Feed on
Posts
Comments

O poţi citi. O poţi dărui. O poţi povesti. Sau o poţi uita.

O poţi deschide sau închide ca pe o uşă sau o fereastră.

O poţi mirosi.

O poţi scrie, la urma urmei.

Sunt atâtea şi atâtea lucruri pe care un om le poate face cu o carte, încât despre asta poţi scrie chiar o carte.

O poţi purta cu tine în călătorie. Şi uneori, ca să ajung acolo şi să te simţi bine, ai nevoie doar de paşaport şi de o carte pe care să ţi-o închidă omul drag pentru a-ţi da altceva în schimb: un sărut, o plimbare, un pahar, o îmbrăţişare sau ceva mai mult. Şi după ce trec toate acestea, tot cu o carte în mână rămâi…

O poţi pune în dulap ori poţi sprijini dulapul ca să nu se răstoarne.

Într-o carte poţi păstra nişte bani sau după ea – o sticlă de coniac.

O poţi cumpăra. Sa o poți compara cu alta.

Cartea.

O poţi împrumuta, ştiind chiar că sunt puţine şanse s-o vezi înapoi.

Un om poate face atâtea şi atâtea chestii cu o carte. Şi aici lista rămâne deschisă, unde fiecare îşi poate mărturisi experienţa.

Acum mă întreb ce nu poate să facă un om cu o carte?

Un om nu poate să urască o carte.

Dar cei care le-au ars? Îmi poate replica cineva.

Au fost şi dintre aceştia, dar ei nu erau oameni.

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu