Feed on
Posts
Comments

Noi suntem cei care ne bucurăm fără margini că limba română este limba oficială în Republica Moldova şi exclamăm „Slavă Ţie Doamne!” fără virgulă.

Şi ce frumos e că în aceeaşi zi obiceiul colindatului de ceată bărbătească în România şi Republica Moldova a intrat în patrimoniul cultural UNESCO, iar militanţii pentru egalitatea genurilor nu au protestat!

Acum, după Vilnius, şi săpatul în grădină – o să vedeţi – va fi mai uşor în ţara noastră unde sapa nu este instrument de săpat, ci de prăşit.

Moldova, o ţară în care şi peştele, şi televizorul este prăjit.

Aici şi brunetele care s-au oxigenat pot striga: „Noi ne-am deschis!”

Noi suntem cei care nu ne-am întrebat vreodată ce marcă are filtrul de la capătul pieţei, cel care filtrează bazarul. Şi bine am făcut, poate, că nu ne-am întrebat.

Noi suntem cei care ne-a întristat un 4/4 la compunere şi am recuperat la ecuaţiile integrale, însă asta nu ne-a apropiat nicidecum de o maşină cu tracțiune integrală 4×4.

Para.docx?…

În Moldova nu pensia, ci – s u s p e n s i a! – ne dă motive de îngrijorare.

Noi suntem cei care uităm uşor declaraţia: „Îmi este rușine de salariul unui parlamentar din Moldova” şi nici măcar nu admitem că poate acesta era răspunsul la întrebarea: „Nu vă este ruşine?”

Dar poate ca să combatem corupţia trebuie să mărim mai întâi salariul bibliotecarilor, educatorilor şi învăţătorilor, pentru că ei îi cresc pe toţi ceilalţi?

Moldova. Aici ne bucurăm că „Jocurile foamei 2” au ajuns înaintea altor mari oraşe ale lumii, când de fapt cel mai dramatic episod a fost în 1947, anul în care s-au născut mamele noastre.

Episodul precedent este AICI. Asta e Moldova! (7) de Igor Guzun: Şpriţul. Aici unii îl beau, iar alţii încă îl mai folosesc la injecţii

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu