Feed on
Posts
Comments

Numele lung al legendarului fotbalist Edson Arantes do Nascimento, cunoscut ca Pelé, se traduce în una dintre limbile lumii cu numele autorului rus de origine basarabeană Peleneagră

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

„Ura, a venit canicula!”, exclamă în fiecare zi elevii. Și se grăbesc să se ascundă la umbră.

Graba la noi se numește și toropeală.

În aceste zile o bună parte din lume – nu partea frumoasă – se grăbește seara să se ascundă de căldură la fotbal.

La fotbal, unde nimeni nu bea Alba. Jordi Alba.

La fotbal, unde fiecare echipă trebuie să aibă măcar pe cineva Harnik. Martin Harnik.

La cum aleargă, îți vine să-i spui: mai potolește-te, Bail Gareth, Bail.

Dar pentru asta aleargă și un Kross. Toni Kroos.

Cine acolo, scuzați, face Alaba? David Alaba. Dar cine face Nani?…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

Unde încă mai poate fi cumpărată cartea „VINIL”? mă întreabă lumea.

Readresez întrebarea, cu un simplu click, lui Google…

Şi aflu că „VINIL” poate fi cumpărată pe Elibraria.eu, Bestseller.md, în librăriile „Librarius”, „PRO NOI”, „Cartier”, „Cartea” S.A, „Litera”, la Mesageria D&D şi la art-salon „molDeco”.

La București cartea „VINIL” poate fi comandată pe Bookletta.com.

Iar ediţia digitală poate fi cumpătară pe Streamland.ro.

Taguri: , , , , , , , , , , , ,

LOVING AN ALIEN este o carte curajoasă și captivantă.

Angela Nicoară ne oferă fascinația unei călătorii pe mai multe continente, fără să ieșim afară.

Și bucuria descoperirii unor universuri intime, create de oameni atât de diferiți, dar atât de complementari unii altora când este vorba despre dragoste.

Igor Guzun, autorul cărții VINIL

Alte recenzii la cartea LOVING AN ALIEN pot fi citite sau împărtășite pe Amazon și Goodreads.

Taguri: , ,

TIMPUL.MD

Cartea „VINIL” autorul căreia este Igor Guzun după șase luni de la lansare primește recenzii și comentarii de la diverse personalități din țară.

Sincer, simplu, profund şi fascinant

Alexandru Tănase, preşedintele Curţii Constituţionale:

„…de sub penița lui Igor Guzun, realitatea erupe, mai apoi se metaforizează, descompunându-se în imagini, detalii, impresii, emoții. Cel mai probabil, geneza metaforei coincide cu geneza omului. La fel este şi cu VINIL- ul lui Igor Guzun, care nu-i altceva decât o cronogeneză a spiritului său, ce scoate în evidenţă capacitatea de a percepe timpul, atât în dimensiunea sa de temporalitate, cât şi în cea mai tristă, de ireversibilitate.

Îmi vine greu să spun exact dacă VINIL-ul este rezultatul înţelepciunii, inspiraţiei sau al unui reflex intelectual care te face să reacționezi la realitățile idioate din jurul nostru, obligându-te să aşterni involuntar pe hârtie gânduri, impresii şi trăiri.

VINIL-ul lui Igor Guzun este o cămară întunecoasă, unde intri cu o lanternă în mână şi, indiferent încotro ai îndrepta lumina, vei găsi ceva sincer, simplu, profund şi fascinant. VINIL-ul fascinează prin magia metaforelor, deşi uşor atinse de patina tristeţii.

…este o carte scrisă „nu ca s-ajungă la minte, dar în primul rând ca s-ajungă la inimă”.

Concis și nepretențios: „VINIL”

Vasile Gribincea al treilea an consecutiv olimpic la limba și literatura română. Iar în aceste zile, printre grijile legate de BAC și de admitere, a găsit TIMPUL necesar și pentru lecturi:

„VINIL” este o carte impregnată de nostalgia față de unele realități pe care cititorul mai tânăr se poate să nu le fi trăit, însă pe care are ocazia să le cunoască. Este o carte care se referă la un interval de timp mare, distanța dintre pozele de pe cele două coperte – una din copilărie și alta din anii de maturitate – fiind exprimată de acest emblematic.

„Ceata noastră a devenit chat-ul nostru”. Asemenea jocuri de cuvinte sunt caracteristice pentru o bună parte a textelor din „VINIL”, în care se simte mâna autorului din cartea „LA BLOG”, scrisă în 2014 de Igor Guzun împreună cu Sergiu Beznițchi. Asemenea exemple probează una dintre principalele calități ale scriiturii lui Igor Guzun – concizia: „ Nu mai stăm pe gânduri, stăm pe Facebook”, „Am uitat de Marea Revoluție și avem nevoie de o rezoluție mai mare”, „Înainte traiul era trai, acum era doar o încercare. To try. Și totuși, try-ască viața!”…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , , ,

„VINIL” este o carte impregnată de nostalgia față de unele realități pe care cititorul mai tânăr se poate să nu le fi trăit, însă pe care are ocazia să le cunoască, citind despre acestea. Este o carte care se referă la un interval de timp mare, distanța dintre pozele de pe cele două coperte – una din copilărie și alta din anii de maturitate – fiind exprimată de acest emblematic „Ceata noastră a devenit chat-ul nostru”.

Asemenea jocuri de cuvinte sunt caracteristice pentru o bună parte a textelor din „VINIL”, în care se simte mâna autorului din cartea „LA BLOG”, scrisă în 2014 de Igor Guzun împreună cu Sergiu Beznițchi. Exemple de acest fel probează una dintre principalele calități ale scriiturii lui Igor Guzun – concizia: „ Nu mai stăm pe gânduri, stăm pe Facebook”, „Am uitat de Marea Revoluție și avem nevoie de o rezoluție mai mare”, „Înainte traiul era trai, acum era doar o încercare. To try. Și totuși, try-ască viața!”

Cartea este atât despre marile schimbări provocate de trecerea timpului, cât și despre adevărurile pe care trecerea timpului nu pare să le afecteze: relația dintre părinți și copii, relația dintre copii și bunici, relația cu propria persoană, relația om-carte.

Nepretențioase, textele lansează un dialog cu cititorul, căruia îi sunt puse la modul direct mai multe întrebări. În fine, „VINIL” oferă o imagine clară asupra felului de a scrie al lui Igor Guzun, pe care, după această lectură, nu prea ai șanse să-l confuzi cu altcineva…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

Dacă există două sate Recea, în Râșcani și în Strășeni, vreo câteva sate Larga – la Anenii Noi și la Briceni, plus Larga Nouă și Larga Veche în Cahul, de ce să nu există și două sate Inundeni: unul în Soroca și altul după redenumirea orașului Chișinău în satul Inundeni?

„Dacă ploaia s-ar opri…”, vorba cântecului, n-ar fi loc de ironii.

De ce să mergi în Delta Dunării la pescuit când și Chișinăul îți oferă suficiente oportunități?

Ciudată specie de ciuperci sunt gropile astea din asfalt, că apar repede după ploaie și chiar cu mult înainte.

Aici cineva chiar-toacă răbdarea oamenilor.

Credeam că noi am ajuns la mal, dar noi am dat doar de mâl…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , , , ,

Blogul lui Victor Timotin

Mă strădui să găsesc cărți interesante care să mă fascineze într-un fel. Sunt destul de capricios la ceea ce este scris și repede îmi dau seama dacă cartea este cu tentă autentică sau comercială. Urmează să mai scriu articole în care voi caracteriza cărțile ce mă marchează și de aceasta este important să descriu tipajele de cărți.

Cărți autentice – sunt produse cu originalitate și dedicate subiectului abordat. Sunt scrise de oameni cu talent deosebit (Jules Vern, Grigorie Vieru, Jack London, etc.) sau cu istorii de viață unice (Victor Frankl, Nelson Mandela, Richard Branson, etc.). Cărțile acestea merită a fi căutate și citite cu sufletul la gură.

Cărți comerciale – au intenția să ne vîndă ceva despicînd o idee originală pe cît mai multe pagini, astfel de cărți împrumută ideile oamenilor autentici și prin marketing intens ne fac să credem că sunt excepțional de bune. Așa cărți de obicei sunt însoțite de sloganuri ca ”Bestseller”, ”Cea mai vîndută carte a anului”, ”Librăria Curtescu vă recomandă” și altele. Aceste cărți ne fac fericiți pe moment, dar nu ne rezolvă problema în sine.  Exemple de autori sunt: Brian Tracy, Robert Kiyosaki, etc. Autorii acestor cărți de obicei devin milionari și scopul lor este de a face cît mai mulți bani.

Eu voi scrie doar despre cărți autentice, fiindcă doar așa cărți îmi plac. Pentru alte tipuri de cărți citiți pe paginile altor bloggeri de la noi.

Mai demult am descoperit cartea lui Igor Guzun, ”Vinil”…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

Blogul lui Alexandru Bordian

„VINIL” a fost pentru mine o călătorie în imaginar, o lume reprezentată altfel și în același timp, foarte (im)proprie mie și îndepărtată. Vinil m-a transpus fără nici un moment de ezitare în miezul copilăriei mele, cu gust de dulceață și gume de mestecat din clei de copac, cu telefon fix și televizor alb-negru, mi-a amintit de mine, cel alergând desculț până la „Luminița” din sat după înghețată și biscuiți.

Mi-am amintit de mirosul naturii, de biserica din sat, de mama și apoi m-am transpus în Chișinăul ultimului deceniu, cu primele edificii înalte, vopsite în alte culori decât griul anilor precedenți și cu multe farmacii cu cruci verzi de neon, cu mall-uri, panouri, cafenele și micile lui sclipiri de modernitate, pe care Igor Guzun le numește „chiși-nău-citor de verde”.

Și-apoi lampa cu gaz, fotbalul la radio, laptele în sticle, hârtia de gazetă, cartofii copți, plăcintele cu mere, porumbul fiert, mămăliga arsă pe fundul ceaunului, mandarinele de Anul Nou, halvaua sau pâinea adusă de la Iepure se topesc din amintirile noastre și nu rămânem decât cu chat-urile, conexiunea la Wi-fi sau cutiile pline cu popcorn. „VINIL” reconstruiește cu grijă detaliile detaliilor și le aranjează atent în ramele de lemn ale trecutului ca mai apoi și copii noștri să privească în aceste povești ca într-un bol cu fulgi de argint care reface pentru un singur minut traiectoria unei întregi generații.

„VINIL” este de fapt o carte de memorii, care oglindește fața unui copil și fața unui bărbat, un trecut și-un viitor împletit din amintiri. O perpetuă comparație a ce eram și ce suntem, despre ființa umană, despre cum nimic nu rămâne neschimbător într-o lume schimbătoare, și nu ne rămâne decât un crâmpei anemic de melancolie. Poate anume aceste amintiri sunt ceea ce avem mai de preț, ceea ce transmitem altor generații, fără măcar să ne dăm seama și chiar fără să ne oprim un singur minut să vedem ce castele am construim și care s-au transformat în ruine…

Continuă să citeşti »

Acasă este acolo unde…

Acasă este acolo unde e glod, e frig, dar te simţi bine pentru că acolo e viaţa ta.

Acasă este acolo unde te aşteaptă cărţile copilăriei – cele două colecţii: „Romanticii” şi „Aelita” – care ne-au învăţat să visăm şi pe care la maturitate le unim într-o singură colecţie ca s-o povestim copiilor noştri.

Acasă este acolo unde ai deprins să fluieri la clubul din sat, atunci când se rupea filmul şi-l înjuram pe mecanicul de cinema că ne strica plăcerea să ne delectăm cu horror, thriller, romance şi western, reunite toate într-un palpitant şi banal film indian.

Şi acolo unde în casa cea mare întotdeauna e frig, dar mereu e frumos şi curat – acolo tot acasă este.

Acasă este acolo unde mergem de Blajini, cu regretul că nu am făcut-o mai des până la asta.

Acolo aproape totul are diminutiv: lacrima şi lăcrămioara, toporul şi toporaşul, iar grebla e mai mult un dispozitiv de ţinut minte atunci când o calci decât o unealtă de grădinărit…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , ,

Articole mai vechi »