Feed on
Posts
Comments

Japonia mea

Iar acum, vorba ceea, hai mai bine despre Japonia să vorbim, căci ea singură, probabil, este veselă şi nevinovată în amintirea mea.

Cu ocazia aniversării celor 15 ani de când am fost în Japonia, vreau să rememorez câteva istorii, motivat de o participare la emisiunea „Deşteptarea” de la „Jurnal TV”, la invitaţia lui Sergiu Bezniţchi şi a Ilincăi Avram.

JAPONIA SURPRINZĂTOARE
…Pe o masă din casa familiei care ne-a găzduit mai multe săptămâni în Japonia se aflau câteva fructe şi un strugure de poamă de hârtie – harta Moldovei. Pe hartă –trei localităţi. În centru, bineînţeles, era capitala Moldovei, oraşul Chişinău. Puţin mai la nord, surpriză: satul Chiperceni. Iar la sud, şi mau surprinzător: Dezghingea. „Am luat-o de pe internet”, ne-a mărturisit chirurgul Tanaka.

„Aţi inventat asta”, mi-a spus, zâmbind, câţiva ani mai târziu, directorul şcolii din Chiperceni, atunci când i-am povestit istoria cu această hartă. „Este o întâmplare adevărată. E, practic, imposibil să inventezi una ca asta. Trebuie numaidecât să se întâmple, ca să o poţi povesti şi altora”, i-am zis. Să ajungi la capătul pământului, în Ţara Soarelui Răsare, şi să descoperi acolo o hartă a Moldovei în care principalele trei localităţi sunt Chişinău, Chiperceni şi Dezghingea – oare nu asta înseamnă o Japonie care te surprinde mereu, o Japonie japoneză.

SCHIMBAREA ŢEVILOR ÎN JAPONIA, BUCURIA CETĂŢENILOR
… A intrat un om necunoscut, îmbrăcat în salopetă, şi i-a întins gazdei o cutie legată cu panglică şi un plic. În cutie era un cadou. Trei săpunuri colorate, iar în scrisoare – justificarea cadoului şi scuzele pentru deranjul legat de schimbarea ţevilor pe strada din apropierea casei.

ACOLO UNDE SOARELE RĂSARE DIN MARE ŞI APUNE ÎN MUNŢI
…I-am întrebat pe prietenii mei de pe Facebook: „Cine sunt: perseverenţi şi reţinuţi, războinici şi estetici, impertinenţi şi amabili, încăpăţânaţi şi receptivi, ascultător şi nesupuşi, devotaţi şi perfizi, curajoşi şi timizi, conservativi şi însetaţi de nou? Precum spada, la fel şi crizantema, este o parte a tabloului lor. Deci, cine sunt?”.

„Politicienii sau copiii”, a răspuns Alexandru. „Jurnaliştii”, au replicat Iuliana şi Ion. Iar Stella a zis: „filozofi”.

„Japonezii” este răspunsul corect de la sfârşitul cărţii. Japonezii sunt perseverenţi şi reţinuţi, războinici şi estetici, impertinenţi şi amabili, încăpăţânaţi şi receptivi, ascultător şi nesupuşi, devotaţi şi perfizi, curajoşi şi timizi, conservativi şi însetaţi de nou.

Iar japonezii locuiesc în Japonia, acolo unde în fiecare zi soarele răsare din mare şi, înainte să apună în munţi, se reţine pe drapelul alb al ţării.

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu