Feed on
Posts
Comments

Am două vești bune despre romanul lui Haruki Murakami „IQ84”.

Prima veste bună este că „IQ84” se încheie, se pare, cu „IQ84”, volumul trei, de 427 de pagini.

Iar cea de-a doua este că – și aici poate îi dezamăgesc pe unii – romanul are un sfârșit pozitiv.

„Zâmbetul lui larg, firesc și cald, era îndreptat direct către Aomame. Deocamdată putea să se încreadă în el. Asta era important. Zâmbi și ea la fel. Foarte firesc și blând.

Aomame ridică ușor mâna și Tengo i-o prinse. Stând acolo în piciare, uniți, priveau tăcuți luna care plutea chiar deasupra clădirilor. O priviră cum își pierde sclipirea intensă din timpul noții, luminată de soarele abia răsărit, până ce se transformă într-un biet decupaj cenușiu, agățat în văzduh”…

Și luna era una.

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu