Feed on
Posts
Comments
Ploua fereastra mea.
Te priveam când pleci şi-alergi oriîncotro.
Ploua. Mă amuza
Gestul tău banal şi tras la indigo.
Ploua. În lipsa ta
Iar voi fi ce-am fost de câte ori plecai.
Păcat, joc neinspirat…
În acest context te-alegi cu-n guturai.
Aşa. Ploaia asista
La un fel de jazz în care tot ploua.
Părea, în stropi părea
Că nu pleci tu, altcineva.

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu