Feed on
Posts
Comments

Oameni și clădiri

1.

Clădirea pe care Gheorghe Ghimpu a arborat tricolorul e azi în paragină.

Și stadionul pe care a debutat pentru națională David Beckham e distrus.

Mai întoarcem o pagină

Cu lucrurile bune care s-au dus.

2.

A ajuns politețea să fie un semn de slăbiciune, umil.

Din zâmbetul larg de pe vremuri a rămas doar surâsul. „Mă minți?”

Până și claca e reglementată azi de Codul Civil.

Ne iubim limba și o ținem la loc de nădejde: după dinți.

3.

Și atâtea și atâtea se întâmplă! Pe toate le acceptăm tacit,

Ca să încheiem discuția.

Chiar cuțitele pe care le-a ascuțit bunelul s-au tocit,

Dar a rămas măcar cutia.

Să mergi în fiecare zi la școală și să plătești acolo cu tinerețea ta.

Să poți rezolva ecuații, dar la gară și la poștă să nu te poți descurca.

Să faci o facultate, un master și să nu-ți găsești un loc de muncă,

Iar atunci când îl găsești, salariul să nu-ți ajungă.

Să-ți plece copiii din țară ca să-și caute dreptatea sau iubirea.

Să rămâi singur într-un oraș în care bătrânii pentru sprijin îți caută privirea.

Să trăiești într-o țară care pune preț nu pe oameni, ci pe sculpturi.

Să-ți vinzi cărțile și lucrurile la piața de vechituri.

Acesta nu e un blestem, e pur și simplu un joc, un rol

În care le-ai făcut pe toate înainte de a te arunca în gol.

Și vrei să știi cine te-a pus să faci toate acestea: Mihai, Irina sau Vova?

„Sunt curatorul tău. Iar username-ul meu e Moldova”.

Taguri:

Vând titluri. Scump!

Vând titluri.

„De vorbă cu Emo”. Scump!

„Flutura”. Se vinde și acest titlu, sugerat, bineînțeles, de satul în care s-a născut colegul și prietenul meu, scriitorul Dumitru Crudu.

Și mai am câteva titluri în stoc, bune tocmai pentru a polemiza cu titlul cărții lui Silviu Iliuță „Toate titlurile bune au fost date”.

„Reclamasutra”.

Și altele.

„Astăzi se scrie prea mult”, îmi reproșează aici un erou din romanul lui Matei Vișniec „Negustorul de începuturi de roman”.

Într-adevăr.

„Astăzi, după cum spunea Cicero, copiii nu-și mai ascultă părinții și toată lumea scrie cărți”, spune la sfârșitul mulțumirilor sale pentru cititorii romanului „Cartea oglinzilor” Eugen Ovidiu Chirovici.

Și dacă se scrie prea mult și dacă toată lumea scrie cărți, autorii au nevoie de titluri.

Vând titluri. Ce afacere grozavă într-o vreme în care sunt puțin dintre cei care sunt ca Albert Camus, care, vorba aceluiași Matei Vișniec, „scrie ca și cum s-ar dezbrăca de cămașă pentru a-și arăta cicatricile”!…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , , , , ,

Cărțile citite sunt deopotrivă ca să te înalți pe degete să vezi mai departe și să te apleci în genunchi ca să privești mai adânc în sufletul tău.

– Igor Guzun | VINIL

Taguri: , ,

Verbe, proverbe

A ajuns cuțitul la iOS.

Banii n-au mir-os: nici mir, nici os.

Bărbații la un grătar sunt domni la patru ace.

Cine împarte, party își face.

Călătorului îi stă bine cu toba, adică cu drumul.

Cine aleargă după doi iepuri, nu-l prinde costumul.

Cine caută, găsește. Pe internet.

Oțetul se face în CET.

Câinele care latră nu-i muscă. La arat.

Nu da vrabia din mână pe cioara cu grad.

Frate, frate, dar brânza-i pe banner.

Minciuna are picioare, scurte şi blană.

Ulciorul nu merge de multe ori la H2O.

Unde nu-i cap, e pajură, bro!

Taguri: , , ,

Cu această „Carte a oglinzilor” a lui Eugen Ovidiu Chirovici, tradusă deja în 38 de țări, mi s-a întâmplat exact așa cum a anticipat autorul pe una dintre primele pagini.

E ca și cum ai deschide o debara cu tot soiul de lucruri vechi de care ai uitat cum au ajuns acolo și e suficient să miști un obiect pentru ca totul să se prăvălească brusc peste tine”.

Este o carte scrisă simplu, este gândită și construită frumos, e o carte care a răzbătut prin atâta zgomot pe care unii îl cred literatură.

Respect!

Iar la finalul ei m-am ales și cu mulțumiri.

„În final, mulțumiri ție, cititorule, care ai ales această carte dintre multe altele. Astăzi, după cum spunea Cicero, copiii nu-și mai ascultă părinții și toată lumea scrie cărți”, scrie pe ultimele pagini Eugen Ovidiu Chirovici.

Mai țineți minte cum în copilărie luam untul și îl ungeam pe pâine?

Așa cartea asta te unge pe inimă.

Taguri: , ,

Cel de-al 8-ulea nostru feat din acest an este bineînțeles ecoul zilei de 8 martie. Pentru asta 8-ăm.

