Feed on
Posts
Comments

Sunt încă atâtea și atâtea lucruri și locuri de descoperit în poezia lui Mihai Eminescu încât avem nevoie pentru asta să trăim mai multe vieți.

La Eminescu nu doar „izvoare spun povești”, ci și orașele ascunse în versurile lui nemuritoare.

Probabil la Bucureștiul de astăzi s-a referit pe vremuri Eminescu atunci când a scris: „Privesc orașul furnicar ­  Cu oameni mulți și muri bizari”.

Dulcele târg al Ieșilor se întrezărește, surprinzător, și iese în calea vieții poetului chiar în prima strofă din poezia „Atât de fragedă”: „Atât de fragedă, te-asameni / Cu floarea albă de cireș, / Și ca un înger dintre oameni / În calea vieții mele. Ieși”.

Deslușim numele orașului Tecuci în poezia „Te duci”: „TECUCI și ani de suferință / N-or să te vază ochi-mi triști, / Înamorați de-a ta ființă, / De cum zâmbești, de cum te miști”, iar orajul Dej este prima exclamație în „De-aș avea…”: „DEJ avea și eu o floare / Mandra, dulce, răpitoare…”

„Stelele-n cer” se aprind cu lumini multicolore la Arad: „Stelele-n cer / Deasupra marilor / ARAD depărtărilor / Până ce pier”.

De parcă simțea trista-i faimă ce avea s-o capete Aiudul pe timp de ciumă comunistă: „De vorbiţi mă fac că n-AIUD…”

Iar orașul Tulcea încă îl cheamă și astăzi pe Eminescu, atunci când recitim „O, mamă”: „O, mamă, TULCEA mamă, din negură de vremi / Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi”. Sau în celebra „Ce-ți doresc eu ție, TULCEA României”.

Mihai Eminescu a găsit loc pentru orașul Deva în titlul poeziei sale „Kama-DEVA”, iar pentru orașul Motru – o sugestie de a-l vizita în „Freamăt de MOTRU”.

Orașul Năsăud trece galopant prin creația tinerească a lui bădița Mihai: „Fiind băiet păduri cutreieram / Și mă culcam ades lângă izvor, / Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam / NĂSĂUD cum apa sună-ncetișor…”

Iar în poezia „Între nouri și-ntre mare”, poetul amintește târgul vasluian Negrești: „Printre nouri, lună, luneci, / Numai mie mi te-ntuneci. / Printre nouri rătăcești, / Numai mie-mi înNEGREȘTI.

Vă mai amintiți poemul „Singurătate”: „Cu perdelele lăsate, / Șed la masa mea de BRAD…”? Eminescu l-a scris undeva în Hunedoara, în orășelul Brad.

Iar noi am scris acest text cu oraşele României ascunse în poezia luceafărului poeziei noastre ca o contribuţie la cea de-a VI-a ediție a Congresului Mondial al Eminescologilor, care s-a desfăşurat la Chişinău, la 4 şi 5 septembrie 2017.

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu