Feed on
Posts
Comments

INTRODUCERE ÎN CATEGORIE

– Dar hai să discutăm despre onomatopee, Doru, a zis într-o bună zi Igor, prin Google!

– Hai, a răspuns Doru Ciocanu. Ţie care onomatopee îţi place cel mai mult? Mie – hodoronc-tronc, trosc-pleosc şi tâgâdânc-tâgâdânc!

– Iar mie poate azi să-mi placă, de exemplu, cotcodac, spune Igor Guzun, pentru că acest cotco-dac al găinilor ne aminteşte despre strămoşul nostru dac. Sau mâine poate să-mi placă boc-boc, dar aici intrăm în politică, repetând numele unui prim-ministru, şi cred că deviem de la subiectul onomatopeelor.

– Mai este una pe gustul meu: teu-neu-neu-neeeeeeu! Aşa face ghitara solo într-o piesă rock, exclamă Doru. Şi mai sunt bune: scârţ! cogâlţ!

– O-nomatopee magică ar fi cic-cic! – aşa se descuie uşa cu chei aşi se repară maşinile sau ceasurile de jucărie.

– Pe mine, de exemplu, continuă Igor, mă înnebuneşte, uneori, ceasul cu onomatopeea lui: tic-tac şi, la fel de mult, ecoul acesteia din reclamele pentru drajeurile care imită, cu numele lor, tic-tacul.

– Pe mine, de exemplu, continuă Igor, mă înnebuneşte, uneori, ceasul cu onomatopeea lui: tic-tac şi, la fel de mult, ecoul acesteia din reclamele pentru drajeurile care imită, cu numele lor, tic-tacul.

– Ce-a fost asta? întreabă, stupefiat, Igor.

– Onomatopeea papagalului!

– Şi de ce ai spus-o? Pentru că eşti papagal?

– Şi de ce ai spus-o? Pentru că eşti papagal?

– Să considerăm discuţia noastră încheiată.

Doru păstrează tăcere.

– De ce taci?, întreabă Igor.

– Pentru că am considerat discuţia noastră încheiată.

– Unde-i papagalul?

– Dacă te referi la papagalul din mine, l-am suprimat. Iar dacă te referi la papagalul din „Dragoste pe vremea holerei” de Marquez, cine altul, rolul lui efemer a fost, de fapt, să-l elimine de pe scenă pe soţul Ferminei, ca mai apoi să poată fi desfăşurată, probabil, cea mai frumoasă poveste de dragoste scrisă vreodată.

– De acord, Doru,I-A, eu chiar am scris despre asta – iată şi link-ul.

– De ce ai spus I-A?

– Pentru că vorbim despre onomatopee, iar „I-A” face măgarul.

– Şi cam ce au oamenii în comun cu măgarul?

– Uneori facem măgării, de exemplu.

– Cuviţ! Apropo, n-ai pus semnul exclamării după I-A! Iar din şcoală ştim cu aproximativ toţii că o onomatopee presupune acest semn după sine.

– Chiar că, Be-e!

– Be-e! a fost deja… A, n-a fost, pardon, va fi – în bancul zilei – în continuare. Deci, Be-e! se scoate.

– Da cum să-l scoţi dintr-un Bee-ntly sau, la urma urmei, dintr-un Volkswagen Bee-tle?

– Să lăsăm, totuşi, subiectul acesta pentru alt text, atunci când vom scrie despre maşini, cad de acord – nu de oboseală – interlocutorii.

CÂND ERAM MICI

– Când eram mic, spune Doru Ciocanu, citisem undeva cum face cocoşul în diferite limbi – în rusă Cucarecu, în italiană – Cocorico, în engleză Cock-a-doodle-doo (!!!), în alte limbi – în fel de fel de feluri. Şi într-o zi m-am postat (nu pe saituri, ci în grădină) să ascult PRECIS cum face cocosul şi l-am ascultat intens timp îndelungat. Şi care crezi că a fost rezultatul?

– Cock-a-doodle-doo?

– CUCURIGU! Şi oricât de mult încercam să aud Cucarecu sau Cocorico, sau Cucurucucu (mătincă spaniolii) – CUCURIGU e pe cal şi măcar crăchi!

– Înseamnă că ai noştri cocoşi sunt cei mai corecţi în lume! Dar şi eu, domnu’ Doru, spune Igor Guzun, aş vrea să menţionez o încrengătură întreagă care, la fel ca şi vaca şi cucul, vorbesc „esperanto”: peştii. Cum face peştele, ştii?

– Pot să arăt: (Doru arată, cu buzele ţuguiete).

– Acesta a fost Doru Ciocanu care a arătat cum face peştele!

– Iar acum, ascultaţi-l pe Igor Guzun cum face ca cucul!

– Cu-cu! Să cântăm cu toţii: Coo-coo, coo-coo cries in the woods. Igor cântă, împreună cu Doru şi cu toţi cititorii care au ajuns cu lectura până aici: Coo-coo, coo-coo cries in the woods.

– Aţi înţeles mesajul? Cucul este, probabil, singura pasăre în lume care face la fel oriunde ar zbura: în Bangladesh sau în Călă-russia, în Sadova sau Padova, în Canada sau Ni-nada.

– Şi nici un fel de Cip-cirip, clonc-clonc sau mac-mac nu va ieşi pe plan internaţional, credeţi-mă, chiar dacă vor fi făcute eforturi enorme de PR.

– Cucul, dar şi vaca. Chiar dacă se scrie diferit (în engleză, de exemplu, moo), esenţa una rămâne: MU este şi-n Africa MU. Şi aici vine găselniţa lui Igor de acasă. Domnu’ Igor, vi se oferă cuvântul.

– Da ştiai ca Mauritiu are domenul .MU: onomatopeea vacii. Îţi mai aminteşti de povestirea celebră – Mumu by Ivan S. Turgenev?

– Nu.

– Nu – ce? Nu ştiai că Mauritiu are domenul .MU? Sau nu ştiai că .NU este un domeniu de internet de nivel superior, pentru Insulele Niue din Pacific? Ori nu-ţi aminteşti de povestirea celebră Mumu by Ivan S. Turgenev?

– Am avut în vedere că Turgenev se scrie cu GH, ca în română, zice Doru.

– Dar cum se scrie Sojuz în română?

– Ai în vedere Soveţkii Soiuz? Cum să-l scrii, dacă nu-i. Îl scrii, pur şi simplu, .NU – Niue. Sau vorbeşti despre staţia spaţială „Soiuz”? întreabă Igor.

– Staţia spaţială „Soiuz”.

– Spaţia staţială „Soiuz” se scrie aşa: SOIUZ, ca în română.

– Interesant. Dar de ce ai scris mai sus „staţia spaţială?

– Te anini de cuvinte, domnu Ig.or (domenul Orheiului).

– Iar tu, domnu Do.ru, te anini de TurGHEnev.

– De azi numeşte-mă Do.ro. Să-ţi spun mai bine un banc, unul dintre cele trei pe care le ţin minte şi le spun cu orice ocazie. Şi-i tocmai cu onomatopee.

BANCUL ZILEI

Stau trei vânători în tufari şi, deoarece nu vine nici un vânat, discută.

Primul vânător: Stau odată în tufari şi aştept să vină, bineînţeles, vreo ji-vină. Hop! Văd în depărtare o vulpe. Eu unde fac ca găina: cotcodac! Vulpea mă aude, se apropie, iar eu bah! şi o împuşc.

Al doilea vânător: Stau şi eu odată în tufari şi aştept să-mi pice măcar ceva. Când colo, văd un lup. Ce să fac, e prea departe? Fac ca oaia: be-e-e! Lupul mă aude, se apropie să prindă oaia, eu bah! şi-l împuşc.

Al treilea vânător se gândeşte cât se gândeşte, variante nu i-au prea rămas, şi zice: D-apoi stăteam şi eu odată în tufari şi aşteptam prada. Când colo, văd că undeva în pădure se mişcă un iepure. Eu ce să fac? Fac ca morcovul, iepurele se apropie, şi eu – bah!şi-l împuşc.

– Ha! – face Igor, fără suflet; probabil, nu a înţeles bancul. Şi cum face morcovul?

– Asta-i şi poanta, domnu’ Igor, morcovul nu face nicum, el vegetează.

– Ştiu că sunt şi plante care fac cumva, zic ceva. De exemplu, fagul „mult zice cu drag”, arbustul soc „mult zice cu foc”. Iar codrul, de exemplu, nu numai se leagănă, ci şi vorbeşte: „Ia eu fac ce fac demult…”

– Dar aş vrea aici să mai menţionez că, asemenea unor oameni, şi animalele sunt, uneori, bilingve. De exemplu, calul face Ni-ha-ha!, dar şi tâgâdânc-tâgâdânc. Ni-ha-ha! se numeşte nechezat (precum be-e! – behăit, ham! – hămăit etc.), iar tâgâdânc – calul face când aleargă.

– Şi nu numai calul.

– Dar şi alte copitate, precum şi omul. De exemplu, găsim la Eminescu: „Cobori în jos, Luceafăr blând, / Tîgîdînc-tîgîdînc! pe-o rază”.

– Dacă te anini de Emin.esc, eu apăs pe .esc!

Comments

Powered by Facebook Comments

2 comentarii to “Despre culori, gusturi şi ONOMATOPEE, de obicei, nu se discută, însă Doru Ciocanu şi Igor Guzun au încercat”

  1. alex g says:

    opa, şi hodoronctronc pe-aici :D

    tic-tacul îi bun doar în doze normale: dimineaţa şi seara. mă refer la ceas, desigur

  2. Imi este tare cunoscut subiectul asa, mai ales in conversatie cu Doru :)

    br-br-br-br

Lasă un comentariu