Feed on
Posts
Comments

Din partea traducătorului

Poezia lui Ed Pobuzhansky îți dă bătăi de inimă, când o citești. Și bătăi de cap, atunci când o traduci.

În liniște la masă sau la volan cu motorul oprit, pe brațe într-o pauză dintre ședințe sau în pat înainte de somn ori în multe-multe alte împrejurări de care acum nu-mi mai aduc aminte… Am tradus în ani diferiți și în stări diferite aceste poezii ale lui Ed Pobuzhansky cu gânduri bune, îndreptate spre autorul care, în cele câteva decenii de scris, le-a simțit, le-a gândit și le-a dat o expresie în cuvinte și ritm, care m-a încântat și m-a exasperat deopotrivă.

S-a întâmplat să fiu uneori pe cale de a exclama, cu vocea robotului telefonic: „Ne pare rău, abonatul nu poate fi tradus”, dar pentru că, așa cum spune Ed, „uneori cu rime / cuvintele muncesc”, am continuat până am avut senzația că am găsit expresia potrivită. Sau așa mi s-a părut.

Am tradus și cu o încredere puternică în faptul că ar fi nedrept atât pentru un poet ca Ed să se mărginească la hotarele limbii ruse — „o limbă imensă și puternică”, vorba lui Ivan Turgeniev, cât și pentru limba română — patria noastră, vorba lui Nichita Stănescu, fie privată de metaforele și imaginile acestei vieți poetice pe care Pobuzhansky a cusut-o, ca o rană, într-o carte.

Aceste peste 50 de poeme sunt o dovadă — dacă mai era nevoie — că cele peste cinci decenii de viață ale lui Ed sunt aproape cinci decenii de poezie într-un destin în care cuvintele sunt faptele lui.

De ce mi-au trebuit aceste bătăi de inimă și de cap legate de traducere? mă veți întreba. Ca să-mi urmez vocația. Vocația prieteniei.

De acum încolo știu și admir doar doi mari poeți de limbă rusă în viață.

Pobuzhansky și…

Basta.

Igor Guzun

 

 

Trei titluri care mi-au venit imediat în minte, dar pe care le-am explicat mai greu atunci, la evenimentul acela Cartego Bookstore cu Marcel Lazăr, când Teia m-a întrebat, serioasă, cum numai adolescenții pot fi – indiferent dacă este cineva dintre părinți de față sau nu, nu-i așa, doamna Antoniţa Fonari?, despre cărțile care îl pot ajuta pe un scriitor tânăr să devină scriitor, pot fi acestea, chiar dacă învățătorii noștri, Teia, nu sunt doar cărțile cu personajele lor, ci și viața cu oamenii ei: „Misterul regelui. Despre scris”, de Stephen King, „Lecții de magie. Cum să-ti cultivi creativitatea”, de Elizabeth Gilbert, și „Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă”, de Haruki Murakami.

…Vezi că nu am citit încă o carte cum să fac propozițiile mai scurte și mai spectaculoase, dar sper s-o găsesc.

Oricum, sunt acolo, din câte țin minte, și mărturii despre începuturi, și despre cum să-ți găsești subiectele și inspirația, și despre cum să devii rezistent… Istoria mea personală cu acești trei scriitori este că le-am citit mai întâi cărțile (toate ale lui Gilbert și Murakami), apoi autobiografiile în care ne permit, măcar uneori, să-i privim pe acești mari scriitori peste umăr atunci când scriu.

Este faină și „On Writing”, de Charles Bukowski – mă ajută aici fiica mea atunci când eu nu pricep ceva acolo în engleză, iar când ea este ocupată cu chestiunile ei mai importante, am la îndemână ediția în rusă, „Письма о письме”. Ce idee mi-a dat cartea asta, dar sunt deja înaintat în vârstă, dar o poți realiza tu, Teia – Bukowski a adunat toate refuzurile de la ziare și edituri atunci când le-a trimis primele texte, dar nu s-a lăsat nepublicat.

