Feed on
Posts
Comments

Sub Loretta Handrabura şi de-asupra lui Eugeniu Rîbca. Numele meu este pe lista oamenilor care au contribuit la adaptarea, completarea şi actualizarea ediţiei a III-a a GHID-ului DE STIL CU NORME ETICE PENTRU JURNALIŞTI, re-lansat astăzi de Asociaţia Presei Independente.

Iată şi lista completă a contribuitorilor la acest GHID DE STIL, numai bună de pus în tag-uri: Alexandru-Brăduţ Ulmanu, Ioana Avădani, Liliana Viţu-Eşanu, Petru Macovei, Rodica Mahu, Igor Nagacevschi, Oleg Hitalschi, Loretta Handrabura, Igor Guzun, Eugeniu Rîbca, Ana Butnariuc, Olesea Hâncu, Tudor Iaşcenco, Slava Perunov, Alina Radu şi Nadine Gogu.

Pe vremuri – şi unii dintre noi au mai prins timpurile celea – îndrăgostiţii îşi dăruiau unul altuia fotografii tipărite, alb-negru. Şi una dintre inscripţiile preferate de pe verso era ceva de genul: „Fie ca această poză să fie o piedică în calea uitării”. Ei bine, acest „Ghid de stil cu norme etice” poate fi o ultimă piedică în calea uitării elementelor esenţiale care au făcut ca altădată cuvântul „jurnalist” să fie rostit fără ironie şi fără să fie echivalentul înjurăturii sau al uneltei perfecte, ci să fie unul din sinonimele demnităţii.

Înţeleg acum că ceea ce nu ne place în media, nouă ca profesionişti, şi nouă ca public, poate fi diminuat şi oprit doar prin recursul la etică, într-un efort comun în care cuvintele nu anulează faptele, iar faptele nu dezmint vorbele.

Ghid de stil cu norme etice pentru jurnalişti, API

În rarele, aproape singularele momente în care recitesc ce-am scris altădată, mă întreb dacă în continuare mai cred că prin mijloacele pe care le au la îndemână – cuvântul scris şi vorbit, şi imagini – şi cu puterea pe care o exercită asupra minţii oamenilor de rând şi asupra deciziilor persoanelor cu funcţii înalte, reporterii şi editorii se află într-o poziţie potrivită pentru a oferi cuvântul celor neauziţi, pentru a lupta personal cu violenţa împotriva copiilor ori pentru a restabili adevărul şi echilibrul, atunci când lipsa acestora afectează cel mai mult copiii…

Poate că nu am schimbat prea mult – eu împreună cu mulţi dintre colegi – lucrurile. Ceea ce însă ne consolează uneori, iar alteori ne dă putere este că nici timpurile nu ne-au schimbat prea mult şi continuăm să credem că şi faptele bune pot fi contagioase. Reeditarea „Ghid-ului de stil cu norme etice pentru jurnalişti” în Moldova este o veste bună apărută la sfârşitul unui an care a făcut-o pe o colegă, Nicoleta, să exclame, de la Londra: „Nu mai vreau să citesc ştiri negative. Primele şase pagini ale ziarului: om mâncat de rechini, biciclist călcat de maşină, fetiţă împuşcată accidental într-un magazin şi ca urmare paralizată, poză mare cu doi copii omorâţi în Libia etc. Vreau ştiri pozitive!”

Am ascuns una dintre soluţiile pentru schimbarea acestei stări de lucruri pe paginile ghidului şi acum o pot dezvălui. Clişeul „Cu cât ştirile sângerează mai mult, cu atât se vând mai bine” exprimă succint o fixaţie a unor mass-media pe tragedii personale, pierderi, accidente, crime sau acte de violenţă. O întrebare mai veche a unui profesionist media ne poate ajuta să tragem linia dintre ceea ce poate fi publicat şi difuzat în cazul unor fapte de violenţă şi ceea ce nu poate fi prezentat public: „Ţi-ar plăcea ca aceste texte şi imagini să fie văzute de copiii tăi în ziar sau la televizor atunci când luaţi împreună micul dejun înainte de şcoală?”.

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu