Feed on
Posts
Comments

HAIBUN.MD: – Care sunt regulile de aur pentru un scriitor începător? Există o „trusă de unelte”?

Igor Guzun: – Sunt niște cărți – sigur că multe – care pot ajuta la asta, iar primele care îmi vin acum în minte sunt „Misterul regelui. Despre scris” de Stephen King, „Meseria de romancier” de Haruki Murakami sau „Cum să NU scrii un roman. Arta greșelilor” de Howard Mittelmark și Sandra Newman.

Mai sunt marii scriitori la care ne uităm cu admirație și care, dincolo de plăcerea lecturii, ne pot da lecții de scris atunci când este vorba despre construcție, umor, stil, tonalitate, împletirea realităților cu ficțiunea etc: Agatha Christie, în primul rând, plus o altă bibliotecă de clasici mai vechi sau mai noi, de la opere complete de Feodor Dostoievski până la „Groapa”, „Săptămâna nebunilor” și „Principele” de Eugen Barbu.

Plus oamenii din această meserie, contemporani cu tine, pe care îi citești, îi respecți, îi cauți și-i întâlnești ca să înțelegi pe viu de ce strălucesc.

Plus gramatica și dicționarele. Plus școala de scris.

Și când te gândești că sunt atâtea și atâtea de făcut în fiecare zi până să te apropii de reușită în meseria de scriitor, poate că e mai rațional nici să nu începi. Doar că o mare parte din munca asta o facem cu inima. Și inimii îi putem obiecta multe – că pune prea multă pasiune, că uneori nu prea are logică și așa mai departe – dar că procedează chibzuit, de asta nu o putem învinovăți.

HAIBUN.MD

Taguri: , ,

„Labirint”, de Zina Zen

Cărțile nu au o rațiune economică pentru cei mai mulți dintre noi, fie că le citim sau le scriem.

Și de asta poate căutăm mereu, mai întâi pentru noi înșine, o justificare de ce facem asta.

Citim și scriem cărți, probabil, ca să-i facem pe oameni mai buni. Și, împreună cu ei, și noi ne schimbăm, sper, în bine.

Iar la Chișinău „oameni buni” este nu doar constatarea că acești oameni sunt buni ori aprecierea pe care le-o dăm ca să se simtă și ei oameni, ci de multe ori un strigăt de disperare. Pentru că, atunci când cineva strigă după ajutor, cheamă cu toate puterile: „Oameni buni!”.

Iar cărțile de poezie au făcut cu noi anume asta. Ne fac mai buni. Ne ajută să nu disperăm. Ne oferă o parte de viață pe care n-am cunoaște-o și n-am trăi-o, măcar uneori, dacă n-am citi și n-am scrie.

Asta cred despre cărțile Zinei Zen.

Iar proaspăta ei carte de poezie, „Labirint”, lansată la 1 decembrie 2017, mi-a dat și ocazia de a o îmbrățișa pe autoare și de a revedea atâția oameni buni. Pe viu, pe coperțile cărții sau pe pagini.

Și mai cred că toate cărțile bune fac toate acestea, plus încă ceva. Nu spun, ci doar sugerează ceea ce se va întâmpla frumos după ce vom închide cartea între palme.

Așa cum li s-a întâmplat eroilor lirici din poezia 2. a „Labirint”-ului. „Puteam să ieșim în oraș. / Puteam să rămânem prieteni. / Dar noi am ales să gătim, / Împreună, paste „al dente”.

Cei doi ale ales să gătească, pentru că tare au vrut să termine. Asta.

Un repotrtaj PRO TV la „O seară perfectă” a Zinei Zen.

Taguri: , , ,

Igor Guzun s-a născut la 12 septembrie 1968. Este scriitor și director al Agenției de PR și publicitate „URMA ta” din Chișinău, fondator al portalului Stiripozitive.eu și autorul blogului Aiciscriu.eu. Între prima sa carte, „De azi într-o săptămână” (1997), și cea mai recentă, „VINIL” (2015), s-au așternut aproape două decenii, însă acești ani nu au fost ani de tăcere, ci de experiențe în tot ceea ce înseamnă viață și scris. Cartea care i-a adus notorietate – „VINIL” – rezumă Moldova, cu farmecul și paradoxurile ei. În acest interviu Igor Guzun explică de ce nu a devenit sportiv sau pictor, așa cum se antrenase să devină și de ce face ceea ce face acum.

DIEZ.MD

– Povestiți-ne despre copilăria dvs. Unde ați copilărit?

– Din câte îmi aduc aminte, am copilărit în satul Recea, raionul Râșcani. Pe vremea noastră erau mulți scriitori originari din raionul Râșcani: Spiridon Vangheli, „tatăl lui Guguță”, Aurel Ciocanu, tatăl lui Doru Ciocanu și alții. La intrarea în satul Recea este un izvor care se numește Izvorul Eminescu și era într-un fel o nedreptate ca un sat cu un izvor Eminescu să nu aibă un scriitor. Pe parcursul vieții m-am gândit să elimin această nedreptatea și să devin scriitor. Mai ales că, în îndepărtatul an 1986, poetul Aurel Ciocanu a scris: „Nu se putea ca un sat care poartă atâta cinste Poeziei să nu-și îndemne copiii să pătrundă în tainele cuvântului ales. L-a îndemnat, deci, și pe Igor Guzun”. Iar dacă am reușit, rămâne de văzut…

– Cum a apărut pasiunea dvs. pentru scris?

– Legenda spune următoarele lucruri despre aceasta. În clasele superioare, atunci când ești în prag de adolescență și trebuie să-ți alegi o profesie, te gândești ce să faci mai departe.

Cred că atunci m-am întrebat ce să fac mai departe, pentru că între timp făcusem o școală de atletism. Alergam pe distanțe medii de 3.000 și 5.000 de metri și performanțele mele erau că nu ajungeam ultimul la finiș. Aveam însă un coleg de clasă care era mai bun la alergări, era chiar campion și atunci m-am gândit că trebuie să-mi aleg o altă activitate în care să fiu eu mai bun. Între timp, am făcut și o școală de pictură, la care am mers împreună cu un prieten de-al meu, acum devenit sculptor cunoscut în țară, Ioan Grecu.

La un moment dat mă gândeam să devin artist plastic, dar am văzut că el este mai bun în pictură și în sculptură și am spus: „Se pare că el este mai bun decât mine”. Așa s-a întâmplat și cu orele de muzică la acordeon pe care le-am făcut și acum nu mai țin minte să cânt nicio melodie. Totuși, într-o zi am descoperit că mi se potrivește să pun cuvintele unele lângă altele și din asta să se contureze ceva strălucit sau interesant. Și mi-am zis: „Cred că asta e pentru mine și voi fi mai bun decât toți colegii și prietenii mei”. Cu anii, am devenit mai bun ca ei, mai bun poate decât alții care scriau. Iar la o vârstă am constatat că nu-i de ajuns să fii mai bun decât alții, dar trebuie să fii azi mai bun decât tine cum ai fost ieri. Aceasta cred și acum, și mai am și bănuiala că pot face. Drumul meu către scrierea cărților a fost mai lung, pentru că, de fapt, cărțile se scriu nu doar din cap, ci și din inimă și din experiențele pe care le trăiești. Către scrierea cărților am mers prin jurnalism. Am făcut 10 ani de jurnalism în presa scrisă, la revista „Săptămâna”, care există și acum. Am predat apoi jurnalismul vreo 10 ani sau poate chiar mai mulți la Universitatea de Stat. Și după aceasta m-am gândit că trebuie să-mi urmez drumul meu și asta fac acum. Scriu texte, cărți și fac împreună cu echipa mea de la „URMA ta” multe alte lucruri legate de scris.

– De ce ați decis să vă retrageți din presă în anul 2002, după ce ați lucrat timp de 10 ani în acest domeniu?

– Am vrut să încerc noi experiențe, să văd dacă pot să-i învăț și pe alții. Dacă aș începe de la început, cred că nu aș vrea să mai trec prin aceleași emoții pe care le-am trăit atunci când eram tânăr și mă aflam în fața altor oameni tineri de la universitate și trebuia să le spun ce să facă și cum să facă. Mi-am dat seama pe parcurs că probabil temperamentul meu sau construcția mea este că nu pot face același lucru ani și decenii la rând. Trebuie să fac ceva nou, să descopăr, să testez, să învăț între timp, să-i învăț pe alții, să inventez, să am idei și să strâng în jurul meu și al nostru, echipe care să realizeze – cu entuziasmul lor și cu experiența mea – toate acestea.

Acum un deceniu am considerat că misiunea mea la universitate s-a încheiat. Am rămas prieten cu oamenii de acolo și, atunci când mă invită, merg să le vorbesc tinerilor și să facem împreună lucruri care să-i ajute în profesie. Viața e un șir de alegeri, pe care le faci la anumite intersecții: la un an, la doi, cinci, zece…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , , ,

Revistă online despre cărți și pentru pasionații de lectură HaiBun.md a avut curiozitatea să afle dacă scriitorii români reușesc să-și câștige existența din cărți şi m-a întrebat direct despre asta.

Igor Guzun: Uite că în privința asta, la vârsta de acum, nu am certitudini, poate doar niște bănuieli. Și ce minunat ar fi să ne întâlnim cu întrebările din acest interviu mult mai târziu, la 89, când voi avea, cu ajutorul Domnului, mai multe răspunsuri!

Până atunci însă oare ce-ar fi, Doina, să răspund la fiecare întrebare cu câte un titlu de carte? „Întrebările sunt, de fapt, răspunsuri” de Allan Pease.

