Feed on
Posts
Comments

Pentru cititorii francezi ai romanului „Pe vremea fluviului Amur”, de Andrei Makine, Amour înseamnă, în primul rând, dragoste şi apoi numele celui mai lung râu din Rusia. Cei trei eroi ai romanului se aruncă în ambele: în valurile râului Amur …şi în valurile dragostei – amour, cum zice Belmondo, care este cea de-a patra prezenţă constantă din carte.

Trei adolescenţi, pe cale de a deveni bărbaţi – Războinicul, Poetul şi Donjuanul – născuţi într-un ţinut îndepărtat, unde „puteai să trăieşti toată viaţa fără să ştii dacă eşti urât sau frumos” – încep să-şi dorească un alt destin, după ce privesc un film cu Belmondo. Filmul, văzut de 17 ori, schimbă, în romanul lui Andrei Makine, orizonturile de viaţă ale acestor tineri din fundul Siberiei răsăritene.

Acolo, în Rusia, la Krasnoiarsk, în acel ţinut auster, unde „nici dragostea nu prindea rădăcini”, s-a născut şi prozatorul Andrei Makine, care s-a stabilit, în 1987, la vârsta de 30 de ani, într-o ţară a iubirii, în Franţa, şi este acum unul dintre cei mai importanţi scriitori francezi. „Pe vremea fluviului Amur” este romanul care a precedat cartea „Testamentul francez”, care i-a adus lui Andrei Makine, în 1995, un Goncourt, premiul literelor franceze pentru „cea mai bună şi imaginativă operă în proză a anului”. Cea mai recentă apariţie editorială a lui Makine este romanul „Viaţa unui om necunoscut”, publicat în 2009.

Poate, la fel ca eroii săi din cartea „Pe vremea fluviului Amur”, scriitorul Andrei Makine nici nu-şi imagina viitorul în afara celor trei elemente esenţiale ale satului siberian: „lemnul, aurul şi umbra rece a lagărului”. „Într-o zi, ne gândeam noi, va trebui să ne alăturăm bărbaţilor ce plecau cu drujbele lor în taiga”, scrie Makine. Dar, într-o zi, adolescenţii din roman merg la un film cu Belmondo. „E un bărbat sau o femeie?”, a întrebat unul dintre băieţi, încurcat de litera „o” din fanalul cuvântului.

Acest film i-a smuls pe tineri din acel „straniu univers lipsit de femei”, în care trăiau, şi i-a salvat, arătându-le că există, dincolo, în Occident, o lume liberă, care include nu doar cantine muncitoreşti sau şiruri de costume negre care aplaudă, în timp ce un bătrân lider sovietic „agaţă o medalie pe pieptul altui bătrân”. Pentru filmul cu Belmondo, cei trei adolescenţi din carte – Războinicul, Poetul şi Donjuanul – trebuiau să meargă, până la cinematograful „Octombrie roşu” din oraş, 32 de kilometri prin taiga, 8 ore, plus două opriri ca să mănânce. Şi la capătul drumului, la ora optsprezece treizeci, îi aştepta Belmondo, în filmul de seară.

Au revăzut filmul de 17 ori. De altfel, nu-l mai priveau, îl trăiau şi explorau astfel Occidentul. Pe una dintre paginile romanului, Andrei Makine vorbeşte despre viaţa sa de după plecarea din Siberia: „20 de ani mai târziu, rătăcind prin capitalele Occidentului, vom regăsi ambiguitatea erotică pe care ne-o sugerase Belmondo”.

„De ce Belmondo?”, se întreabă autorul. Şi răspunde: „Pentru că a venit la momentul potrivit. A apărut în mijlocul taigalei înzăpezite…” ca să schimbe viaţa unor tineri şi destinul unei ţări, pentru care Amur însemna doar numele unui râu fără capăt şi nu o iubire fără sfârşit.

Comments

Powered by Facebook Comments

Lasă un comentariu