Feed on
Posts
Comments

Când am citit, în aceste zile, că Mercedes se află printre primele zece branduri valoroase din Europa, m-am întrebat dacă la asta a contribuit şi Mercedes, soţia lui Marquez? Şi gândul m-a dus la cea mai frumoasă poveste de dragoste pe care am citit-o la vârsta mea cuprinsă între 40 şi 50 de ani – romanul „Dragostea în vremea holerei”, pe care Gabriel Garcia Marquez l-a scris când nu mai era demult de vârsta celor care cântă „Dragostea din tei”.

Pe timpul „Dragostei în vremea holerei” avea 58 şi era încă îndrăgostit de soţia sa, Mercedes, cu care era într-o căsnicie de aproape trei decenii, şi trăia delirul unei celebrităţi, confirmate cu un Premiu Nobel pentru Literatură.

Scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez scrisese deja celebrele sale romane „Un veac de singurătate” şi „Toamna patriarhului”, atunci când a publicat, în 1985, „Dragostea pe vremea holerei”, iar Dan Bălan avea doat şase ani. Marquez descoperise deja că „inspiraţia vine mai uşor la bătrâneţe”. Exact despre acele timpuri povesteşte că, atunci când se apuca de scris, avea toată cartea în minte, ca şi cum ar fi citit-o înainte, pentru că s-a gândit la ea ani de zile. „În ultima vreme, povestea Marquez, ştiu care va fi ultima frază a cărţii, înainte de a mă aşeza să o scriu”.

Marquez şi-a încheiat „Dragostea pe vremea holerei” cu expresia: „pentru totdeauna”.

„Dragostea pe vremea holerei” se desfăşoară într-un oraş din Caraibe, între anii 70 ai secolului 19 şi anii 30 ai secolului 20. Vorbeşte despre dragoste şi sex, pentru care Marquez foloseşte acelaşi termen, „amor”, despre călătorie şi libertate, ambiţie şi aşteptare, tinereţe şi bătrâneţe. Şi porneşte de la triunghiul amoros dintre medicul aristocrat, Juvenal Urbino, funcţionarul şters Florentino Ariza şi frumoasa columbiancă Fermina Daza. Triunghiul iubirii ameninţă mereu să se destrame într-o pereche, pe întreaga durată a acestui roman, considerat cea mai frumoasă poveste de dragoste de la Romeo şi Julieta încoace.

Acţiunea începe cu moartea doctorului Urbino, la 80 de ani, după ce cade de pe o scară, când încearcă să recupereze papagalul familiei. La înmormântarea lui Urbino, vechea dragoste a soţiei lui, Florentino Ariza, vrea să reaprindă focul pasiunii lor din adolescenţă şi s-o recupereze, la bătrâneţe. Florentino a aşteptat-o pe Fermina să fie din nou liberă, după moartea soţului, pentru că, spune Marquez, nu eşti niciodată prea bătrân pentru amor: pentru dragoste şi pentru sex.

Cât a aşteptat Florentino Ariza să i se împlinească dragostea? 51 de ani, 9 luni şi 4 zile! În tot acest timp a învăţat că există multe feluri de iubire şi iubeşti în feluri diferite. E imposibil să ştii care-i mai bună, la fel cum este imposibil să ştii dacă siguranţa dragostei este mai bună decât aventura şi invers.

Titlul romanului „Dragostea pe vremea holerei” este, la prima vedere, unul dintre cele mai puţin inspirate ale scriitorului columbian, însă a ajuns să fie extrem de iubit şi de admirat. De ce? Pentru că vorbeşte atât despre dragoste, cât şi despre timp. Iubirea este o maladie, o afecţiune căreia nu-i rezişti, cum i se întâmplă practic fiecărui om, care, uneori, de dragoste, durere urcă şi în tei. Iar timpul este o boală devastatoare, care roade, pe nesimţite, totul. Cu toate acestea, romanul se va opri într-un moment în care timpul a fost învins.

Este, probabil, şi timpul să pun punct acestui text aici. Ce are însă Mercedesul din prima propoziţie cu restul textului? mă întreb. Dar ce are Picasso cu „Dragostea din tei” în afară de faptul că rimează cu „alo”?

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu