Feed on
Posts
Comments

Și astăzi ni le mai aducem aminte și le savurăm cu ochii închiși și cu inima deschisă. Gusturile din copilărie.

Cartofii copți din copilărie erau cei mai gustoși din lume când părinții ni-i aduceau la spital pentru că altceva – în afară de cartofi copți – nu aveam voie să mâncăm.

Și ce savuroși erau păpușoii arși la foc pe-nserat în drum!

O fi având, probabil, un oarecare gust atractiv chupa chups-ul și popcornul, dar gustul de cocoșei pe băț, aduși de la gară de la Bălți, nu se compară cu nimic. Astăzi acadelele și ciocolatele sunt gustoase doar în reclame.

Dar gustul spumei din lapte turnat în pahar la grădiniță, vi-l mai amintiți? Acasă preferam spume, iar pielița de pe lapte o lua tata, care a adus acasă primul borcan de lapte abia când s-a apropiat de pensionare și nu mai era directorul fermei de vaci.

Nu era cool, dar mirosul din copilărie de frunze arse era mai tare decât orice Gauloises blondes…

Mămăliga arsă de pe fundul ceaunului. Mandarinele din copilărie. Prima gumă de mestecat, adusă de mama și tata dintr-o călătorie în Bulgaria. Chiflele cu magiun de 5 copeici de la școală. Pâinea unsă simplu cu unt și magiun, dar mâncată obligatoriu într-o pauză dintre lecțiile de cânt și muncă. Toate au gustul copilăriei mele, și poate, ale copilăriei voastre, irepetabile.

Atunci și halvaua avea gust de halva. Și toată pâinea era de la iepure. Chiar și pâinea de 16 când rupeam o bucată și ajungeam acasă doar cu cinci pâini și jumătate în gadget-ul acela de stocat 6 pâini dintr-o rublă, pe care noi îl numeam inadecvat setkă.

Și nici un kilogram de napolitane de acum nu concurează cu vafla de atunci, care n-a rămas nici măcar în dicționare.

Ce bine e că măcar o mai păstrăm, împreună cu alte gusturi din copilărie, în amintirile noastre.

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu