Feed on
Posts
Comments

Chiar dacă are coperțile moi, cartea de blogograme a lui Gheorghe Erizanu „Texte egoiste” (CARTIER, 2017) este tare. Tare bună. Profund adâncă.

Și își merită toate calificativele ușor tautologice care pot descrie, doar ele singure, încântarea produsă de lectura acestei cronici a timpurilor noastre, unde ești pe fiecare dintre cele 248 de pagini ale cărții „privitor ca la teatru”.

De la dedicația în memoria bunicii care l-a învățat pe autor „ce e bine și ce e rău”, cartea lui Gheorghe Erizanu este – până la notele de pe ultima copertă semnate de criticul literar Eugen Lungu care apreciază aceste texte „lapidare, abrupte”, ce par „niște telegrame” – merituoasă.

După ce o citești această carte, o închizi de parcă ai aplauda-o, fericit.

Iar între timp, „seara, viii, care îl ucid pe Eminescu în fiecare an de ziua lui, vor fi fericiți”.

Pe 15 ianuarie, când s-a născut poetul.

Pe 15 iunie, când a trecut în nemurire.

Și chiar ieri seara, pe 20 septembrie,  când teatrul „Eminescu” și-a deschis cea de-a 96 stagiune, acolo unde s-au auzit la fel aplauze pentru oameni și cărți…

„Texte egoiste” ::: http://cartier.md/carti/texte-egoiste/1381.html

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu