Feed on
Posts
Comments

– Să scriem un alt text împreună, i-am propus lui Doru Ciocanu, după difuzarea subiectului „Bunica nu era îndemnată să apese pe LIKE, ea LIKE-a casa cu lut…”, pe care l-am scris acum câteva luni pentru Hotnews.md împreună, el de la Toronto şi eu de la Chişinău.

Doru acceptă şi scrie: „Hai să începem cu CĂCI, un cuvânt foarte – dar foarte – frecvent în limba, mai ales, moldovnească. Mai ales, dacă-l citeşti fără diacritice”.

– Fără CĂCIuliţă, ai în vedere – precizez eu şi, scriind asta, vine cântecul lui Doru:

– “Cu CĂCIulile pă frunte / Stăm de veacuri ca un munte…”

– Nu cânta tu – zic – căci acesta-i cântecul lui Dragoş Blănaru – căci el îl cânta când avea dispoziţie”.

– Da – răspunde Doru, e al lui Dragoş, căci Dragoş şi el purta CĂCulă de cârlan, ca şi mine şi ca şi Vichia Vâlcu, odată demult, într-o excursie la Liov. Şi un liovean cam oleacă bat, unde se uită la noi trei, cu CĂCIuli de cârlan, şi întreabă: „Vî şo, gheneralî, şo-li?”… Aici, de fapt, trebuie de râs, CĂCI e hazliu, nu?

– Nu – zic – căci nu înţeleg de ce ne-am abătut de la tema cu CĂCI.

– Pentru că-cu-CĂCIulile pă frunte / Stăm de veacuri ca un munte… Deşi muntele (şi, apropo, şi marea) – tiu-tiu! Deci, căci a venit vorba, Igor, CĂCI este un cuvânt extrem de valoros atunci când vrei să eviţi cacofoniile.

De exemplu, nu spui CĂ-cu-cât e mai mare, dar Căci cu cât… Sau, în loc să spui că când, spui căci când… De exemplu, în poezia „Căci când a fost să vină ruşii”, de Emilian Bucov: (recită din memorie Doru): „Căci când a fost să vină ruşii…” etc. Şi deci, Igor, căci veni vorba, la lecţia următoare, deci, analizăm cuvântul DECI – un alt cuvânt neo-moldovenesc, foarte frecvent şi foarte nesemnificativ… (Lucrând printre italieni, tot îi auzeam rostind la tot pasul „alora”, „alora” şi nu pricepeam de ce îl tot repetă… până a venit explicaţia salvatoare a lui Salvatore că ALORA nu înseamnă „ceva ce aparţine lor”, dar înseamnă DECI”. Şi deci aşadar, acestea fiind spuse, am să te mai rog te gândeşti şi la „Î-L” şi „Î-ŢI”, pentru că atunci când l-am văzut pe inteligentul meu prieten Nicolae (numele este modificat, căci să nu se supere) scriind Î-ŢI pe o pancartă , mi-am zis: O-pa! Unde el mi-a ripostat: Nici opa nu se scrie prin linioară).

– Bine, NOPAsaran! Dar mă crezi că, dacă scrii undeva – pe vreun site sau pe vreun gard: „CĂCI dacă ramuri bat în geam…”, puţină lume îşi va aduce aminte că, de fapt, Eminescu a spus: „ŞI dacă RAM-uri bat în spam”. Nu pot să spun exact ce-i un RAM, dar ştiu căci cu cât e mai mare, cu atât e mai bine pentru un computer.

– Râul, ramul… Şi căci veni vorba, hai să-ţi spun o poezie de George Coşbuc, căci e oleacă actuală… (imediat mi-a venit ideea să tratăm şi subiectul HAI… dar asta după Căci şi, următorul, Deci).

– Hi! Dar spune poezia.

– A venit un lup din crâng

Şi-alerga prin sat să fure

Şi să ducă în pădure

Pe copiii care plâng.

Şi-a venit la noi la poartă

Şi-am ieşit eu c-o nuia; „Lup flămând, cu trei cojoace,

Hai la maica să te joace” -

Eu chemam pe lup încoace,

El fugea-ncotro vedea.

– S-ar putea să ai dreptate, căci… To catch, apropo, este şi verb în engleză: a prinde. Deci, CĂCI este conjuncţie, iar TO CATCH – verb.

– Şi mai este şi un alt verb, dar moldovnesc – a căcei, cu accentul pe i, adică a downloda… a nu se confunda cu verbul reflexiv a (se) căcei – adică a te face că ridici greutăţi; dar nici cu alt verb – a căci (tot cu accentul pe i), adică a umfla o roată (eu căcesc, tu căceşti, ea căceşte).

– Dar şi cuvântul vodoCACIcă – tot de la CĂCI provine. În acest caz, prin linfostază – Ă a derivat în A şi, prin alipire, dar nu în ultimul rând, şi prin segmentare iluzorică sufixoidală, a cauzat această formare spectaculoasă a unui cuvânt foarte frecvent la Frumoasa Galbenă, Valea-lu-Mangu şi Cordilierii Mari.

– Şi mai este CACIucul de Mâine, CACE-lea de Sus, Mălăieşti-Rîşcani…

– Ce are Mălăieşti cu Căci?

– Căci am parcurs o bună bucată de copilărie acolo, şi este Buricul Pământului… chiar dacă, spune Doru, nenea Radu susţine că Buricul Pământului e la Chirca, bine, la scară mondială – şi Chirca, şi Mălăieşti sunt în aceeaşi zonă a Buricului Pământului plus-minus Balatina şi Giurgiuleşti. Tu de unde eşti? De la Recea-Râşcani, ştiu, deci, intri şi tu în zona Buricului Pământului, welcome to the club!

– Mă întreb – ca şi cum se întreabă Igor – cum vor ortografia bătrânii de pe fosta stradă Sprâncenoaia din Chişinău noua lor adresă, după redenumirea străzii în str. Kaczynski, în memoria preşedintelui polonez CACI-nski?

– Din două una: sau vor învăţa pe de rost cum se scrie Kaczynski, sau, cel mai simplu, nu vor scrie scrisori, ci doar e-mailuri şi SMS-uri. Căci spre asta mergem, nu?

– Ştii care este primul rezultat când dai în căutare în Google cuvântul „caci”? Bineînţeles,www.caci.com – o companie ce oferă servicii şi soluţii de tehnologii informaţionale.

– N-am zis eu că spre asta mergem? Spre plus googlificarea întregii ţări, căci azi nimeni nu te mai întreabă pe ce stradă locuieşti, dar ce e-mail ai.

– Ai mai aflat, Doru, cine este acest Lu-CACI din cântecul „Plânge-o mierlă pe păduri, of, of, of / Rob îi Lu-CACI în lanţuri. / Pentru sfânta libertate / De care noi n-avem parte”?

– N-am mai aflat, deşi am dat în căutare pe gugl, probabil, acel om nici nu a existat, sau o fi fost haiduc, odată ce cântecul spune că „el mândru s-a luptat / Ca haiduc adevărat”, şi boierii de atunci, supăraţi pe el-foc, s-au adunat într-un divan şi au decis să-l şteargă din Wikipedia şi să-l blocheze pe gugl.

- Ori să-l trimită în Googl-lag!

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu