Feed on
Posts
Comments

De când cu dusul moldovenilor în Italia, acolo unde au descoperit obişnuinţa italienilor de a adăuga aproape în toate bucatele frunze şi crenguţe de bazilic, care pare să fie busuiocul nostru strămoşesc, s-ar putea ca superba poezie a lui Vasile Romanciuc, cântată cu atâta pasiune de surorile Osoianu, să sune şi în această versiune:

„Bazilic la naştere. Bazilic la moarte.
Floare de tristeţe. Floare pe sfeşnic.
Doamne, cum încape viaţa noastră toată,
Între două fire mici de bazilic”…

Şi iertată-ne fie sluţirea poeziei.

Comments

Powered by Facebook Comments

2 comentarii to “Bazilic la naştere. Bazilic la moarte”

  1. =Marușca Unionista dela Cetatea Albă= says:

    Jos rusficarea numelor noastre !
    -Iorgu- este prenumele nostru strămoșesc
    și nu oastea ocupantă a lui Igor Dodombasski.
    Fără supărare !

Lasă un comentariu