Feed on
Posts
Comments

IGOR GUZUN

When we leave the house; we’ll have to start over.

We’ll have to invent the wheel.

We’ll have to crucify Christ.

We’ll have to be burned at the inquisition stake when we’ll state that the earth is round.

When we leave the house, we’ll get through the Renascence, so that later we could get through the Holocaust.

We’ll have to shoot Martin Luther King and John Lennon.

When we leave the house, we’ll have to keep Nelson Mandela in prison, in almost 30 years of quarantine, so that we can learn from him, forgiveness.

We’ll have to rebuild the Soviet Union so we can send us in Siberia.

We’ll have to come back to the Latin letters and, in time, read on children’s t-shirts, the countries that their parents are working in.

When we leave the house, we’ll have to learn to love and work like we know nothing else.

We’ll start to cut down forests because others did not leave their houses yet.

When we leave the house, we’ll learn to wash our hands, and the best at it will be the politicians.

 

Continuă să citeşti »

Игорь Гузун

Когда мы выйдем из дома, нам придётся начать все сначала.

Нам нужно будет изобрести колесо.

Мы должны будем распять Христа.

Нас будут жечь на кострах инквизиции, когда мы скажем, что Земля круглая.

Когда мы выйдем из дома, мы переживём период Возрождения, чтобы позже пройти через Холокост.

Нам нужно будет застрелить Мартина Лютера Кинга и Джона Леннона.

Когда мы выйдем из дома, нам придётся посадить Нельсона Манделу в тюрьму на долгие 30 лет, чтобы научиться у него его прощению.

Нам нужно будет восстановить Советский Союз, чтобы затем в вагонах для скота депортировать себя в Сибирь.

Нам придётся вернуться к латинице и спустя десятилетия читать на футболках детей названия стран, в которых работают их родители.

Continuă să citeşti »

Domnul cu ochi mijiți avea o țară tânără la picioare pe care o străbătea în lung și în lat ca să-i ajute pe oamenii săraci să iasă din nevoi și să-și construiască o viață nouă. Iar atunci când a ajuns în nord, în satul Sauca, aflat la vreo 200 de kilometri de Chișinău, a vorbit cu moș Ignat, care nu avea nimic, nici măcar o haină bună să îmbrace, doar o casă pustie și copii flămânzi.

Peste decenii s-au înmulțit și dovezile că pe acolo într-adevăr a fost domnul cu ochi mijiți. Căci altfel cum ar fi ajuns în sat, încă demult, și electricitatea și ale semne ale progresului, zicea atunci lumea. Iar când a povestit întâmplarea aceasta unui bărbat de la Chișinău care are acum o stradă ce-i poartă numele, bătrânul – moș Ignat – a făcut și el ochii mici, exact ca domnul cu ochii mijiți.

Peste mai mulți ani, într-o altă localitate a țării, la Codreni, în sud, a fost observat un domn în trenci, care i-a ajutat, cu mâinile sale încă sângerânde, unei bătrâne la muncile câmpului. Domnul purta trenci, mărturisește cel care a povestit acest fapt, avea în picioare sandale, de modă veche, și nu a intrat în casă, pentru că femeia nu a reușit să măture dimineața și i-a fost rușine să-l invite.

Spre seară domnul în trenci a întrebat când vine trenul din Chișinău și cum să ajungă cu autobuzul până la gară, că și după asta are încă un drum lung de făcut. Domnul a plecat simplu, cum pleacă multă lume din țară și poate că femeia în vârstă ar fi uitat acea zi, cum li se întâmplă uneori bătrânilor, dar un detaliu neobișnuit i-a atras atenția atunci când urmărea cum autobuzul cu geamul întredeschis se îndepărta în amurg de satul Codreni…

Continuă să citeşti »

DOR

Și ni se face dor de cele două mere din poezie pe care să le mâncăm numaidecât la școală.

Și ni se face dor de vâjâitul acela deranjant în urechi din aeroport când plecăm departe de casă.

Și de așteptarea aceea lungă dintr-o gară rece și murdară într-un centru raional când trebuie să vină un om drag. Da, și de emoția aceea ni se face dor.

Pentru că aeroportul și gara înseamnă că mergem undeva sau întâlnim pe cineva.

Și nu stăm, că ne stă norocul.

Și ni se face dor să ne punem tălpile pe iarba pe care scrie absurd: „Nu călcați iarba!”. Că de fapt iarba crește ca s-o călcăm, nu ca s-o cosim, îngrădită.

Și ni se face dor să mirosim florile sub privirile dojenitoare ale celor de la fereastră: „Nu mirosiți florile”…

Continuă să citeşti »

Atunci când vom ieși din casă va trebui s-o luăm de la capăt.

Va trebui să inventăm roata.

Va trebui să-l răstignim pe Hristos.

Va trebui să fim arși pe rug de inchiziție când vom spune că pământul e rotund.

Atunci când vom ieși din casă vom trece prin Renaștere, ca mai târziu, să trecem prin Holocaust.

Va trebui să-i împușcăm pe Martin Luther King și pe John Lennon.

Atunci când vom ieși din casă va trebui să-l ținem pe Nelson Mandela în pușcărie, într-o carantină de aproape 30 de ani, ca să învățăm și de la el iertarea.

Va trebui să refacem Uniunea Sovietică ca să ne deportăm noi pe noi în Siberia.

Va trebui să revenim la scrierea cu litere latine și, peste ani, să citim pe tricourile copiilor din grădinițe țările în care lucrează părinții lor.

Atunci când vom ieși din casă va trebui să învățăm să iubim și să muncim de parcă altceva nu știm să facem.

Vom începi să tăiem pădurile pentru că ceilalți încă nu au ieșit din casă.

Atunci când vom ieși cu toții din casă vom învăța să ne spălăm pe mâini și cel mai bine o vor face-o politicienii.

Vom învăța să ținem minte cum o cheamă pe prima noastră învățătoare după ce-i vom seta numele ca răspuns la întrebarea de securitate pentru recuperarea parolei.

Vom traversa strada ca pietoni în locuri nepermise cu ochii în jos și, protejați, cu masă pe față.

Vom continua să ne punem unii altora la tâmplă pistolul și asta nu ca să măsurăm temperatura.

Va trebui să învățăm să devenim oameni. Liberi. Va trebui să învățăm să-i atingem pe oamenii dragi mai des decât ecranele. Și să-i ajutăm.

Și va trebui să inventăm încă o epidemie ca să-o împiedicăm pe Liverpool să câștige titlul după o așteptare lungă cât închisoarea lui Mandela.

Atunci când vom ieși din casă tocmai ni se vor naște copiii pe care îi vom crește din nou afară.

Iar acești copii vor avea în dreptul feței nu o mască, ci o carte.

O carte care să-i păzească să nu facă multe dintre greșelile noastre.

– Igor Guzun

Taguri:

Iosif Brodski

NU IEȘI DIN ODAIE… | Iosif Brodski*

Nu ieși din odaie și nu comite greșeala.
N-ai nevoie de Soare, dacă fumezi plictiseala.
După ușă nimic n-are sens, mai ales – bucuria.
Doar la toaletă – și repede închei călătoria.

O, nu ieși din odaie, nu chema nici un taxi
Pentru că spațiul este compus dintr-un coridor și
Se termină cu contorul. Iar dacă va intra o fată
Și va deschide gura, alung-o nedezbrăcată.

Nu ieși din odaie. Spune că te-a tras curentul.
Peretele și scaunul sunt minunate! Acesta-i sentimentul.
De ce să ieși de acolo unde seara te vei întoarce grăbit
La fel cum ai plecat, dar pe deasupra schilodit?

O, nu ieși din odaie. Dansează bossa-nova, că se aude,
Gol în palton și în pantofi pe picioarele goale și ude.
În antreu miroase a ceară de schiuri și a varză cu moare…
Ai scris atâtea litere; de prisos va fi următoarea.

Nu ieși din odaie. O, lasă doar odaia să bănuiască
Cum arăți și ce simți, ca ființă omenească.
Trăiește incognito, i-a spus la mânie formei substanța.
Nu ieși din odaie! Afară, pe semne, nu este Franța.

Nu fi prost! Fii ceea ce altul să fie nu poate.
Nu ieși din odaie! Oferă-i mobilierului libertate.
Contopește-te cu tapetul. Încuie ușa. Fă-ți din dulap baricadă
Împotriva timpului, cosmosului, erosului, rasei și virusului din stradă.
__________________________
Иосиф Бродский
1970

Traducere din rusă de Igor Guzun

* Iosif Aleksandrovici Brodski (rusă Иосиф Александрович Бродский) a fost un poet, eseist și dramaturg rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1987.

Taguri: ,

Ana Ahmatova

ANA AHMATOVA

❤ ❤ ❤
Am învățat cuminte să trăiesc,
Privind spre cer, să spun o rugăciune,
Și în amurg mai mult să rătăcesc
Ca să-mi alung din griji și amărăciune.

Când brusturii se agită lângă drum,
Ciorchinii de scoruș în jos se lasă,
Eu poezii mai vesele compun
Despre o viață scurtă, dar frumoasă.

Mă întorc și-mi linge palma senzual
Motanul care-i plin de gingășie,
Iar lângă gater turnul de pe mal
Aprinde în noapte o lumină vie.

Și atunci în liniștea de peste zi
O aripă de cocor se aude, bătăușă.
Și-mi pare că nici nu voi auzi
Atunci când îmi vei bate tu la ușă.
___________________________________
Анна Ахматова
1912

Traducere din rusă de Igor Guzun

Taguri: ,

Magia Ernu

În această proaspătă carte – „Izgoniții”, ultima din Mica trilogie a marginalilor (Editura Polirom, 2019)Vasile Ernu este, mi se pare, cine-o fi crezut? mai tandru și mai curgător, mai adânc și mai plin de învățăminte, mai surprinzător și mai strălucit decât ni s-a înfățișat din cărțile precedente.

Ne-a rezumat ceea ce știam despre mamele noastre, dar nu am spus-o niciodată atât de adevărat. Că „nu se știe niciodată exact ce face o mamă, dar face aproape totul”.

Ne-a întors privirea către curțile interioare care „au fost și au rămas esența Chișinăului”. „Aproape fiecare necaz sau bucurie care începe individual se termină împreună”. Acesta este secretul Chișinăului. „Buzunarul bine ascuns din interior, pe care-l știe doar posesorul hainei”.

Și mai că ne-a luat și ultima speranță de bine. Că prin locurile noastre „aproape nimic nu era stabil. Stabilă era doar nedreptatea”.

Ce minunat însă este că a scris-o la trecut!

Acestea toate o fi creând poate, în lipsa zăpezii de până acum din această iarnă, magia.

Magia Ernu.

Continuă să citeşti »

Taguri: ,

Așa mi-l închipui pe Dumitru Crudu scriind cartea „Ziua de naștere a lui Mihai Mihailovici” (Humanitas, 2019): cu o mână povestind în cuvinte și propoziții ceea ce iese de sub bagheta sa magică pe care o folosește cu cealaltă mână.

Iar de sub bagheta lui Dumitru ni se înfățișează în pagini bunica Dochia care aleargă cu o pară în mână, și nu e de ajuns că se împiedică, dar se mai dovedește că para este de fapt o grenadă.

Pe Ciprian îl face să țină foarte mult la tatăl lui, iar acesta, „la rândul lui, la ținutul ăsta în care s-a născut”.

Golește într-una din zile Chișinăul „ca un pahar de apă scăpat din mâini”.

Pe Radu Gavrilovici îl face ca prăbușirea Uniunii Sovietice să-l prindă cu o carte în mână.

Iar lui Mihai Mihailovici autorul îi taie picioarele, cum nouă – respirația.

Continuă să citeşti »

Taguri: ,

Dă, Doamne, surzilor un alt destin

Și orbilor să le întorci vederea.

Dă, Doamne, să fiu Dumnezeu puțin.

Nu poate fi puțină Învierea!

 

Dă, Doamne, funcții să evit,

Să nu devin erou pe jumătate.

Să fiu bogat, dar om cinstit.

Desigur, dacă așa se poate.

 

Să fiu puternic, pentru Dumnezeu,

Să nu le cad nemernicilor pradă.

Să nu fiu victimă și nici călău,

Nici prinț, nici cerșetor în stradă…

 

Continuă să citeşti »

Articole mai vechi »