Feed on
Posts
Comments

Verbe, proverbe

A ajuns cuțitul la iOS.

Banii n-au mir-os: nici mir, nici os.

Bărbații la un grătar sunt domni la patru ace.

Cine împarte, party își face.

Călătorului îi stă bine cu toba, adică cu drumul.

Cine aleargă după doi iepuri, nu-l prinde costumul.

Cine caută, găsește. Pe internet.

Oțetul se face în CET.

Câinele care latră nu-i muscă. La arat.

Nu da vrabia din mână pe cioara cu grad.

Frate, frate, dar brânza-i pe banner.

Minciuna are picioare, scurte şi blană.

Ulciorul nu merge de multe ori la H2O.

Unde nu-i cap, e pajură, bro!

Taguri: , , ,

Cu această „Carte a oglinzilor” a lui Eugen Ovidiu Chirovici, tradusă deja în 38 de țări, mi s-a întâmplat exact așa cum a anticipat autorul pe una dintre primele pagini.

E ca și cum ai deschide o debara cu tot soiul de lucruri vechi de care ai uitat cum au ajuns acolo și e suficient să miști un obiect pentru ca totul să se prăvălească brusc peste tine”.

Este o carte scrisă simplu, este gândită și construită frumos, e o carte care a răzbătut prin atâta zgomot pe care unii îl cred literatură.

Respect!

Iar la finalul ei m-am ales și cu mulțumiri.

„În final, mulțumiri ție, cititorule, care ai ales această carte dintre multe altele. Astăzi, după cum spunea Cicero, copiii nu-și mai ascultă părinții și toată lumea scrie cărți”, scrie pe ultimele pagini Eugen Ovidiu Chirovici.

Mai țineți minte cum în copilărie luam untul și îl ungeam pe pâine?

Așa cartea asta te unge pe inimă.

Taguri: , ,

Cel de-al 8-ulea nostru feat din acest an este bineînțeles ecoul zilei de 8 martie. Pentru asta 8-ăm.

A crescut într-o zi cât altele în zece. Sentimentul nostru de dragoste afișată pentru femei – soțiile, surorile, mamele noastre.

S-o ție în palme toată viață. Iată de ce un bărbat se căsătorește.

Le iubim și atunci când spală vesela triste, în loc să le ajutăm. Ni-i dragă de ele cum se pricep la clătite – la bucate și la rufe, în loc să venim mai devreme.

Dar cum să vină treaz acasă bărbatul în această zi, dacă în cuvântul „bar-bat” jumătate este „bar” și jumătate este „bat”.

Iar atunci când unei fete îi urezi împliniri, se aude doar ecoul urării: niri, niri…

Ea are atâția nuri, încât băieții pot nuri de dorul ei.

Ca să-i cucerești inima, trebuie să știi cum именно.

În țara asta fără soț sunt nu doar plopii, ci și femeile. Bărbații sunt plecați la muncă în Rusia.

De asta traducerea corectă a cântecului lui Lara Fabian „Je t’aime” este „Eu pe tine te tem”.

Pentru flăcăi, fetele sunt o adevărată sărbătoare a muzicii. La Fête de la Musique. Și în general, mersul la întâlnire e-o sărbătoare. Pentru că ei merg La Fête.

Noi, bărbații, suntem niște ființe woman-iste…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

„Promovăm cititul, ne dăm cărțile pe față”, a afirmat Victor Miron, inițiatorul campaniei de promovare a lecturii Cărțile pe față și autorul cărților „Cărțile pe față”, „Lasă-mă să te las”, „Cartea de citit în doi” și „Se repară prin înlocuire”.

Detalii despre cartea „VINIL” de pe fața lui Victor Miron: http://bit.ly/2mGzOOk

Foto: andreeaboros.ro

Taguri: , , ,

Ce mai putem face cu florile în afară de faptul de a le dărui oamenilor dragi? Le punem în numele unei străzi – str. Ghioceilor, numim o vale – Valea Trandafirilor, un sat – Bujor, raionul Hâncești, sau le aducem pe toate în titlul unei cărți – „Florile răului”, de Charles Baudelaire.

Margarete – flori, femei, lichide. Margaretele se dăruiesc fetelor. Margaretele se beau cu băieții. Asta înainte de a se dărui lor, uneori. Tu îi dai flori, ea îți dă fiori.

Dar bărbații din ziua de azi de care-or mai hi? Or hi deea sau de-ăilalți… Orhidee n-am.

Ne întrebam într-un martie care e diferența dintre bărbat și femeie. Femeile vor lalele, bărbații vor la lele.

Floare la ureche. Este povestea despre floarea care s-a mai păstrat la intersecția străzilor Grigore Ureche și Vasile Alecsandri. Floare la ureche. Mușcata.

Iar acolo de la locul unde se vând flori până la piața de legume nu-i așa de mult. „Vindeți vânătă la ochi? Sau la kilogram?”

A fost odată ca niciodată o doamnă în vârstă la cantina școlii. Despre ea este povestea ceea în care Galina bătrână face zeama bună. La ieșirea la pensie, spun specialiștii, se dăruiește un coș cu garoafe sau cu flori care țin mult. Să ținem minte și noi și ea timpurile celea.

În vremurile pe care le trăim din nou e criza-n temă?

Despre Gerbera vorba în cazul tricolorului din Iran?

Friedrich Heinrich Freese ieșea întotdeauna de la frizerie cu o frezie nouă.

Poți închina un pahar și cu o floare: „Nar-cheers”…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , , ,

Gânduri Despletite Blog | Anda-Cristina Vahnovan

Am descoperit în VINIL-ul lui Igor Guzun un joc captivant. De nostalgii dulci și de adevăruri amare. Un joc al amintirilor și al paradoxurilor. Dar mai ales, al cuvintelor.

Am savurat casa bunicii cu Pod și iPod-ul nepoatei, macii și merele din grădină,  și Mac-ul și Apple-ul din buzunar. Loghin-ul de pe Windows și pe Loghin Irina. TouchScreen-ul și „Taci, ca scriem!”

Am urmărit trecerea de la Gogol la Google, de la Gagarin la Gaga Lady, de la Eminescu la Eminem și de la Dex la Sex. Dar mai ales, evoluția de la „glod” la „blog”.

Constatăm, cu tristețe, că Moldova este țara unde profesorii visează Creta, iar o carte este „locul unde poți păstra bani sau, după ea, o sticlă de coniac”. Unde „le croim una” copiilor, pentru că „eu te-am făcut, eu te mântui”. Sau, dacă nu ascultă, „le punem injecții”. Totuși, e țara în care nu mai spălăm pungile de plastic, iar PC nu mai este descifrat ca Partidul Comunist, ci ca Personal Computer.

Conștientizăm că atunci se termină copilăria când „te bucuri că ești mare, dar înțelegi mai târziu că nu sunt multe bucurii în asta”, iar primul semn de bătrânețe este „atunci când te simți tânăr, dar deja-i târziu”. Și atunci viața se transformă din trai în „to try”. Iar generația tânără nu mai stă pe gânduri, ci pe Facebook…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

„Ce e val cavalul trece”. „Mai suna-vei, dulce corn, pentru mine vreodată” etc. După ce am descoperit împreună toate instrumentele muzicale din opera marelui Mihai Eminescu și le-am pus în opera noastră – mai modestă – „LA BLOG”, a venit timpul să efectuăm o nouă instrumentație.

Mai ales că se apropie „Mărțișorul” și afișele sunt pline.

Dacă Apple ar lansa un instrument muzical în Moldova, acesta sigur ar fi iNai.

Dintre toate instrumentele ciupite, cel mai mult ne place clavecinul, pentru c-la-vecin am ciupit de cele mai multe ori. O spunem cinstiți.

