Feed on
Posts
Comments

Jocurile copilăriei noastre erau de-a mijatca, de-a războiul sau de-a țurca.

Iar atunci când ziarul raional a scris că am câștigat campionatul la jocul de dame, tata a exclamat: „Nici nu știam că dansezi atât de bine!”

În copilărie băteam mingea, nu capul sau colegii.

Astăzi, pentru a pedepsi copilul, părinții îi iau iPhone-ul și-i dau în schimb un telefon mai vechi, al bunicii. Iar ca să pedepsească și copilul, și bunica, părinții îi dau bunicii iPhone-ul confiscat al copilului. Film de groază, nu alta.

Cinematografele adolescenței noastre nu miroseau a popcorn. Și fluieram mecanicul de cinema dacă se rupea filmul sau acoperea cu mâna vreo scenă erotică.

Atunci știam cine-i Einstein și nu auzisem de Rammstein…

Ascultam Pink Floyd. Și erau încă decenii de trăit până la P!nk.

Și eram încă tineri.

La „Tânărul leninist” am întâlnit-o pe tânăra care mi-a devenit soție.

Mă pricepeam la dame.

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu