Feed on
Posts
Comments

- Să vorbim în această dimineaţă, Doru, câteva minute despre di-minuti-ve rog, pentru că suntem în prag de martie şi de diminutivul acestuia, mărţişor.

- Cu plăcerică, Igoraş, numai dacă îmi permiţi, drăguţă, să vorbesc cu î din i, şi nu din a.

- În diminutivul dimineţii întâlneşti – eu am să vorbesc, totuşi, cu â din a – vai-de-mine, o cioară – di-mine-cioară.

- Diminecioară-grăuncioară-„Grăuncior”. Nu ştiu ce înseamnă GRĂ, dar un cior, probabil, l-a primit pe degeaba, tocmai de 1 Mărţişor, cu repercusiuni prelungite pînă pe 8, spune Doru.

Diminutivul toporului are nume de floare: toporaş. Dar ghiocelul al cui diminutiv este? Sau poate e vorba de superlativ: ghio-cel-mare, ghio-cel-sfânt? Întreabă Igor.

- Ai în vedere Ghiocul din imaginea alăturată? Ar fi putut să fie şi Ghiocaş, sau Ghiocuţ, sau Ghiocălău. Oricum, astăzi Manchester o bate pe Chelsea. Glory, glory, ManUnited!

- Şi dacă, la început de primăvară, vorbim despre flori, vreau să te întreb, Doru, dar serios: dacă diminutivul Moldovei este Moldoviţa, înseamnă că diminutivul României este Romaniţa?

- Şi urmează, continuă Doru, şi alte diminutive: pentru Franţa – franzeluţa, pentru Peru – periuţa, pentru Europa – europuţa, Mozambic – mozambica, Namibia – naibica, pentru Liechtenstein – liechteinşteinuţica, pentru Myanmar – mumunea, pentru UAE – oiţa, pentru Antarctica şi Costa Rica – antarctica şi, respectiv, costărica, şi mai sînt: papua-noua-guineişoară, republica sud-afri-cănuţăş. Dar mai există şi oraşe: Torontică, Romică, Bucurel, Sankt-Piterel, Liverpulică…

- Sper să nu ajungă copilaşii noştri să citească până aici, este îngrijorat Igor. Diminutivul cubului ne îndeamnă să mergem – cubu-leţ-go.

- Dar la ce ne îndeamnă diminutivul girafei, al telegrafului şi al, să zicem, Ligii de fotbal CONCACAF, întreabă cum Doru.

- Televizor, televiz-oraş: adică în oraş pe străzi sunt televizoare.

- Mai mult decît atît, pe străzi mai merg nănaşi, iepuraşi, paţanaşi, Colibaşi, bumbaraşi, poznaşi, laşi, vaşi (adică vaci), prostănaşi, scriitoraşi, raşi (mai ales pe cap)… Dar să fim şi gender-corecţi: pe străzi mai merg şi nănaşe, iepuraşe, poznaşe… şi să trecem şi la alte sufixe diminutivale:

IŢ: fetiţe, rochiţe, feţe, fiţe, ţîţe, poliţie, păpăgăliţe, momiţe, pipiţe…

EL: păsărel, muşeţel, bunel, Viorel, chel, miel, gel, fel, Dell, morcovel, tunel, colonel, hotel, el torro, El Clasico, el şi ea.

Şi Posmotrel – şi să nu uităm să-l punem în tag-uri aici.

UŢ: colăcuţ, puiuţ, căluţ, ouţ, puţ (şi ce înseamnă p fără diminutiv?), struţ (şi ce înseamnă str? Dar f?)

Dar propun, Igoruţ, să re-denumeşti această frumoasă sărbătoare a Primăvericii în 1 Mărţişoruţeluşel. Dacă pentru unii copii de clasa 0 e cam complicat, să buchisească acest cuvînt, să-l înveţe pederostuţ.

Şi acum, să cînt un cîntecel, zice Doru:

Şi dacă vine primăvaaaaara,
Atîta iarnă e în nooooooi,
Că Mărţoşor se poate duuuuuce
Cu toţi cocorii înapoooooi…

- Numai nu şterge, te rog, acest cântec final. Poţi să-l comentezi, desigur, să spui: „Nu, că în noi e loc nu numai de iarnă, dar şi de primăvară, şi de vară, şi cocorii oricum vin şi pleacă etc., iar pietrele rămîn”.

Comments

Powered by Facebook Comments

3 comentarii to “Igor Guzun şi Doru Ciocanu: Înţelegerea diminutivelor”

  1. Vasile Botnaru says:

    dar “curnuţ”?.. Şi iaka, na! Acum, în loc să savurez invazia de “Mărţuleţe” (de ce napărat “şoare”) am să mă uit pe sub fusta cuvintelor ca să îmi dau seama dacă sînt diminutive ori ba! Diver(!)sioniştilor !..

  2. kushter says:

    Drăguț postuț! ;)

Lasă un comentariu