Feed on
Posts
Comments

Igor Guzun: Când eram mic și am fost fascinat de basmul muzical „Maria Mirabela”, mă întrebam cum cei doi câini din cântec pot avea ochi de povești. „Maria, Mirabela – / doi câini cu ochi de povești. / Sub cerul ca umbrela / alături de prieteni. / Ce bine-i să trăiești”. Abia peste mai mulți ani, când fiica noastră a exclamat  „Nu credeam că o să-mi placă vreodată discul acesta!” atunci când a ascultat de mai multe ori Doga de pe discul inclus în „VIP Magazin”, am înțeles că Maria și Mirabela sunt, de fapt, „doi crini cu ochi de povești”.

Sergiu Beznițchi: Fiind la școală, aveam un disc de vinil, numit plastinkă, cu interpretul din URSS, Alexandr Barîkin. Avea el un șlagăr „Aeroport” și eu, cu rusa mea, înțelegeam refrenul altfel. Barîkin cânta: „Аэропорт, стою у трапа самолёта…”, iar eu auzeam „Аэропорт, встаю утра па самолёта…”, adică mă trezesc lângă avion dimineața devreme. Trap pentru mine nu exista…

Igor Guzun: Când am crescut mai mare și eram la vârsta la care spuneam școlii „la revedere”, m-am întrebat dacă o lalea poate fi ram. „O lalea e ram ce piere, / Ești a mea reînviere. / Să nu zici la revedere, / la revedere”.  Mult mai târziu, tot Mia – noroc de ea – și tot inspirată de un CD din colecția „VIP Magazin” mi-a explicat că „Noroc”-ul cântă: „O lalea eram ce piere…”

Sergiu Beznițchi: Domnul Igor m-a dus pe unda „Noroc”-ului și mi-am adus aminte și eu de-un cântec cântat altfel, cu totul altfel… Cântă doamna Botezatu: „Ce rost are, ce rost are…”, iar eu am înțeles că doamna Lidia „cere o stare”. Tot aici mi-am adus aminte de o istorioară cu o mamă și un școler la sfârșit de august la magazin la UNIC. Mama cu fiul au venit să cumpere uniformă școlară pentru băiat și, când s-au apropiat de vânzătoare, aia a întrebat: „Ce rost are băiatul?” J Ce să mai răspundă biata mamă…?…

Igor Guzun: Peste alți câțiva ani, când abia făceam cunoștință cu Aurelia, viitoarea mamă a viitoarei noastre fiice, și jucam cărți în studenție și cu noi mai juca și Vitalie, iar cărțile le dădea Argentina, se întâmpla ca cineva dintre noi să fredoneze pe melodia Madonnei: „Doi crai for me, Argentina” („Don’t Cry for Me Argentina”).

Sergiu Beznițchi: Din creația Madonnei, mi-a rămas un rând din cunoscuta piesă „La Isla Bonita”. Eu înțelegeam că e vorba de doi flăcăi. Nu am înțeles ce i s-a întâmplat primului, în schimb, am înțeles că „la istlalt bunica…”. Probabil Dumnezeu s-o ierte…

În episodul următor, cântecul „SRL, SRL…”

Comments

Powered by Facebook Comments

Un comentariu to “Igor Guzun feat Sergiu Beznițchi: CÎNTECE ÎNȚELESE ALTFEL. Episodul I”

  1. stas says:

    da domnilor am ris si eu cu placere si imi aduc aminte de multe istorii hazlii,dar vreau sa va scriu despre ceva hazliu din ce am trait:o mama cu feciorasul drag mergeau prin centru satului pe linga magazin(asa spuneam noi),si iata copilul plinge si spune ca vrea k-a-k-i,la care mama ii zice ca nu-i frumos sa spui asa dar sa spuna ca vrea la viceu,la care feciorasul striga si mai tare si spune-EU NU VREAU LA VICEU DAR VREAU K-A-K-I.Dar asta ca sa nu-i spui unui barbat sau unei femei ca te-ai dezamagit in el,ea ii spui frumos-GINDEAM CA ESTI OM DE TREABA -DAR TU ESTI TREABA DE OM

Lasă un comentariu