Poți deschide și „Din ce este făcut un măr?” – acolo Amos Oz discută despre scris și cărți cu editoarea sa și m-am surprins la un moment dat că titlul unei cărți frumoase din copilăria generației noastre „Vrăjitorul din Oz” poate fi citit astăzi și ca „Vrăjitorul Oz”.

Cred că viața, cărțile și oamenii te pot ajuta să devii ceea și cum ce vrei să fii, încercând, Teia, mai întâi să semeni cu scriitorii sau oamenii de care îți este dragă, ca să ajungi să semeni doar cu tine. S-ar putea să existe ocazii să putem discuta despre asta și chiar să exersăm în ateliere de gândit și de scris pe care să le organizăm când se vor așeza, cum se zice, stelele, poate chiar în scurt timp.

Iar dacă scriitorii de la mine de pe perete au ajuns cu cititul aici, pot lăsa în comentarii pentru Teia și pentru alți autori în devenire titluri de cărți și câte o propoziție despre ce i-a învățat sau cu ce i-a inspirat cutare sau cutare înaintaș al nostru în ale scrisului magic. Că s-ar putea să rămânem în manuale doar cu aceste recomandări, că la răsăritul falnic al tinerilor se-nchină orice apus.

Iar dacă ei nu au ajuns aici cu lectura, amintește-mi, te rog – că pot uita la vârsta asta – să-i etichetez câte pe unul sau altul.

 

AMBASADOR PENNY-POTENȚIAR

…Căci așa se întâmplă între prieteni.

Atunci când îți întâlnești în oraș, din întâmplare, unul dintre prieteni, te bucuri pentru simplul motiv că-l vezi și apoi îl întrebi numaidecât ce mai face, chiar dacă oricum știi ce face.

Iar când ești aproape de atelierul lui, de biroul lui sau de locul în care știi că este el anume atunci, bineînțeles, că intri să-l vezi, să-l cuprinzi sau pur și simplu să-l vezi că este.
Sau de multe ori îți e de ajuns doar să știi că prietenul tău te poate ajuta oricând, chiar și atunci când nu i-o ceri dar el o simte, iar acest gând te încălzește atât de mult încât te descurci singur și nu este nevoie de sfatul sau umărul lui, dar totuși ce bine e că poți conta pe acestea.

Nu-i așa, prieteni, că acesta este sensul prieteniei?

Ei, bine, mie mi s-a întâmplat la fel în aceste zile după ce am fost invitatul echipei PENNY Romania la o „Pauză de lectură”, unde am împărtășit unii cu alții emoții și povești legate de cărți. Iar poveștile comune îi transformă pe oameni î prieteni.

Și din acea zi mă bucur să văd în orașele din România și din străinătate un magazin PENNY și intru numaidecât să-l văd sau să-l revăd ca pe un prieten.

Să-l cuprind cu privirea, iar el să mă îmbrățișeze cu rafturile lui. Sau pur și simplu să mă bucur că este și că rămâne la înalte standarde euro-PENNY.

Iar prietenia mai înseamnă să te poți bucura de reușitele prietenului tău.

Și atunci succesele, la fel ca magazinele, se vor ține lanț și nu va mai conta că aceste succese sunt ale tale sau ale prietenului tău.

Căci bucuria va fi comună.

Igor Guzun

#penny #pennyromania #igorguzun #bine

#igorguzun în Cărturești

Ce BINE că ești în Cărturești, și-a șoptit autorul. Pentru oameni. Dedicați. Delicați. Mini-biblioteca #igorguzun

BINE >>> https://bit.ly/37jt0fy

IUBI >>> https://bit.ly/3rYY2Bg

Vinil Collection >>> https://bit.ly/3u3pxeY

Π CUVÂNT. Jocurile foamei de cuvinte >>> https://bit.ly/3b5OQV0

VINIL >>> https://bit.ly/2NbnODJ

#bine #iubi #vinil #vinilcollectio #carturesti

Fotografie de Alexei Alex Gurduza

„Π CUVÎNT”

„Există umor, umor englezesc (cam negru), umor rusesc (şi mai negru, dar şi cinic) şi – iată – umor moldov’nesc. Cel din urmă a fost reprezentat multă vreme de Planeta Moldova, excelent grup format din scriitorul Mitoş Micleuşanu şi vărul său Florin Braghiş. Tip de umor reînviat, iată, de Sergiu Beznitchi şi Igor Guzun în cartea „π cuvînt. Jocurile foamei de cuvinte. Culegere de cuvinte şi sensuri încrucişate” (Urma ta, Chişinău, 2020). Doi oameni foarte talentaţi, cu mult umor, dar şi cunoştinţe, care s-au hotărît, probabil la un pahar de vin bun, să ne distrăm şi noi, nu numai ei („Este sănătos să alegi vin-de-care face inima iubitoare”). Deşi e o carte umoristică, hedonistă, publicul e avertizat încă din titlu („π cuvînt”) că va pierde multe glume dacă n-a învăţat bine la şcoală sau dacă nu ştie cîteva limbi străine. Cei care nu ştiu rusa sau engleza au de pierdut la aluziile şi jocurile de cuvinte ruseşti şi englezeşti, dar – per total – o să se distreze toată lumea la lectura acestei cărţi, care promovează hedonismul şi frumosul: „în locul dezvelirii bustului lui Eminescu, preferăm dezvelirea bustului Veronicăi Miclea”.

Şi încă ceva – dacă mai era nevoie de încă un argument că basarabenii sînt români şi punctum, „π cuvînt” abundă în miştouri şi miştocăreală, trăsătură pe care n-o mai are nici un popor din lume, cum foarte exact observa Vasile Ernu în al doilea volum al trilogiei marginalilor, „Bandiţii”.

Citez cîteva r(g)înduri, pentru prietenii care nu au cum să găsească πcuvîntu’ la ei în ţară: „După război, mulţi eroi în cărţi. Numai peste 500 în „Război şi pace”. În „Război şi pace” de Lev Tolstoi”; „Fă-te frate cu cartea pînă treci clasa”; „Savanţii britanici au aflat că cel mai des numele actriţei Jennifer Lopez este pronunţat odată cu prima zăpadă: Lopez aveţi?”; „Cum îţi vei aşterne, aşa vei do-re-mi”; „Ţiganii ştiau balada pe de rost. Balada Meşterului Manele”; „Nu zi hop pîn’ n-ai sărit pe muzică hip-hop”; „Poveste modernă. Trăia o fată cu un moşneag”; „Şi da. Argentinienii cuceresc lumea cu tangou’, iar ruşii cu tancu’”; „Dar cum să vină treaz acasă bărbatul în această zi, dacă în cuvîntul „bar-bat” jumătate este „bar” şi jumătate este „bat”; „Iar la final, GOL-im cîte un pahar în cinstea fotbalului din fiecare zi”.

Lectură plăcută şi utilă, prieteni!
https://vakulovski.blogspot.com/

Link ::: https://bit.ly/3drogbw

Link către „Π CUVÂNT. Jocurile foamei de cuvinte”
>>> https://bit.ly/3b5OQV0

>>> https://bit.ly/2NsvBwK

Străzile Bucureștiului*

Acolo, la Chișinău, pe creangă se opresc și păsările, și troleibuzele. Pe strada Creangă.

Și în fiecare zi Eminescu se întâlnește cu Veronica Micle. La colțul străzilor Eminescu cu Micle.

Să vedem însă ce putem descoperi pe străzile Bucureștiului?

La București Eminescu se intersectează și cu strada Toamnei. Despre care știa, vizionar, că e nemăturată. „Afară-i toamnă, frunza împrăștiată…”

Str. Eminescu se intersectează la București și cu strada Viitorului. „Viitorul și trecutul / Sunt a filei două fețe…”

Și există în București chiar și strada Trecutului. Strada pe care am trecut fiecare dintre noi.

