Feed on
Posts
Comments

Am venit la Chişinău în septembrie, anul trecut şi după principiul să îmi cumpăr cel puţin o carte într-o lună, am luat VINIL de Igor Guzun.

Cred că am citit-o prima oară pe nerăsuflate. Asta se întâmpla în căminul studenţesc (şi ce păcat că nu căminul 6!), după care am început să o port cu mine, la universitate, transport public, acasă la ţară. O citeam pe fragmente pentru a doua oară. Îmi plăcea să o împrumut. O întâmplare nefericită a fost un incendiu în camera de cămin, au ars şi cărţile, iar în momentul când am dat de câteva foi din VINIL am zis: Nu! Asta nu se poate! VINIL! Era alături de Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țîbuleac.

Poate că soarta cărţilor nu este întotdeauna cea mai fericită, dar VINIL a făcut, cel puţin pe mine, să gândesc altfel, mai frumos, a adus un pic de fericire.

Paulina Gușan

Alte impresii de lectură după citirea cărții VINIL sunt AICI pe Goodreads.com.

Taguri: , , ,

Orice postare despre o nuntă este nuntă în post. Chiar și aceasta.

Vă mai aduceți aminte, acum la sfârșit de iulie incendiar, care a fost prima nuntă a verii? Dar Vera ține minte. Și mai ales prima vară a ei…

Dacă „Mua” semnifică simbolic sărutul, iar „Amar” – îndemnul la sărut, atunci numele lui Muammar Gaddafi este unul dintre cele mai amintite la nunțile moldovenești.

Un flirt nevinovat poate să aibă loc și la o bere neflirtată, nu neapărat la o nuntă. Iar idila se poate întâmpla și la magazin. Unul în care idila 9 până la 5 deschis. Mai exact, la magazinul „Cerutti”. Cerutti de neveste.

N-așa mare-i nașa mare, cum e ‘nant nănașul mare. Imnul nănașilor: „Nănașem касетнике кончилась плёнка, s-mă tai…”

Și să ridicăm aici paharul de campari pentru mirele care campari obosit.

Cum să te îmbraci corect la o nuntă – sfaturi pentru mire. Cum să te dezbraci corect la o nuntă – sfaturi pentru mireasă.

Cum să porți haina în tonuri camel, nu să le fumezi.

Imediat cum ospătarii aduc salata și o pun pe masă, poți exclama la microfon: „Vreau să să salătur la cele puse pe masă…”

Numai câțiva oameni – practic, doi – se duc acasă de la o nuntă ghiftuiți, adică plini de cadouri…

Continuă să citeşti »

Taguri: ,

ZDG, 13

Cum o fi în Moldova de 13 ani cu Ziarul de Gardă, ați întrebați? Cu speranță. Cu bucurie. Doar că la acestea trebuie să adăugăm, mereu când este vorba despre Moldova, adverbul obligatoriu „încă”.

Un ziar ajuns la vârsta de 13 ani poate da speranța că presa tipărită care întreabă și sapă, dar nu aplaudă întruna nu a murit – încă – și crește cititori care ajung să citească și biblioteci.

Iar bucuria e legată de faptul că aici există – încă – o echipă care continuă să-și facă muncă într-un stil „Old Fashioned, vintage, care îmi place și atunci când este vorba despre scris, și atunci când este vorba despre citit. Cu elemente din jurnalismul de epocă în care cifrele se verificau, iar oamenii erau întrebați și li se ascultau răspunsurile, cu poze mari care să vorbească uneori în locul cuvintelor și cu conținuturi despre ceva semnificativ, care nu se înscriu în tendințele moderne ale textelor despre nimic.

Viață lungă, cu sens, „Ziarul de Gardă”!

