Feed on
Posts
Comments

Ce carte minunată ai scris, Tony Hawks!

„Tenis cu moldovenii” (ediția a doua, cu un epilog al autorului, Cartier, 2014) este o carte în care râzi și apoi suspini.

Este o carte în care, citindu-o, ți se face ciudă că unele previziuni sumbre s-au împlinit deja. „Străzile erau largi, mărginite de copaci, iar traficul, deși constant, se desfășura fluid. Mă întrebam cam peste câtă vreme aceste străzi vor fi blocate?” Sunt deja, Tony, de mult timp și bineînțeles știi asta. Nu sunt convins încă dacă „multele anomalii ale acestei țări” au devenit astăzi mai puține.

Dar e bine că măcar ceva s-a schimbat. „Mi se părea că întunericul era mai întunecat aici, în Moldova”. Sau nu?

Cu siguranță că acum nu este așa „faptul că un actor de comedie din Anglia a venit în Moldova ca să încerce să-i bată la tenis pe fotbaliștii din echipa națională a Moldovei nu este o știre de presă”.

Am regăsit-o în cartea lui Tony Hawks pe Corina, „elegantă și frumoasă”, cea cu „o voce feminină plăpândă”. În plus, „grijulie, circumspectă, controlând totul”.

Este aici și Iulian, cel cu „maniere elegante și cu o față plăcută când zâmbea”. Și Emil, pe atunci George Harrison în trupa „The Flying Postmen”. Și Leonid, ziaristul sportiv care „părea să posede cunoștințe enciclopedice despre fotbalul din Moldova”.

Sunt atâția oameni și atâtea lucruri din Moldova încât, uneori, nici nu știu dacă această carte este de proză documentată, foarte dramatică, sau ficțiune.

Îmi pare însă că acest lucru este adevărat. „Prima dată când am devenit vulnerabil și avem mare nevoie de ajutor. La așa ceva moldovenii reacționează!”

Îți mulțumesc, Tony, pentru că m-ai făcut cu această carte a ta să râd și să oftez…

Și pentru contribuția ta din Moldova la faptul că „oamenii cu orice fel de dizabilitate trebuie să fie respectați de către societatea în mijlocul căreia trăiesc și să aibă dreptul la o viață pe cât e posibil normală și satisfăcătoare”.

Corina a mărturisit la finalul cărții: „Tony, vreau să-ți spun că sunt fericită pentru tine”.

Ce vreau să-ți spun eu la sfârșitul acestor note de lectură?

Că și eu cred, la fel ca tine, că „dacă gândești pozitiv, poți face ca lucrurile să se întâmple”. Nu ți-am spus asta, în 2013, pe scenă la TEDxChișinău, unde am fost amândoi speakeri, pentru că nu îți citisem cartea încă.

Acum, când încă sunt emoționat după ce am citit „Tenis cu moldovenii”, cred că, de fapt, cartea ta, Tony, este tony-fiantă.

Cu proprietăți de întărire. Pentru Moldova și pentru oamenii ei.

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu