Feed on
Posts
Comments

Oare ce mai fac astăzi bibliotecarele şi librarele din copilăriile noastre?

Dacă am urcat de atunci nişte trepte, aceste trepte sunt din cărţile pe care ni le-au pus sub paşi demult bibliotecarele, librarele, împreună cu părinţii noştri.

Într-o ţară în care în sate sunt mai multe baruri decât biblioteci şi în oraşe – mai multe farmacii decât librării, nu cred că bibliotecarele şi librarele copilăriei noastre au o bătrâneţe demnă.

„Copii, ştiţi ce-a fost în clădirea asta de la şosea unde până nu demult era un bar, iar acum e închisă şi se dărâmă?”, întreabă astăzi învăţătoarea de română.

În acele vremuri îndepărtate în fiecare sat din Moldova funcţiona o librărie.

Ce mai fac astăzi bibliotecarele şi librarele din copilăriile noastre?

O fi murit de astm, s-o fi pensionat, s-o fi reprofilat în femei de serviciu la barul din sat, că nu cred că s-o fi digitalizat.

Sau poate o fi trăind acum tot în sat, uitate şi necăjite.

Şi poate că ele ar fi trecut de la cartea tipărită la ebook la fel de uşor cum au trecut acum două decenii de la un alfabet la altul, dacă ţara asta în care preţurile cresc iar orizonturile se micşorează ar fi pus preţ măcar pe oameni, dacă e prea mult să pună preţ pe carte…

Şi poate că alta ar fi fost soarta tuturora dacă cei care au ajuns pe scară sus n-ar fi dat imediat unfriend la raţiune şi bun simţ.

Cititul nu este o pedeapsă pentru copii şi nici un semn de slăbiciune al adulţilor care nu ştiu să face altceva.

O carte potrivită poate fi o binecuvântare, dacă întâlneşti în cale oameni cu semne de carte pe frunte şi în priviri: bibliotecari, librari, învăţători, părinţi.

Şi poate că ultima speranţă a acestei ţări este „luminiţa” redeschisă la capătul satului, la şosea, şi biblioteca publică din inima oraşului.

Librării şi biblioteci noi, moderne, comode, aerisite în care – aşa cum am văzut în atâtea ţări europene – bătrânii vin aici să joace şah, copiii – să privească un film şi apoi să răsfoiască şi cartea cu Harry Potter, ar adolescenţii vin să flirteze, să-şi facă temele, să bea o cafea şi citească ceva între timp.

O carte te poate ajuta să visezi, să descoperi, să creezi, să produci, să inventezi. Şi nu sunt chiar atât de mulţi oameni în ţara asta care îţi pot întinde o mână cu o carte care să te ajute să faci asta: librarul, bibliotecarul, mama, tata şi învăţătoarea.

De asemenea…

„Reflecţii de toamnă” la TV Moldova 1: Igor Guzun, octombrie 2013: „Există o profesie care este mai importantă, poate cea mai importantă pentru viaţa fiecărui om! Profesia asta o numim profesor, învăţător sau pedagog!”

Comments

Lasă un comentariu