Feed on
Posts
Comments

La început mi-a părut amuzantă, pozitivă, bună de citit la o cafea cu prietenii, în loc de bancuri! Treptat am înțeles că e despre mine și, cu cât citeam, aveam senzația că particip la scriere, ba chiar mai completam în gând și cu alte exemple. Mi-a răvășit amintiri pe care nu bănuiam că le mai păstrez, dar care, prin mirosuri, sunete, imagini, fac parte din viața mea și a generației mele.

Spre sfârșit, a prins tot mai clar să se întrevadă și tragismul, drama unei societăți condamnate să fie „altfel”, nu de fiecare dată în sensul bun al acestui cuvânt. O carte ca o jucărie veche din copilăria noastră (dacă o mai țineți minte?): la fiecare mișcare se recompun, caleidoscopic, imagini noi din aceleași elemente.

Felicitări autorului care ne-a pus ocheanul la dispoziție!

MARIANA JITARI,
Profesoară de limba română la Liceul „Spiru Haret”, Chişinău

Comments

Lasă un comentariu