Ganduriledintrepagini.com
Titlu: VINIL
Autor: Igor Guzun
Categoria: Literatură română
Număr pagini: 182
Editura: URMA ta
„VINIL” a lui Igor Guzun este o carte cu texte scurte despre Moldova, în care autorul ne prezintă cu umor și ironie viața din Moldova. Moldoveanul din mine nu are cum să nu iubească această carte, o carte extraordinară pe care dacă o veți citi, probabil vă veți regăsi în unele citate, indiferent dacă sunteți moldoveni sau nu.
Igor Guzun s-a născut în satul Recea din Republica Moldova, a absolvit Facultatea de Jurnalism a Universității de Stat din Moldova, a lucrat timp de zece ani în presa scrisă pentru ziarul „Săptămână” și a fost profesor universitar la Facultatea de Jurnalism si Științe ale Comunicării, tot timp de 10 ani. Acesta spune că: „Oamenii, mai ales scriitorii, seamănă cu aparatele de cafea. Ca să oferim un produs aromat, trebuie să ne alimentăm cu cărți, emoții, experiențe.” (după cum ați putut afla în interviul pe care mi l-a acordat, interviu pe care îl puteți citi: aici)
Cartea lui Igor Guzun m-a atras destul de mult prin titlul său foarte bine ales ținând cont de faptul că sunt un iubitor de viniluri. Atunci când am început să o citesc, autorul m-a făcut în unele momente să călătoresc în timp, cu 20-30 de ani în urmă. Dacă citești cartea e imposibil să-ți rămână indiferentă, nu există cale de mijloc, ori îți va plăcea ori nu. Dacă vei înțelege ironia și umorul fin al autorului e imposbil să nu iubești „VINIL”, însă dacă nu vei înțelege jocul de cuvinte a lui Igor Guzun probabil cartea ți se va părea una banală.
Din punctul meu de vedere „VINIL” e o capodoperă literară a timpurilor noastre, tocmai din această cauză autorul a fost răsplătit cu premiul „Omul anului 2016” în literatură al revistei „VIP Magazin”. Igor Guzun cu ajutorul cărții sale, cu ironia sa, cu umorul său, cu jocul său de cuvinte îl putem caracteriza ca fiind un Caragiale al timpurilor noastre. O carte care îți readuce aminte de umorul de altădată, în care se punea foarte mult accent pe ironie, pe jocul de cuvinte.
Mai jos, vă invit să citiți câteva citate extrase din carte care mi-au plăcut foarte mult și poate vă vor face să cumpărați cartea și să o citiți:
„Moldova. Aici nici în biserică lumea nu se roagă atâta cât se roagă în microbuze.
Aici, când vii acasă de la muncă sau de la studii de peste hotare, nu te întreabă nimeni: „Cât stai?”, dar toți te întreabă: „Când te duci?” […]
Aici fotbalul mai mult se privește decât se joacă, iar la teatru lumea merge mai mult să râdă decât să aplaude.
Noi am închis librăriile din sate, am lăsat să se învechească bibliotecile, în schimb tot noi suntem cei care avem câte o carte în toaletă. Fără coperți, bătută într-un cui.”
„Într-o țară de râs au rămas puțini ironici.
Aici nimeni nu aleargă, de aici toți fug.
Se bea cu suta, se pleacă cu milionul, iar dacă se fură – cu miliardul.”
„În copilărie băteam mingea, nu capul sau colegii.
Atunci știam cine-i Eistein și nu auzisem de Rammstein.”
„Copii!
Lăsați telefoanele și tabletele la o parte. Și vorbiți cu părinții și bunicii voștri.
Că telefoane și tablete o să mai fie.
Dar părinții și bunicii îmbătrânesc și se trec.”
„Nu mai sunt încântat de poeziile noi. Poate ajung cumva și la Cărtărescu. Deocamdată, poeții mei preferați din limba română contemporană sunt Puya, Guess Who și Paraziții.”
„Nu mai sunt ce-am fost.”
„Când se termină copilăria […]
Copilăria se termină atunci când înțelegem că Moș Crăciun este tata.
Când încetează să ne bucure obiectele și așteptăm bucurii de la oamenii din jurul nostru, care sunt tot mai puțini – atunci se termină copilăria.
Copilăria se termină atunci când nu mai trebuie să ne facem lecțiile, dar viața continuă să fie învățătorul nostru. […]
Copilăria se termină atunci când nimeni nu te cheamă la masă și tu ești cel sau cea care îi cheamă pe toți. […]
Copilăria se termină atunci când prima ninsoare nu te mai bucură, ci te îngrijorează.
Copilăria se termină atunci când te bucuri că ești mare, dar înțelegi mai târziu că nu sunt prea multe bucurii în asta.”
„Copiii noștri, ajunși adolescenți
Copiii noștri, ajunși adolescenți, și-au dezvoltat foarte mult degetul mare, de la gadget-urile pe care scriu mesaje.
Părinții stau pe tablete și injecții, copiii lor – pe tablete și telefoane.
Copiii noștri, ajunși adolescenți, pot citi vorbele părinților pe buze, pentru că au mereu căștile pe urechi. […]
Noi aveam doar o formație – U2, copiii noștri însă au toate formațiile pe Youtube.”
„Nu mai stăm pe gânduri, stăm pe Facebook.
Nu mai ținem postul, îl citim sau îl comentăm.
Nu mai facem șotii, facem shooting sau shoping.
Nu mai vrem socialism, vrem socializare.
Nu se mai indexeasă pensiile. Se indexează site-urile.
Acum meniul poate fi nu doar gustos, ci și comod, de exemplu, pe web.
Am uitat de Marea Revoluție și avem nevoie de o rezoluție mai mare.
Înainte doar expresiile și artele erau plastice. Acum totul e din plastic.
Înainte traiul era trai, acum e doar o încercare. To try.
Și totuși try-ască viața!”
„100 de chestii pe care le poți face cu o carte
O poți citi. O poți dărui. O poți povesti. Sau o poți uita.
O poți deschide sau închide ca pe o ușă sau o fereastră.
O poți mirosi.
O poți scrie, la urma urmei.
Sunt atâtea și atâtea lucruri pe care un om le poate face cu o carte, încât despre asta poți scrie chiar o carte. […]
O poți pune în dulap ori poți sprijini dulapul ca să nu se răstoarne.
Într-o carte poți păstra niște bani sau după ea – o sticlă de coniac.”
„Cartea.
O poți împrumuta, știind chiar că sunt puține șanse s-o vezi înapoi.
Un om poate face atâtea și atâtea cu o carte. Și aici lista rămâne deschisă, unde fiecare își poate mărturisi experiența.
Acum mă întreb ce nu poate să facă un om cu o carte?
Un om nu poate să urască o carte.
Dar cei care le-au ars? Îmi poate replica cineva.
Au fost și dintre aceștia, dar ei nu erau oameni.”…
Continuă să citeşti »
Taguri: Igor Guzun, VINIL, www.ganduriledintrepagini.com
A existat în copilăria noastră un produs atât de minunat încât îi ținem minte savoarea și acum, peste atâtea decenii.
