Feed on
Posts
Comments

Tendinţele stilului pentru 2011 în lume – sacourile în carouri, roşu-culoarea vedetă a colecţiilor pentru bărbaţi, imprimeurile 3D şi nuanţele vibrante în ţinutele pentru femei – pot avea un echivalent în stilul mass-media din Moldova: acurateţea, diateza activă, echilibrul în relatările despre copii sau limbajul orientat spre gen.

GHIDUL de stil cu norme etice pentru jurnalişti, editat de Asociaţia Presei Independente, a anticipat încă la sfârşitul anului 2009 care trebuie să fie tendinţele, nuanţele, abordările şi designul presei moldoveneşti în 2011 şi sunt onorat că am fost asociat, printr-o contribuţie, la acest efort. Rămân încântat că am fost, în promovarea trendului de a face jurnalism echilibrat şi responsabil, alături de Liliana Viţu-Eşanu, Loretta Handrabura, Alina Radu, Dumitru Lazur şi Petru Macovei – ca să citez numele oamenilor pe care îi cunosc.

Cum numim copiii? am fost întrebat de colegii mei mai tineri şi am răspuns pe paginile GHIDULUI de stil. În fiecare caz, copilul este „o persoană”, „o fiinţă umană” şi are nevoie, pentru a creşte cu demnitate, de o atitudine demnă, exprimată inclusiv prin mass-media, în termeni neutri. Deci, pentru a scrie despre copil, vom folosi cuvinte neutre, ce încurajează dezvoltarea şi independenţa copiilor – „copil”, „adolescent”, „tânăr”, „elev”, nu „micuţ”, nu „copilaş”, nu „pici”.

Cum nu trebuie să-i numim pe copii? Copiii nu sunt nici „odrasle”, nici „progenituri”. Ne-ar plăcea, oare, să se vorbească în aceşti termeni despre copiii noştri? Copiii nu sunt nici „îngeraşi”, şi nici „împieliţaţi”. Prin urmare, nu trebuie să tratăm copiii şi tinerii – în cuvinte şi atitudini – „ca pe nişte porţelanuri, dar nici ca pe arici”.

Copiii nu sunt „minori”. În limbajul curent, acest cuvânt are conotaţie negativă. Numaidecât unei minore i s-a întâmplat ceva rău sa un minor a comis un delict. Simpla menţionare a Comisiilor pentru minori sau a inspectoratelor pentru minori creează deja un context negativ şi o atitudine negativă. Astfel, chiar dacă terminologia juridică face referiri, de exemplu, la „persoane minore” sau la „legislaţia privind munca minorilor”, vom alege să le spunem acestor persoane „copii” şi să evităm cuvântul „minor”.

Copiii nu sunt aşa cum îi descriu diminutivele. Acestea diminuează statutul copilului ca persoană. O „fetiţă micuţă”, îmbrăcată în „hăinuţe”, cu „ochişorii mereu trişti”, care „locuieşte, sărmănica, în nişte condiţii dezastruoase” şi este o „făptură nevinovată şi greu încercată de suferinţă”, are nevoie, la vârsta ei de 14 ani, nu de mila cititorilor, a celor din jur, ci de înţelegere, sprijin şi de intervenţia serviciilor sociale. Jurnalismul nu trebuie să trezească milă, ci acţiune! Nu vom spune că s-a creat o situaţie dramatică ori că acest lucru este fantastic sau extraordinar. Vom arăta asta. Iar dramatismul situaţiei şi faptul că ceva este fantastic ori extraordinar pot fi povestite, în ansamblu, prin descrierea unui detaliu.

În speranţa că cele câteva detalii pe care le-am dat aici din conţinutul celor 104 pagini ale GHIDULUI de stil cu norme etice pot sugerea multiplele aspecte ale întregului conţinut, pun punct acum pentru a lăsa loc de lecturi.

Versiunea în română poate fi accesată aici, cea în limba rusă – aici.

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu