Feed on
Posts
Comments

Stau şi eu câteodată, vorba ceea, „și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre” şi cum mai speriau ei copiii pe vremea copilăriei mele.

„Dacă n-ai să fii cuminte, am să-ţi fac o injecţie”.

„Dacă n-ai să fii cuminte, o să chem miliţia”.

„Dacă n-ai să fii cuminte, n-am să-ţi mai cumpăr nimic” – cu variaţiunea – „…n-am să-şi mai dau voie nicăieri”.

„Dacă n-ai să fii cuminte, am să te dau la ţigani”.

„Dacă n-ai să fii cuminte, n-o să vină Moş Gerilă”.

Şi noi încercam să fim cuminţi…

„Dacă n-ai să fii cuminte…” şi aici lista poate fi completată cu experienţele altora.

Şi mă întreb acum ce mă ajută dacă fac această listă? Să fie oare speranţă că a fost doar experienţa generaţiei noastre de copii şi generaţiile care au urmat n-au mai fost speriaţi cu nimic pentru a fi cuminţi? Şi de ce neapărat adulţii vor ca şi copiii lor să fie cuminţi şi ascultători? Oare nu ştiau de la părinţii lor că nu există „copil cuminte şi babă frumoasă” decât doar baba de omăt?

Da voi când eraţi copii cu ce eraţi ameninţaţi, dacă n-o să fiţi cuminţi?

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu