Feed on
Posts
Comments

După ce fiica mea şi-a plombat un dinte, iar oraşul – câteva gropi, am ajuns să discutăm, la ţară, cu ea şi cu bunelul ei, despre medici. „Ce nume de doctor, bunelu’, îţi vine primul în minte, dar nu de la bunica de la spital?”, îl întrebăm. „Доктор Айболит”, anticipăm. „Iar mie Dr. Alban – Its My Life”, zic. „Dr. House”, spune nepoata lui, care are o bunică, soră medicală toată viaţa, şi poate de aici vine pasiunea noastră comună pentru acest serial.

„Înainte o rugam pe mama, adică pe bunica ta, să-mi dea voie la joacă”, îi povestesc nepoatei tatălui meu. „Astăzi ne rugăm de placa-mamă din calculator să nu se joace, să nu ne mai facă probleme, că asta, sigur, n-o să ne placă”. Şi aici convenim ca, atunci când vom ajunge acasă, la Chişinău, să mai răsfoim cartea ceea colorată, „Calculatorul”. Din ea fiica mea a învăţat cum sunt făcute lucrurile pe dinăuntru, ce este placa-mamă şi ce înseamnă RAM.

„Numai să nu uităm de asta, tata”, mă atenţionează. „Sper că am moştenit de la bunelul tău amândoi o memorie bună, care ne va ajuta să ne amintim şi despre memoria temporară, numită RAM”, mă gândesc.

Şi acum este rândul bunelului să facă o observaţie – am notat-o în agendă, ca să n-o uit, şi să i-o atribuim în acest text. „Memoria – înainte era doar a oamenilor. Acum este mai ales a calculatoarelor”. Adevărat?

„Iată un ziar nou, „Adevărul”, i-l întind lui tata. „Înainte era „Правда”, spune el.

Înainte şi oraşul, şi curentul erau lucruri pe care şi le doreau mulţi oameni din generaţia tatălui meu. „Oraşul curent” este astăzi o rubrică de completat când îşi fac un cont de utilizator colegii fiicei mele.

Şi aici, probabil, dialogul are nevoie de ceva culoare, pentru a asigura succesul comercial al textului. „If it bleeds, it leads”, cum ar fi „dacă sângerează, se vinde”, într-o traducere liberă. Altădată, plasma era, în primul rând, o componentă lichidă a sângelui uman. Aşa, cel puţin, înţelegem din serialul „Dr. House”. Astăzi, plasma este, mai ales, un element al vieţii solide. Televizorul cu plasmă poate fi, într-un anumit context, semnul prosperităţii.

„Lumea nu-i dreaptă”, constată tata. Şi exemplificăm împreună: unul are aparat audi-tiv, altul doar AUDI, iar altcineva – un simplu aparat de zbor. Nepoata are iPod, bunica – pod, iar podul din mijlocul satului rămâne încă avariat. La fel, ca unele, să zicem mai puţine, dintre străzile oraşului nostru curent.

… Aici unde „Iar noi blogului ne ţinem, / Cum am fost aşa rămânem”.

Comments

Powered by Facebook Comments

Un comentariu to “PODUL BUNICII ŞI iPODUL NEPOATEI. Continuare cu Доктор Айболит, Dr. Alban, Dr. House. Serial de Igor Guzun. Episodul 6”

  1. Ion Bargan says:

    Trei generații de oameni. Suntem diferiți, dar oricum ne asemănăm pentru că facem parte din aceeași societate.

Lasă un comentariu pentru Ion Bargan