Aici cea mai lungă stradă e Splaiul Unirii. Aici se aude balada numărului π: „π-un picior de Splai, / π-o gură de rai…”

Strada cea mai arătoasă – strada Frumoasa, în apropiere de Piața Victoriei.

Tu pe mine Mărășești”.

Iar cea mai frumoasă stradă din București este strada pe care revii acasă, la familia ta.

Igor Guzun & Sergiu Beznitchi

#guzunbeznitchi #beznitchiguzun #romania #bucuresti

*Acest text, după cunoștințele noastre nu este în nicio carte, nici măcar în „П CUVANT: Jocurile foamei de cuvinte”, dar poate că într-o zi va fi. Până atunci este încă disponibilă cartea „П CUVANT”, inclusiv la „Cărturești” și „Librarius”.

Orașele României*

Putem începe cu partea de sus. A corpului. Există o Zi Mondială fără Sutien. 13 octombrie. Iar cel mai potrivit oraș pentru acest spectacol este: No Bra Show.

Și chiar bănuim cine va câștiga concursul. O blondă. Alba Iulia.

Bicaz of Love. Bicaz of You. Bicaz I LOVE YOU.

Buzău. Botoșani. Participă și ele la concursul de frumusețe.

Sighișoara Pogany a lui Brâncuși.

Unde nu numai Târgul e Jiu, dar și Frumosul e Jiu.

Orașul prin care se iese din țară. Oradea din țară.

Năsăud de tine.

Reghin, capitală de regat. Pentru că Reghin e soțul Reghinei.

Ce-ți doresc eu ține, Tulcea României!

Ia-și frumos!

Onești. Aici toți suntem așa.

Suntem întotdeauna Voluntari!

Eforie.

Pe aici s-a scăldat Hercule. Băile Herculane.

Pitești. Cu capul sus.

Dorohoi Leonid Ilici.

Sergiu Beznitchi & Igor Guzun

#guzunbeznitchi #beznitchiguzun #romania

*Acest text, după cunoștințele noastre nu este în nicio carte, nici măcar în „П CUVANT: Jocurile foamei de cuvinte”, dar poate că într-o zi va fi. Până atunci este încă disponibilă cartea „П CUVANT”, inclusiv la „Cărturești” și „Librarius”.

În ajun de Eminescu, ne gândim la poeţi. Şi, dintre toţi aceştia – astăzi, în primul rând, la Eminem.

Există voci care afirmă că Eminem este cel mai mare poet american. Dacă o fi aşa, s-ar putea întâmpla ca multe dintre afirmaţiile despre Eminescu să fie valabile şi în legătură cu celebrul rapper american.

Eminem este luceafărul poeziei americane.

Eminem este în literatura americană poetul nepereche a cărui operă învinge timpul, după cum ar fi putut afirma un George Călinescu american.

Eminem este un Beethoven al rap-ului american, care dă frâu liber sentimentelor şi întâmplărilor nefericite ce i-au ocupat toată copilăria.

La fel cum Eminescu este un reper fundamental al culturii române, Eminem este un rapper fundamental al culturii americane. Pentru că Eminem este expresia integrală a naţiunii americane, cum ar fi spus un Constantin Noica american.

Ce a fost şi ce a devenit Eminem este rezultatul geniului său înnăscut, care era prea puternic în a sa proprie fiinţă încât să-l fi abătut vreun contact cu lumea de la drumul său firesc, cum ar fi explicat, poate, un Titu Maiorescu american.

Eminem este omul cu cel mai american destin: luptător trădat de prieteni şi geniu înfrânt de manualele de literatură, ar fi putut spune un Andrei Gheorghe american, avocatul lui Eminem în lupta pentru „Marii Americani”.

Eminem este dintre acei puţini oameni, care nu sunt meniţi a vieţui în societate, pentru că nu-şi află semeni, ar fi putut spune un Ioan Slavici american, prietenul lui Eminem.

Eminem este chipul infinitului din noi, ar putea exclama americanii, la fel ca Adrian Păunescu despre Eminescu.

Igor Guzun & Sergiu Beznițchi
LA BLOG, 2014

#lablog #eminescu #eminem

Taguri: , , ,

SERGHEI ESENIN
Ce noapte! Nu pot să visez…
Traducere de Igor Guzun

Ce noapte! Nu pot să visez.
Stau treaz, iar luna e nespusă.
E ca și cum încă păstrez
În suflet tinerețea dusă.

Prietenă, deja te schimb,
Să nu numim iubire jocul.
Mai bine luna cu al ei nimb
Pe fruntea mea să-și afle locul.

Mai bine ochii mei cărunți
Să fie luminați mai tare.
Cum la iubire nu renunți,
Nici să iubești n-ai fost în stare.

O dată în viață poți iubi,
De aceea acum îmi ești străină,
Nici teii nu ne-or ispiti –
Coroana lor de gheață-i plină.

Căci știu și eu, și tu când taci,
Că jos unde ajunge luna
E iarnă nu doar în copaci
Și teii nu înfloresc întruna.

Și știm c-am renunțat demult
Tu – nu la mine, eu – la alta,
Luând ușor cu împrumut
O dragoste nu prea înaltă.

Așa că dă-mi și un sărut,
Și îmbrățișări ce nu ne leagă,
Nici luna mai să nu o uit,
Și nici pe cea ce-n veci mi-e dragă.

1925

* * *

Сергей Есенин

Какая ночь, я не могу…

Какая ночь! Я не могу.
Не спится мне. Такая лунность.
Еще как будто берегу
В душе утраченную юность.

Подруга охладевших лет,
Не называй игру любовью,
Пусть лучше этот лунный свет
Ко мне струится к изголовью.

Пусть искаженные черты
Он обрисовывает смело,-
Ведь разлюбить не сможешь ты,
Как полюбить ты не сумела.

Любить лишь можно только раз,
Вот оттого ты мне чужая,
Что липы тщетно манят нас,
В сугробы ноги погружая.

Ведь знаю я и знаешь ты,
Что в этот отсвет лунный, синий
На этих липах не цветы —
На этих липах снег да иней.

Что отлюбили мы давно,
Ты не меня, а я — другую,
И нам обоим все равно
Играть в любовь недорогую.

Но все ж ласкай и обнимай
В лукавой страсти поцелуя,
Пусть сердцу вечно снится май
И та, что навсегда люблю я.

1925 г.

Taguri: ,

MARINA ȚVETAEVA
O fereastră iar…
Traducere de Igor Guzun
O fereastră iar –
Unde somn nu au.
Poate tac amar.
Poate vinuri beau.
Poate doi își pun
Palma-n palmă, peste.
În orice casă sunt
Geamuri dintre acestea.
Ură, împăcări –
Geamul e în noapte!
Mii de lumânări.
Poate trei sau șapte.
Unde-i liniștea?
Parcă văd fereastra…
Și în casa mea
Se întâmplă asta.
Să te rogi și în vis
Pentru o casă trează
Cu un geam aprins
Care ne salvează!
1916
💡
Марина Цветаева
Вот опять окно…
Вот опять окно,
Где опять не спят.
Может – пьют вино,
Может – так сидят.
Или просто – рук
Не разнимут двое.
В каждом доме, друг,
Есть окно такое.
Крик разлук и встреч –
Ты, окно в ночи!
Может – сотни свеч,
Может – три свечи…
Нет и нет уму
Моему покоя.
И в моем дому
Завелось такое.
Помолись, дружок,
за бессонный дом,
За окно с огнем!
1916 г.
Источник:

Articole mai vechi »