Vecina unuia dintre noi a înțeles de ce o categorie de instrumente muzicale sunt numite „lovite”. Ea zice despre soțul ei muzician, mare și voinic, care vine mereu „obosit” de la petreceri: „Мой ț-амбал вечно pian”. Iar el îi răspunde supărat, dar cu respect: „Vihuela”. Abia mai târziu am aflat că vihuela este un instrument foarte popular în Spania, însă a fost înlocuit de chitară în secolul 17.

Suflătorii la tubă și-au deschis propria rețea de distribuție – YouTubă. De asta se și numesc youtubări. Niște lăută-roși, vor zice unii. Noi însă îi privim cu simpatie.

Veșnica dilemă a percuționistului: „Tobe or not tobe?”. Iar la una dintre cele mai importante orchestre din Marea Britanie, „London Philharmonic Orchestra”, lira este poate cel mai stabil instrument pentru că este liră sterlină.

Iar de la Londra să revenim la Chișinău, prin Trompeta-Turnu Severin, dacă se poate…

Continuă să citeşti »

Taguri: ,

Dragostea ascunde în ea și o fantomă. DRA-GHOST-E.

Dragostea mai ascunde în ea și o gazdă amabilă. DRAG-HOST-E.

Ce alte arătări ni se pot înfățișa oare în această lună a dragostei, ne-am întrebat împreună cu Sergiu Beznițchi, și am aruncat o privire printre sinonimele iubirii și toate celelalte vorbe legate de asta.

Să fie floare dragostei LOVE-anda?

În povestea ceea în care „dragostea mișcă sori și stele”, de fapt, Mișca i-a spus sorry Stelei.

Dacă Ești o femeie și-l iubești pe Dragoș, despre tine se spune că ești în-dragoș-tită.

Dragostea e un fel de AMOR-țeală. Sau poate AMOR-tizare?

Să te trateze cineva cu IUBIRE – la asta s-au gândit, se pare, creatorii aplicației UBER.

Plăcere și ți se va da, bate și vei fi bătut, caută și vei fi găsit.

Muzicanții iubesc banii. Pentru că ei primesc LOVE-le.

O scrisoare de dragoste începe așa: „Dragă Costea”…

Continuă să citeşti »

Taguri: ,

DUMITRU CRUDU | vladiovita.blogspot.md

Cartea „VINIL” al lui Igor Guzun este de-o sinceritate și o franchețe aparte, dar și de o mare generozitate. Fiecare rând este autentic, fiecare cuvânt este scris din toată inima. Destăinuirile sale îți trezesc nostalgiile și simpatia. Nimic nu e contrafăcut și fals.

Sinceritatea lui Igor Guzun este însă și sinceritatea celui care citește. Franchețea lui este și a lectorului. Și asta se întâmplă pentru că te regăsești în lumea sa. Speranțele lui sunt și ale tale, la fel ca și dezamăgirile. Cartea lui Igor Guzun este reprezentativă pentru o întreagă generație. Aș putea spune că este chiar cartea celor care au în jur de cincizeci de ani; a celor care și-au petrecut anii copilăriei în comunism și s-au maturizat într-o Moldovă liberă. Întrebările sale sunt întrebările unei întregi generații, tot așa cum și nostalgiile sau decepțiile sale.

Cartea lui Igor Guzun se deschide cu patru portrete ale Moldovei, din care transpare și o ușoară dezabuzare- „ Moldova. Aici cele mai frumoase texte despre oameni sunt necrologurile”; „La noi pierderile la furnizarea energiei sunt mai importante decât pierderile de vieți omenești”- care însă se încheie cu o declarație de dragoste. Moldova din cartea lui Igor Guzun este emoționantă și copleșitoare și este unul dintre firele roșii ale volumului.

Marea performanță a lui Igor Guzun e că reușește în câteva propoziții scurte să esențializeze decenii de istorie contemporană sau marile drama moldovenești, și să le vadă proiectate în cotidian, în faptul mărunt și în niște situații de viață obișnuite. Ceea ce mai observă Igor Guzun e că toate catastrofele care au lovit Moldova nu  au trecut fără sechele, născând cinismul, indiferența, miserupismul sau deșertul sufletesc: „Moldova. Aici, când un om cade, ceilalți râd în loc să-l ajute să se ridice”; „Moldova. Aici vestea bună e că a murit capra vecinului”.

Într-o Moldovă în care s-a închis cam tot ce putea închide scriitorul observă că acum nu am mai avea ce să închidem decât, poate, gura.

Dar chiar și atunci când este foarte dezamăgit, autorul nu-i pune cititorului pistolul la tâmplă. El mai lasă o portiță deschisă, pentru a spera și a crede că nu e totul pierdut și că lucrurile încă mai pot fi schimbate, chiar și în „gheata” noastră țară…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

Text: Tatiana Țîbuleac
„VIP MAGAZIN” | OMUL ANULUI 2016
Igor Guzun, supranumit în unele cercuri și „Domn’ profesor”, iar în altele – „cel mai pozitiv dintre basarabeni”, este scriitorul care timp de douăzeci de ani încearcă să îi convingă pe oameni să renunțe la jocuri murdare și să facă jocuri de cuvinte. Și pentru că îndemnul lui, ca și scrisul, este unul extrem de frumos, lumea îl ascultă. Atunci când vrea să asculte. Iar dacă nu îl ascultă, cel puțin îi citește cărțile. Pentru că Igor scrie nu doar bine, ci și (de de) mult. „Am vreo 48 de ani și vreo 15 cărți”, spune el modest, întrebat de vârstă și de literatură. Și „vreo” câteva milioane de cititori, spunem noi. Ne-modest, dar adevărat.

Dacă deschizi dimineața Facebook-ul și vezi oameni cu cărți în loc de fețe, înseamnă că ai ajuns pe o altă planetă. Planeta Guzun, luminată de cea mai strălucitoare stea – „VINIL”. Întâmplător sau nu, „VINIL” este și cea mai recentă carte a lui Igor Guzun, care a încântat și a descântat mii de oameni din înăuntrul, din afara și de pe laterala Țării.

Deși unele topuri și unii scriitori ar putea să combată această afirmație, eu personal cred ca „VINIL” este (poate) cea mai citită carte a anului 2016. Pentru că, fiind cumpărată, cartea nu rămâne niciodată într-un loc, ci se pornește mai departe – la alți oameni cărora le este dor de „dor”. Am văzut cu ochii mei cum oamenii stăteau la coadă ca să citească „VINIL”. Și o citeau.

Despre „VINIL” se poate scrie mult și diferit, însă mereu de bine.

De exemplu așa:

„VINIL” este o carte despre copilărie, o vârstă la care „și câinele, și pisica sunt mai în vârstă ca tine”. IGOR GUZUN, autor

Sau așa:

„Igor Guzun este maestru în jocuri de cuvinte pline de emoţie, de umor, de amintiri, bucurii şi regrete. Descifraţi-le cu riscul de-a învăţa temeinic şi rapid despre oameni şi despre Istoria care se repetă…” MIKE ORMSBY, scriitor britanic

Dar și așa:

„O carte care se citeşte ca o cronică poetică cotidiană, tragică a unei Basarabii reale, profunde pe care începi să o înţelegi tot mai bine cu fiecare rând pe care-l citeşti”. VASILE ERNU, scriitor

Cred că scriu, mai întâi, pentru că îmi place, apoi pentru că altceva nu prea știu și nici nu pot să fac”, spune Igor. Noi știm însă că nu este adevărat. Pentru că pe lângă scris, el face încă un milion de lucruri prin intermediul Agenţiei „URMA ta”, al cărui fondator este. Și cam tot atâtea la www.stiripozitive.eu, unde îl găsiți zilnic, împreună cu echipa sa, cu reportaje, știri și eseuri. Apoi desigur pe blogul www.aiciscriu.eu. Și nu în ultimul rând, acasă, unde Igor este soț și tatăl Miei – care valorează milioane… Continuă să citeşti »

Taguri: , , ,

« Articole mai noi - Articole mai vechi »