A crescut într-o zi cât altele în zece. Sentimentul nostru de dragoste afișată pentru femei – soțiile, surorile, mamele noastre.

S-o ție în palme toată viață. Iată de ce un bărbat se căsătorește.

Le iubim și atunci când spală vesela triste, în loc să le ajutăm. Ni-i dragă de ele cum se pricep la clătite – la bucate și la rufe, în loc să venim mai devreme.

Dar cum să vină treaz acasă bărbatul în această zi, dacă în cuvântul „bar-bat” jumătate este „bar” și jumătate este „bat”.

Iar atunci când unei fete îi urezi împliniri, se aude doar ecoul urării: niri, niri…

Ea are atâția nuri, încât băieții pot nuri de dorul ei.

Ca să-i cucerești inima, trebuie să știi cum именно.

În țara asta fără soț sunt nu doar plopii, ci și femeile. Bărbații sunt plecați la muncă în Rusia.

De asta traducerea corectă a cântecului lui Lara Fabian „Je t’aime” este „Eu pe tine te tem”.

Pentru flăcăi, fetele sunt o adevărată sărbătoare a muzicii. La Fête de la Musique. Și în general, mersul la întâlnire e-o sărbătoare. Pentru că ei merg La Fête.

Noi, bărbații, suntem niște ființe woman-iste…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

„Promovăm cititul, ne dăm cărțile pe față”, a afirmat Victor Miron, inițiatorul campaniei de promovare a lecturii Cărțile pe față și autorul cărților „Cărțile pe față”, „Lasă-mă să te las”, „Cartea de citit în doi” și „Se repară prin înlocuire”.

Detalii despre cartea „VINIL” de pe fața lui Victor Miron: http://bit.ly/2mGzOOk

Foto: andreeaboros.ro

Taguri: , , ,

Ce mai putem face cu florile în afară de faptul de a le dărui oamenilor dragi? Le punem în numele unei străzi – str. Ghioceilor, numim o vale – Valea Trandafirilor, un sat – Bujor, raionul Hâncești, sau le aducem pe toate în titlul unei cărți – „Florile răului”, de Charles Baudelaire.

Margarete – flori, femei, lichide. Margaretele se dăruiesc fetelor. Margaretele se beau cu băieții. Asta înainte de a se dărui lor, uneori. Tu îi dai flori, ea îți dă fiori.

Dar bărbații din ziua de azi de care-or mai hi? Or hi deea sau de-ăilalți… Orhidee n-am.

Ne întrebam într-un martie care e diferența dintre bărbat și femeie. Femeile vor lalele, bărbații vor la lele.

Floare la ureche. Este povestea despre floarea care s-a mai păstrat la intersecția străzilor Grigore Ureche și Vasile Alecsandri. Floare la ureche. Mușcata.

Iar acolo de la locul unde se vând flori până la piața de legume nu-i așa de mult. „Vindeți vânătă la ochi? Sau la kilogram?”

A fost odată ca niciodată o doamnă în vârstă la cantina școlii. Despre ea este povestea ceea în care Galina bătrână face zeama bună. La ieșirea la pensie, spun specialiștii, se dăruiește un coș cu garoafe sau cu flori care țin mult. Să ținem minte și noi și ea timpurile celea.

În vremurile pe care le trăim din nou e criza-n temă?

Despre Gerbera vorba în cazul tricolorului din Iran?

Friedrich Heinrich Freese ieșea întotdeauna de la frizerie cu o frezie nouă.

Poți închina un pahar și cu o floare: „Nar-cheers”…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , , ,

Gânduri Despletite Blog | Anda-Cristina Vahnovan

Am descoperit în VINIL-ul lui Igor Guzun un joc captivant. De nostalgii dulci și de adevăruri amare. Un joc al amintirilor și al paradoxurilor. Dar mai ales, al cuvintelor.

Am savurat casa bunicii cu Pod și iPod-ul nepoatei, macii și merele din grădină,  și Mac-ul și Apple-ul din buzunar. Loghin-ul de pe Windows și pe Loghin Irina. TouchScreen-ul și „Taci, ca scriem!”

Am urmărit trecerea de la Gogol la Google, de la Gagarin la Gaga Lady, de la Eminescu la Eminem și de la Dex la Sex. Dar mai ales, evoluția de la „glod” la „blog”.

Constatăm, cu tristețe, că Moldova este țara unde profesorii visează Creta, iar o carte este „locul unde poți păstra bani sau, după ea, o sticlă de coniac”. Unde „le croim una” copiilor, pentru că „eu te-am făcut, eu te mântui”. Sau, dacă nu ascultă, „le punem injecții”. Totuși, e țara în care nu mai spălăm pungile de plastic, iar PC nu mai este descifrat ca Partidul Comunist, ci ca Personal Computer.

Conștientizăm că atunci se termină copilăria când „te bucuri că ești mare, dar înțelegi mai târziu că nu sunt multe bucurii în asta”, iar primul semn de bătrânețe este „atunci când te simți tânăr, dar deja-i târziu”. Și atunci viața se transformă din trai în „to try”. Iar generația tânără nu mai stă pe gânduri, ci pe Facebook…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

Articole mai vechi »