Feed on
Posts
Comments

Aud că mai multe țări europene intenționează să scoată din actele oficiale, mai ales din Codul civil, cuvintele „mama” şi „tata”, pe care le vor înlocui cu apelativul „părinţi”.

Mă gândesc astăzi, de 8 martie, cum ar suna în această perspectivă, fără „mamă” şi „tată”, poeziile lui Grigore Vieru.

„Tu, iarba, tot ai părinte numărul doi (sau părinte numărul unu)? / De ai, de buna seamă: / Atunci când înverzești, / De el îți amintești”.

„Pui golași, cum stați în cuiburi / fără plăpumioare? / Ne încălzim cu ale părintelui numărul doi (sau părintelui numărul unu) / calde aripioare?”

„Părintele numărul unu pâine albă coace, / Noi zburdăm voios. / Pentru pace, pentru pace / Mulțumim frumos. / Părintele numărul  doi fluiere ne face, / Noi cântăm duios. / Pentru pace, pentru pace / Mulțumim frumos”…

Și acest cântec pe versurile lui Grigore Vieru și interpretat de Iurie Sadovnic oare cum ar suna în perspectivă europeană: „Sub stele trece apa / Cu lacrima de-o samă, / Mi-e dor de-a ta privire, / Mi-e dor de tine, părinte numărul unu sau părinte numărul doi”?

Și cum am exclama oare: „Părintele numărul unu coace pâine / Soare în ferestre, / Soarele e unul / Părintele numărul unu unu este!”?

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu