Feed on
Posts
Comments

Recenziicartibune.ro

Titlu: Vinil. Autor: Igor Guzun. Editura: URMA Ta. Chișinău, 2016. Număr pagini: 194. Genul: Ficțiune. Notă: 10/10

Această carte a avut darul de a mă scoate din blocajul de lectură care datează din iulie. E achiziționată de pe site-ul Rusandei Cojocaru, inventatoarea genții Bookletta, unde se primește cadou o carte la întâmplare odată cu achiziționarea unei genți speciale pentru femeile (dar și bărbații) cititoare. Nu doream să ratez cartea, așa că am comandat-o separat la un preț extraordinar.

Lui Igor Guzun i-am luat un interviu (se poate citi AICI) și am rămas impresionată cât de profund și altfel poate gândi un scriitor din Republica Moldova. Ca mulțumire pentru interviu mi-a trimis două cărți: La Blog, carte scrisă în colaborare și Fabule moderne a Tatianei Tîbuleac.

Dacă pe prima doar am răsfoit-o, cartea semnată de Tatiana Țîbuleac am savurat-o cu multă plăcere. Între timp autoarea mi-a trimis romanul ei cel mai recent Vara în care mama a avut ochii verzi , o carte pe care o recomand tuturor deoarece ne face să ne uităm în noi, ne face să înțelegem lucruri cărora anterior nu le puteam bănui existența. Recenzia o puteți citi AICI.

Să revenim însă la cartea Vinil. Aceasta are toate atributele unei cărți excepționale și asta din mai multe motive. Vorbește despre Moldova, Republica Moldova, locul multor paradoxuri, locul în care pare că lucrurile vor stagna fără speranța de a se produce vreun progres dar e și locul de formare a multor oameni care doar experimentând această țară au reușit să aprecieze alte locuri. Moldova e locul din care lumea vrea să fugă, repede, oriunde dar de care îi va fi dor în secunda doi.

Igor Guzun reușește să ne surprindă aproape la orice paragraf din această carte. La prima vedere pare că el scrie cu furie, cu durere dar este încărcat și de sentimente puternice de nostalgie, de dor. Îi e dor de copilărie pe care nu o mai poate găsi în existența fiicei lui din secolul actua, unde fiecare lucru a devenit cu totul altul. Face analogii între termeni vechi și cei actuali cum a făcut în La Blog.

Dar să vedem întâi cum e Moldova lui Igor Guzun.

Aici, în Moldova, lumea începe să ducă gunoiul separat: hârtia la hârtie, sticla la sticlă, plasticul la plastic, însă mașina care vine să le ia tot împreună le adună.

Copilăria este atunci când visul se încheie cu VA URMA, însă ceea ce urmează nu mai este copilărie.

În sfârșit, tabletele au ajuns să nu mai fie pastile amare, ci gadgeturi accesibile.

Iată un mesaj emoționant:

Copii! Lăsați telefoanele și tabletele la o parte. Și vorbiți cu părinții și bunicii voștri. Că telefoane și tablete o să mai fie. Dar părinții și bunicii îmbătrânesc și se trec.

Cititorul trece printr-o multitudine de stări citind această carte. Uneori e trist, alteori e nevolnic în fața unor lucruri care nu se vor schimba vreodată în bine, într-o lume nedreaptă parcă numai cu unii.

Răzbate însă printre rânduri un sentiment acut parcă, de iubire și atașament al autorului pentru toate lucrurile trăite, trecute, o teamă clară că nimic nu va contrapuncta lucrurile ce nu mai sunt.

De exemplu în capitolul: 10 lucruri pe care nu le mai fac în ultimul timp aflăm despre fotbalul în reluare, pieptănat, filme promo pe casete, citit Marquez, urmărit toate știrile, lipsa încântării la poeziile noi, cravata, cântatul la chitară și arcodeon, farmecul hocheiului și … nu mai sunt ce-am fost…

Următorul capitol: Alte 10 lucruri pe care nu le mai facem cuprinde și:

Nu ne mai sunăm prietenii de la telefonul cu disc. Următoarea etapă va fi: nu ne mai sunăm prietenii.

Atâta tristețe dar și adevăr în aceste cuvinte!

În capitolul Când se termină copilăria printre afirmații diverse există și:

Când încetează să ne bucure obiectele și așteptăm bucurii de la oameni din jurul nostru, care sunt tot mai puțini – atunci se termină copilăria.

Copilăria se termină atunci când te bucuri că ești mare, dar înțelegi mai târziu că nu sunt prea multe bucurii în asta.

Capitolul Podul bunicii și iPodul nepoatei este capitolul de final al cărții care cuprinde 14 părți și în care se regăsesc trei generații: bunelul, scriitorul și nepoata bunelului analizează comparativ trecutul plin de farmec pentru două dintre aceste generații și secolul actual plin de gadgeturi, Facebook, email și nu numai.

Mulțumesc Igor Guzun pentru scrierea acestei cărți și de-abia aștept să citesc și Vinil 2.

O carte pe care o recomand în primul rând pentru a face cunoștință sau a înțelege Moldova de peste Prut cu durerile, oamenii și paradoxurile ei. Doar citind Vinil vom depăși prejudecățile inevitabile față de o țară despre care nu știm în fond prea multe.

Cartea o puteți cumpăra de AICI.

Lectură frumoasă și vă aștept cu păreri.

Ce mai citiți?

Iată raftul meu mobil de luna aceasta.

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu