Feed on
Posts
Comments

Când mică erai
Şi-aveai guturai
Bunica-ţi aducea omăt
Să faci oameni de zăpadă în casă
Şi-ţi povestea că undeva fulguieşte în mai,
Şi ninsoarea ceea-i amară şi nu e frumoasă.

Dar te interesau alte amănunte
La vârsta şcolară:
Pe furiş deschideai geamul pentru câteva minute –
Să nu se topească oamenii de omăt din cămară.

Lângă vatră te aşezai mai comod,
Suflai în foc să nu fie căldura prea mare
Şi sperai…

să cadă în tindă varul din pod
Ca din cer o ninsoare.

Cum înserarea peste sat se lăsa
O rugai pe bunica să se apropie de telefon,
Dacă de la flacăra din vatră amurgul se va incendia –
Să cheme urgent pompierii din raion.

Bunica te dojenea zâmbind
Şi-şi mărturisea că există ierni şi mai triste
În care un timp a trăit
Pentru că a fost inclusă în liste.

Pentru tine totul era ireal.
Şi apoi de unde puteai şti
Că bunica a fost ridicată în ninsoare de după Ural,
Şi nu deportată într-un pastel de Alecsandri.

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu