Feed on
Posts
Comments

T!nerii

Sunt întrebat în ultimul deceniu, cu o regularitate constantă, la universitate sau în afara ei, cum sunt tinerii de azi şi dacă sunt mai buni decât cei care întreabă. Iar atunci când avem timp de câteva propoziţii doar, răspunsul meu constant este că sunt aşa cum am fost noi, însă au în jur, poate, mai multe oportunităţi, dar şi mai multe tentaţii care, mă gândesc, îi abat „cu ispita de la trebi”.

Am făcut această descoperire acum vreo şase ani, atunci când scriam, împreună cu Veronica Boboc, Iulia Buzenco, Aurelia Guzun, plus Vsevolod Ciornei, Steven Youngblood şi Vitalie Dogaru, care erau şi ei tineri odată, o carte intitulată „Imaginea tinerilor”.

Oamenii care au scris această carte i-au descoperit atunci pe tineri aşa cum erau aceştia de fapt în viaţa cea de toate zilele: inovatori şi imitatori, vulnerabili şi curioşi, priviţi cu neîncredere şi dornici de afirmare, expuşi pericolelor şi liberi, modelabili şi moderni, insuficient de maturi ca să decidă unele lucruri şi dispuşi să-şi asume responsabilităţi – deci, în două cuvinte: foarte diferiţi.

Adică, buni şi mai puţini buni în acelaşi timp.

În 2005, imaginea tinerilor în mass-media din Republica Moldova a fost bogat ilustrată, rememorez acum, însă titlurile care puteau fi citate cel mai des în context formau un registru negativ: trei tineri au jefuit un magazin – au fost reţinuţi doi minori – 40 la sută din tinerii cu vârstă de recrutare n-au trecut examenul medical – peste o jumătate din tineri nu apelează la medici în caz de boală etc.

Mă întreb acum, în 2011…

dacă, în ce sens şi cât de mult s-a schimbat această portretizare? Dau în căutare tinerii în ştiri şi găsesc printre rezultate: un tânăr din Sireți trece printr-un adevărat coșmar într-o unitate militară – un tânăr a murit şi alţi doi au fost răniţi într-un accident la Teleneşti – tânăr din Soroca, prins cu un kilogram de marijuana în capitală etc. Şi, printre mai multe altele de acest gen, unul dintre puţinele: 50 de tineri moldoveni au obţinut medalii la olimpiadele internaţionale.

De altfel, lumea, ca şi luna, are două feţe, deşi pe soare sunt şi pete. Întotdeauna păharul gol pe jumătate este plin pe jumătate, iar un arbore are mereu măsura echilibrului între ramura sa aeriană şi rădăcina din pământ.

Atunci când am gândit împreună „Imaginea tinerilor”, am insistat ca acesta să nu-i înveţe pe adolescenţi ce este tinereţea şi pe adulţi că tinerii sunt rupţi din soare. Mesajele cărţii pledează pentru crearea şi promovarea unui profil echilibrat al tinerilor, al unei imagini complexe şi plină de nuanţe.

Observaţiile şi subiectele cărţii încearcă şi astăzi să schimbe accentul de pe comportamentul infracţional, noutăţile alarmiste, statisticile îngrijorătoare şi lucrurile proaste pe care mass-media le asociază adesea cu tinerii pe iniţiativele şi faptele bune ale acestora şi pe oportunităţile pe care le deschid activităţile mass-media pentru dezvoltarea şi participarea lor.

Decât să se bată pe stradă, e mai bine să se antreneze aici, spunea despre tinerii din cartierul său un boxer celebru, oferindu-le spaţiu pentru antrenamente zilnice. Decât să scrie metafore pe garduri şi pe pereţi, e mai bine să facă, de exemplu, ziare şcolare sau bloguri unde adolescenţii să-şi spună ideile, problemele şi reuşitele.

În lipsa unor oportunităţi de exprimare şi realizare, tinerii vor rupe echilibrul dintre lucrurile bune şi cele mai puţin bune care există în lumea asta: vor vărsa păharul pe jumătate plin de pe masă şi vor rupe copacul crescut pe jumătate în pământ.

Ca să nu se întâmple astea, să încercăm să mergem dincolo de stereotipuri legate de tineri şi să consemnăm noi faptele lor bune, că lucrurile rele şi aşa se vor auzi.

Şi dacă în acest text nu am avut jocuri de cuvinte şi i-am dez-amăgit astfel pe unii, va trebui să scriu şi textul următor, sa procedez invers – să-i amăgesc.

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu