Feed on
Posts
Comments

1.
Poeţii copilăriei noastre
Au murit sau merg în baston.
Să intre televizorul în casa omului cu veşti proaste
Astăzi e bonton.

2.
Ce diferenţă imensă între haiku şi tanka!
Dar ce mai contează, când dăm soarta în mâna unei ţigănci?
Guguţă, pe care-l citeam într-o carte în bancă,
Este acum reclama unei bănci.

3.
Azi nu mai avem nevoie de lecţii.
Am ajuns cu profesorii noştri la tu.
Însă nisipul curge într-o singură direcţie,
Fie că alegi să-l urmezi sau nu…

4.
Trofimaş e plecat într-o ţară străină.
La fel ca şi păsările care la Grigore Vieru erau puii golaşi.
La Chişinău încă miroase a pâine la combinatul de pâine,
Însă nu mai are gustul celei aduse de tata în sat de la iepuraş.

5.
Şi nici pinul nu mai este astăzi copac,
Este codul secret de la telefonul mobil.
Acum tinerii se întâlnesc, se îmbolnăvesc unii de alţii şi se plac
Pe tabletele noi care sunt visul fiecărui copil.

6.
Ce bucurie imensă e când se alimentează contul!
Şi ce greu e să alegi între gresie şi faianţă!
Ceea ce ne împiedică este orizontul.
Şi, totuşi, ce bine e că hopul devine speranţă.

Comments

Powered by Facebook Comments

3 comentarii to “Poeţii copilăriei noastre, de Igor Guzun”

  1. doru says:

    eh Igor, pacat ca nu ai devenit poet cu tomuri.

  2. Maxim says:

    Mă bucură că ceea ce-am scris eu despre Guguță, Trofimaș și puii golași, într-un comentariu de facebook, ți-a ajutat să se transforme în artă. Artă modernă, ca timpurile în care trăim.

Lasă un comentariu pentru Maxim