Feed on
Posts
Comments

Prima oară

Aici cred că îi voi dezamăgi pe prietenii mei mai tineri, pentru că nu pot să-i amăgesc pe prietenii mai în vârstă.

Vine o vreme când începi să ai amintiri.

Acum câteva luni, la vârsta de 49 de ani, la Librăria din Centru, prietenul meu Doru Ciocanu și-a lansat primul volum de memorii, intitulat „Amintiri de pe planeta M.”.

Iar amintirea M. de astăzi este despre îndepărtatul an 1985. Nu am scris-o niciodată pentru că abia zilele trecute am reconstituit-o cu ajutorul ziarelor vremii și al martorilor oculari.

Era o zi caldă de mai și dezghețul deja începuse. Era Gorbaciov la putere și începeam să ne facem speranțe.

Aveam 17 ani și cred că eram pentru prima oară la Chișinău, la un ziar, invitat împreună cu alți tineri și tinere care scriau poezii.

Aveam păr lung și la acest capitol cu mine rivaliza atunci doar tânărul poet Arcadie Suceveanu, care se afla în fața noastră și aproape care nu reușea să ne vorbească pentru că vorbea mereu un poet mai în vârstă, Petrea Cruceniuc.

Totuși, Arcadie Suceveanu a recitat proaspăta lui poezie „Secunda care sunt eu” în care constata că în final că „E cosmicul vânt tot mai rece / Și veacul respiră mai greu…”, îndemnând lucrurile: ”Iubiți-mă, lucruri, căci trece / Secunda care sunt eu”.

L-am aplaudat, bineînțeles, pe poet, dar mi-a atras privirea o fată, care aplauda și ea. Și ce tare mi-a plăcut cum bate ea din palme, încât a început să-mi bată inima tare de tot.

Am schimbat cu fata ceea câteva cuvinte, mai târziu, la Muzeul literaturii, unde am mers cu toții. Peste doar câțiva ani fata – ceea care din brunetă devenise blondă, iar eu – cu păr mai puțin – mi-a devenit soție. S-o ție mâna mea pe mâna ei și să mergem mai departe, iată, deja niște ani…

Și aici trebuie să nu fiu de acord doar cu un singur rând din cea mai recentă carte citită, „Muzeul semințelor” (CARTIER, 2017).

„Nu cred că cineva Acolo mă mai ține minte…”

Eu țin minte. Și fata ceea ține minte.

Invitațiile pentru întâlnirea ceea a tinerilor de 17 ani la Chișinău a fost făcută de Victor Pânzaru.

Respect, Victor Pânzaru!

Îndatorat.

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu