Feed on
Posts
Comments

Merg la Anim’est

E surprinzător, însă am găsit atâtea motive să merg când părea că pot fi mai multe motive să nu o fac.

Merg la Anim’est 2012 poate pentru că nu am privit destule filme cu desene animate în copilărie, atunci când televiziunea era una, desenele animate – unul pe săptămână. De fapt, oricâte-ar fi, desenele animate nu-s de ajuns niciodată.

Ştiu o scurtă istorie despre un om însemnat din televiziune care avea în birou mai multe ecrane ca să poată urmări în acelaşi timp câteva posturi tv să nu-i scape nimic important. Şi atunci când un vechi coleg l-a vizitat şi l-a surprins butonând telecomanda, marea mirare a colegului a fost că acest om nu s-a oprit, măcar pe câteva clipe, tot comutând canalele, niciodată la un desen animat. „Cum să nu te opreşti la vreun desen animat să vezi măcar puţin ce va fi mai departe?”, s-a întrebat atunci colegul vizitator. „Că la ştiri, în talk-show-uri sau în telenovele ştii ce va urma, iar în desene animate – nu”.

Poate că acest Festival Internaţional de Film de Animaţie de la Chişinău este o ocazie potrivită de a lua din mâinile oamenilor mari telecomanda şi a menţine, e drept, pe un singur ecran, dar mare şi timp de câteva zile, doar desene animate.

Cu Anim’est se mai animează Estul…

Animaţia este sinonimă cu însufleţirea. Înseamnă că astfel Estul se mai însufleţeşte, prinde la suflet.

Mai merg la Anim’est şi pentru că m-a invitat Dumitru. Iar Dumitru este primul om pozitiv care apare, în zorii zilei, aducând copiilor pâine, într-o poveste filmată, cu „Oameni şi locuri dragi”, pentru care am scris textul cântecului, iar „FurioSnails” – coloana sonoră.

Şi mai merg la Anim’est pentru că sunt bloggerul oficial al festivalului, iar asta se întâmplă prima dată în viaţă. Şi sunt curios, ca la un desen animat, să văd ce va urma.

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu