Feed on
Posts
Comments

Pentru că în anii ’80 mi-aţi trezit gustul pentru muzică şi mai ales pentru poezie într-o vreme în care nici măcar nu ştiam cum arătaţi pentru că vă ascultam la radio, la cenaclu. Iar cel mai frumos catren cântat de Dumneavoastră era pentru mine atunci cel despre Bucureşti: „Oraş cu femei nesfârşit de frumoase, / Oraş cu copii îngereşti, / Oraş cu bătrâni ca temeiul de case / Oraş bătrânesc, Bucureşti”.

Şi pentru faptul că în anii ’90 v-am aplaudat la Chişinău, pentru prima oară pe viu, într-un concert la Palatul feroviarilor. Iar atunci când una dintre femeile „nesfârşit de frumoase” – împreună cu care am venit la spectacol ca prieteni şi am plecat ca viitori soţi – a mers pe scenă să vă aducă crizanteme galbene, aţi urcat pe scaun ca să le puteţi lua, atât de înaltă era.

Pentru toate acestea mulţumesc, Nicu Alifantis.

Şi pentru că semănaţi la chip şi la gesturi cu tatăl meu, care împlineşte astăzi 75 de ani şi este ca „temeiul de case”, mulţumesc.

Şi pentru emoţia noastră de la începutul anilor ‘2000, legată de cântecul „Ajunul din copilărie” pe care îl ascultam cu soţia mea şi Dumneavoastră îi vorbeaţi de pe casetă unui copil: „Ţi-aduce mama o felie de pâine să te linişteşti / Şi cu felia-n mână intri în visele copilăreşti”, respect, Nicu Alifantis.

Cu aceste cântece a crescut fiica noastră atât de mare încât să vă poată aplauda în această vară, în Piaţa Sfatului, la fEstivalul de cArte şi muzică de la Braşov, atunci când ne-aţi spus de la microfon că ne iubiţi.

Şi ne-aţi mai dat atunci o veste: că urma să apară în scurt timp ediţia a doua a cărţii Dumneavoastră „FaceCarte”, cea pe care o citisem deja şi le povestisem soţiei mele şi fiicei noastre că sunt atâţia basarabeni în ea…

Este acolo şi „dresorul de sunete” Victor Panfilov, despre care aţi spus că „o înregistrare sau un spectacol cu domnul Victor Panfilov, la sunet, poartă deviza: „Venit, văzut, auzit, plăcut!” şi că este un „magician al spaţiului sonor”.

L-am remarcat în pagini şi pe actorul şi regizorul Mihai Ţărnă, despre care spuneţi cititorilor: „Trebuie să vedeţi ce face!”

Sunt acolo şi Nicolae Dumbravă, „organizatorul concertului de la Chişinău, un om extrem de drăguţ, ca şi Silvia de altfel, partenera domniei sale”.

Pentru toate acestea, plus pentru faptul că aţi spus în carte că la Chişinău oamenii, mâncarea şi vinul sunt la superlativ, mulţumesc, Nicu Alifantis.

Şi sper ca până să împlinesc vârsta de 60 de ani – „ce rezonanţă extraordinară are cuvântul sexagenar, aproape erotică”, cum aţi remarcat în „FaceCarte” – să reuşim să ne vedem vreodată pe viu să vă spun pentru toate mulţumesc şi să vă dau cartea mea „VINIL”, care o fi rezonând cu toate acestea.

„Să pun bilet pe frigider să nu uit?”

FaceCartea asta de citit!

Comments

Lasă un comentariu