemănătoare, din cauza asta avem ce citi.

Cărţi profunde, directe, zguduitoare şi fascinante. Cărţi de Vasile Ernu, inclusiv „Sectanţii”.

Mai seducătoare despre orice fel de секс, танцы.

Comments

Lasă un comentariu