Feed on
Posts
Comments

Căminul numărul 6

Primul sărut. Primul sex. Şi atâtea romane de dragoste. Trăite şi citite. Toate acolo s-au întâmplat.

Mai târziu au fost în viaţă mai multe cămine, în ospeţie sau chiar la vila ta, cu lemne sau, mai nou, cu pelete. Dar ceea ce a însemnat primul cămin din viaţa ta, căminul numărul 6, nu se compară cu nimic.

Primul sân din palma ta, atins cu tremur. Şi primul cutremur din viaţa de student, căruia i-ai supravieţuit în noaptea ceea în care aţi ieşit cu toţii afară şi nu i-ai recunoscut pe jumătate dintre oameni, pentru că erau prieteni sau prietene din alte cămine.

Căminul numărul 6. Acolo am început. Acolo am început să avem şanse.

Acolo ne vizitau încă părinţii. Şi după dezordinea pe care o vedeau, se grăbeau să ridice pârjoala căzută jos. „Să nu o ridicăm data viitoare când venim”. Acum cu toată curăţenia pe care o avem în case, nici noi nu mai suntem tineri, nici pe părinţii noştri care au plecat nu-i mai întoarcem…

La căminul numărul 6 erau multe. Şi pâine, şi vin, şi dragoste.

Iar unii dintre noi au luat de acolo în viaţa lor mai departe tot ce au găsit mai bun.

Câte un băiat sau o fată.

Să meargă prin lumea mare împreună. Să cumpere un apartament, să construiască o casă sau o vilă cu cămin.

Şi să facă un băiat sau o fată ca să-i povestească toate acestea, iar el sau ea să-i privească pe părinţi cu nedumerire.

Comments

Powered by Facebook Comments

2 comentarii to “Căminul numărul 6”

  1. Slavici says:

    Frumos ai scris, Igor! Chiar bravo! Caminul 6, camera 20)))

Lasă un comentariu