Igor Guzun, scriitor

Taguri: ,

EVENIMENTE.MD | Paulina Gușan

Igor Guzun – Omul care poartă cuvintele mereu la el, iar de ceva timp le-a așezat, în cel mai frumos mod posibil, în cartea VINIL. Scriitorul conduce o agenție de comunicare, este fondatorul unui site de știri, jurnalist, blogger, profesor timp de 12 ani la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării a USM. Scriitura sa emoționează, răscolește amintiri, convingându-ne că arta scrisului este mănușa perfectă pentru Igor Guzun.

– Cum ați ajuns de la profesor universitar la scriitor?

– A fi scriitor însemnă, cred, nu să urci munte ca să arborezi în vârful lui un steag pe care-i scris „Sunt scriitor!”, ci mai degrabă să treci la pas sau în alergare o câmpie ori un deșert, ca să cunoști relieful, oamenii pe care îi întâlnești, iar asta să te ajute să sedimentezi observațiile și descoperirile tale în cărți.

Astfel, nu este atât de important dacă sau cum am ajuns, ci a contat mai ales experiențele de până la fiecare carte pe care am scris-o. Iar experiența de profesor universitar de jurnalism – care s-a întins, dacă socotesc bine,  pe durata de 12 ani – a fost una benefică, frumoasă, recompensatorie sub aspectul schimbului de energii și constatări cu tinerii și cu ceilalți profesori.

Tot ce am trăit până acum – ceea ce mi-au vorbit oamenii pe care i-am căutat ori pe care mi i-a scos destinul în cale, cărțile pe care le-am citit, evenimentele la care am fost martor sau personaj, cuvintele pe care le-am împărtășit cu alții și ecourile acestor cuvinte care s-au întors către mine – m-au ajutat să gândesc și să scriu cărțile de până acum.

– Cum v-ați descoperit pasiunea pentru scris?

– În adolescență, ca orice am, mi-am testat posibilitățile fizice, artistice, intelectuale ca să înțeleg ce pot face mai bine și mai cu plăcere. Și de fiecare dată avem câte un coleg care era mai bun decât mine la ceva: și atunci când am făcut școală de pictură, și când am învățat să cânt la un instrument muzical, și atunci când am alergat ori am jucat fotbal. Și mai oprit la cuvinte și la punerea lor în propoziții și, la momentul acela, mi s-a părut că le pot aranja într-un fel în care să emoționeze uneori, alteori să strălucească și așa mai departe. Și nu era nici un coleg care să fie mai bun ca mine la asta.

Iar peste ani mi-am dat seama că nu-i de-ajuns să fii mai bun ori mai priceput decât alții și poate că nici nu contează prea mult asta. Ci este mai potrivit să fii azi mai bun decât tine cel de ieri. Și am continuat să scriu. Propoziții. Texte. Cărți.

– Cât de mult citește Igor Guzun-scriitorul?

– Cât poate. Am câte o carte începută peste tot unde mă aflu: în geantă, lângă pat, în mașină ca să folosesc și timpul în care nu conduc dar sunt în mașină. Doar că nu poți citi la nesfârșit, trebuie să mai și construiești ceva cu toate cunoștințele sau stările pe care le trăiești după ce citești o carte. Și atunci sunt atâtea de făcut!

– Care a fost cea mai mare provocare de până acum pentru scriitorul Igor Guzun?

– Asta cu timpul – cum să-l împarți între câteva lucruri fundamentale și pasiuni ca să-ți ajungă pentru toate. Dar cred că asta e o chestiune care-i frământă pe mai mulți oameni, dacă nu chiar pe toți, indiferent ce muncă fac.

– Cartea VINIL a avut un mare succes și a prins bine la public. Ce urmează?

–Sigur că ecoul acestei cărți m-a bucurat. Și au mers direct către inima mea atât cuvintele pe care mi le-au spus ori mi le-au scris prietenii și profesioniștii, care se pricep la oameni și la cărți și s-au fotografiat cu cartea mea după ce au citit-o, nu înainte, cât și recenziile care au ajuns la mine de la oamenii care nu mă cunosc ori pentru care asta a fost prima sau una dintre primele cărți citite în viață ori citite cu voce tare acasă sau când erau în mașină cu familia. „- Jenica, e gata zeama ceea azi? – Acuși, mai am câteva pagini până termin cartea!” Sau acestea, de exemplu.

De exemplu, că „este una dintre marile cărți ale generației noastre”, așa cum a decretat Dumitru de la Chișinău. Sau că „cine nu a fost niciodată în Republica Moldova și are de gând să o viziteze, în loc să își cumpere un ghid turistic ar face bine să citească cel mai recent volum al lui Igor Guzun: VINIL”, așa cum a sugerat Ioana de la București. Ori că, așa cum a mărturisit Alexandru care se afla atunci la Veneția, „Moldova o port cu mine, oriunde aș pleca. …O găsesc printre frunzele lui Ion Druță, iar mai recent i-am simțit răsuflarea lecturând VINIL-ul lui Igor Guzun”.

Iar una dintre cele mai emoționante istorii despre cum o carte poate lega generații a venit din Italia și a fost povestită de Aurelia. „Am citit cartea VINIL fiind la Chișinău, așteptând la ușa unui medic stomatolog. Eram împreună cu fiul meu de 14 ani, care era foarte ocupat cu smartphone-ul. I-am citit „Un strigăt de părinte cauzat de tablete” și l-am intrigat. Am luat cartea cu mine la Roma, iar el m-a sunat de la Chișinău să mă întrebe unde-i cartea?”…

Continuă să citeşti »

POEM

1.

Inima îmi aleargă pe coală

Şi ţese ghem după ghem.

Dacă îmi ajunge îndrăzneală,

Voi scrie încă un poem.

2.

Intim ca o rugăciune,

Un mic poem pentru oameni mari.

Nu lung cât soarele apune,

Scurt ca un fulger ca să tresari.

Traducere din rusă de Igor Guzun

Continuă să citeşti »

Taguri: ,

Cea mai emoționantă pagină a acestei autobiografii a lui Johan Cruyff – „Driblingul meu” (Publica, 2017) – este această istorie scurtă în care un mare fotbalist a fost și un mare om, puternic și sensibil.

„Când am ajuns la Washington Diplomats, mi s-a spus că la fiecare meci jucat în deplasare va trebui să țin câte o sesiune de antrenamente pentru copiii cu dizabilități. După câteva luni am spus că voiam să renunț, fiindcă oricum nu avea nici un rost. De fiecare dată când le spuneam să lovească mingea într-o direcție, ei o trimiteau în partea cealaltă”, își amintește disperarea de atunci Johan Cruyff.

Iar după ce le-a spus asta organizatorilor, aceștia l-au rugat pe Cruyff să se uite la o înregistrare video din timpul unei astfel de ședințe. „Mi-au spus să nu mă uit unde ajungea mingea și, în schimb, să privesc în ochii copilului, ochii mamei și ochii tatălui. Și să văd în ochii lor bucuria pe care le-o ofeream când loveau pur și simplu mingea, ceea ce nu mai reușiseră să facă până atunci”, scrie autorul driblingului Cruyff.

„Dintr-odată, am descoperit fericirea pe care o produceam. Am început să mă bucur de aceste ședințe; am început să văd altfel lucrurile și să gândesc altfel. În locul frustrării, aveam parte de uriașa satisfacție a ceea ce făceam… Atunci mi-am dat seama că, ajutând puțin câte puțin, pe ici și pe acolo, poți schimba viața unui copil. Iar recompensa e atât de mare, în schimbul unui efort atât de mic”, povestește Johan Cruyff în autobiografia sa „Driblingul meu”.

Cartea este și AICI >>> https://www.publica.ro/johan-cruyff-autobiografia.html

Taguri: , , , ,

1.

Sunt plin de lacune, defecte – la bis,

Amintirile îmi sunt ciuruite.

Dacă totul mi-a fost interzis,

Acum orice îmi pot permite.

2.

N-am fost ce-au vrut şi nici ce-au spus –

Un iamb suitor în trahee.

Şi am tăcut altfel şi m-am opus

Şi am contat şi am cântat nu aceea.

3.

N-am scris poeme, ci am dat

Cuvintelor semnificaţii,

Prietenii nu mi-am trădat,

Și jur: n-am înjurat juraţii.

4.

Cu un noroc mai prost ca mine nu-s

La preţ afișat de o rublă.

Dar totuşi strig, privind în sus:

Mai vreau încă o dublă!

Traducere din rusă de Igor Guzun…

Continuă să citeşti »

Taguri: ,

Pentru fiica mea, Mia Guzun

Copiii noștri sunt minunați.

De cele mai multe ori sunt pur și simplu minunați.

Iar câteodată copiii noștri sunt minunați de ceea ce se întâmplă în jur. Poate că de asta își pun urechile în căști, iar atunci când vorbesc în șoaptă strigă. Sunt generația celor pe care îi deranjează liniștea. Și multe alte lucruri mai grave.

Copiii noștri sunt generația celor care învață la licee teoretice când în viață au nevoie de aptitudini practice.

Și în ciuda la asta ei deprind foarte repede cum să fixeze o țintă în perete, apoi în viață.

Copiii noștri sunt minunați. Pentru că sunt copii. Și pentru că sunt ai noștri. Chiar dacă în aceste zile cu furtună ne-a fost frică nu atâta de cum suflă vântul, cât de ceea ce a făcut copilul-adolescent când părinții îi vor spune: suflă!

Copiii noștri nu mai pun flori pe masă, ci direct pe Instagram.

Copiii noștri sunt generația celor care pun gadgetul pe rană…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

С ВОЗРАСТОМ

Простые истины — они спасают нас,

Без них — как ночью без фонарика в пути.

О, сколько с возрастом красивых слов и фраз

Роится в голове! А нужных — не найти.

(с) Traducere în rusă de Ed Pobuzhansky

***

ANII SEDUC

Sunt atâtea lucruri bătute în ținte,

Fără de ele-i ca fără cartela SIM.

Cu trecerea anilor, știm tot mai multe cuvinte,

Dar ne vine tot mai greu să le găsim.

(с) Igor Guzun

Taguri: ,

În prima lună estivală mai putem încă exclama: „Bun venit, vară!” Doar că vara veniturile sunt mai puține decât dusurile. Iar aici logica este simplă: cu dusurile acestea la mare și la munte sigur că scad veniturile.

Când toți copii intră în vacanță, cei din clasa 12 intră în BACanță.

Agențiile de turism abundă în oferte, iar destinațiile în ouă fierte la dejun.

Aceste des-tinații sunt des-tentații pentru noi.

Dive în Mal-dive. Cu alta în M-alta. Cu Natalia-n Antalia.

Cei care se află acum pe plajă în capitala Thailandei se Bang-kok la soare.

Iar pentru o vacanţă de vis îţi ajung doar două lucruri pe care să le iei cu tine: paşaportul şi iubita. Că o carte o poţi comanda acolo, împreună cu un coctail, la bar: „Un shake sper, vă rog!” Plus un film cu Rambo şi un volum de versuri de Rimbaud.

Când nu ți-a plăcut la plajă, imediat scoți „p”-ul din cuvânt și-ți exprimi nemulțumirea.

Stai-calm pe șez-long. Pentru că, vorba emisiunii de la Moldova 1, „Pis-cina vine la noi”.

O vacanță în Nepal. Nepal духом.

A doua vacanță în aceeași vară se cheamă vară de-a doua!..

Continuă să citeşti »

Taguri: ,

« Articole mai noi - Articole mai vechi »