Nu e nici bine și nici rău pentru un scriitor să facă alte munci decât scrisul dacă asta îl ajută. Și la fel nu e nimic condamnabil că un autor vrea și reușește să se dedice exclusiv scrisului. Iar răspunsul la întrebarea cu încurcatul am putea să-l căutăm și în faptul că acum suntem o țară mică, că în sate și orașe consumul de cărți este cu mult sub alte consumuri, că una-alta și așa mai departe.

Și să mă scuze profesoara mea de muzică din școală, dar nu mi-a plăcut să cânt în cor nici atunci, nici mai cu seamă acum ca să mă alătur corului care cântă armonios că nu avem, că ne încurcă etc.

Prefer să-mi caut de treabă pe drumul meu și văd că sunt atâția și atâția colegi și prieteni care fac asta când este vorba despre literatură.

Dacă am câștigat, dacă am reușit ceva până acum – și aici încă e un semn de întrebare, asta se datorează în mare parte scrisului. Poate că nu-i de ajuns. Dar un cântec de Florian Pitiș, inspirat de cel mai recent laureat Nobel pentru Literatură, Bob Dylan, ne asigură că „Sfârșitul nu-i aici”.

Răspunsurile la ancheta HaiBun.md, oferite de Dumitru Crudu, Moni Stănilă, Vitalie Vovc, Iulian Ciocan, Igor Guzun şi Maria Pilchin, pot fi citite AICI.

Taguri: , , , , ,

Chiar dacă nu a venit încă Ziua internațională a lecturii cu voce tare, de pe 24 februarie, și nici Ziua internațională a cărții, de pe 23 aprilie, vreau să apreciez astăzi contribuția imensă la promovarea cititului printre tineri a lui The Motans, Carla’s Dreams și Kapushon.

De ce azi? Pentru că pe 24 februarie vom fi ocupați cu Dragobetele, iar pe 23 aprilie sigur vom avea și atunci ceva: alegeri, referendum sau vreo altă urgență și numai de lectură n-o să ne ardă atunci, dar poate că ar trebui.

The Motans, Carla’s Dreams și Kapushon au inserat în câteva dintre piesele lor mesaje axate pe beneficiile lecturii pentru tineri – băieți și fete.

Nu știu cum e cu Bradbury și Wilde, dar în legătură cu Bukowski cred că este citit acum mai mult decât alte dăți de către adolescenți și adolescente – am văzut cărțile lui Bukowski pe genunchii lor – și datorită versurilor din cântecul lui The Motans, „Versus”: „Mi-ai plăcut pentru că erai nice / și pentru că citeai Bukowski, Bradbury și Wilde”.

Iar Carla’s Dreams îi spune direct într-o „Scrisoare fratelui mai mic” să citească totul: „Oricare om în esență este un meșter. / Vrei să afli meșteșugul tău? Citește. / Citește totul de la A la Z. Depozitează, / Discută, apără, combate, analizează”.

Din acest playlist de promovare a cititului printre tineri nu putea să lipsească „Romanul de la Cluj”, în versiunea Kapushon feat. Stela Boțan, cu toate conotațiile știute dar nerostite ale acestei cărți cult. „Bun găsit, România. / Aici luna e de pluș, stelele – pietre Swarovski, / Soarele e ca-n romanul despre Cluj al lui Vakulovski”.

Citiți mai departe…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , , , , ,

Ganduriledintrepagini.com Blog

Igor Guzun, autorul cărții de neuro-proză „VINIL”: „Oamenii, mai ales scriitorii, seamănă cu aparatele de cafea. Ca să oferim un produs aromat, trebuie să ne alimentăm cu cărți, emoții, experiențe”. Acesta s-a născut în satul Recea, din Republica Moldova la 12 septembrie 1968. Scriitorul este director al Agenției de PR și publicitate „URMA ta” din Chișinău, a absolvit Facultatea de Jurnalism a Universității de Stat din Moldova, a lucrat timp de zece ani în presa scrisă pentru ziarul „Săptămână” și a fost profesor universitar la Facultatea de Jurnalism si Științe ale Comunicării, tot timp de 10 ani. Prima sa carte „De azi într-o săptămână” a apărut în 1997, iar în 2014 a apărut următoarea sa carte „LA BLOG” cea care a fost scrisă împreuna cu Sergiu Beznițchi. Fondator al portarului www.stiripozitive.eu, blogger, un om cu un CV impresionant. Cartea cea mai recentă „VINIL” care a fost caracterizată ca fiind „una dintre marile cărți ale generației noastre”, i-a adus premiul „Omul anului 2016” în literatură al revistei „VIP Magazin”. Dar mai multe lucruri veți afla în interviul acordat pentru blogul Ganduriledintrepagini.com.

Gândurile dintre pagini: Bună ziua! Mulțumesc că ați acceptat să-mi acordați acest interviu!

Igor Guzun: Mulțumesc și eu pentru ocazia de a răspunde la aceste întrebări sau de a găsi răspunsuri. Așa voi ști unde să le caut, ce să-mi amintesc și cum să-mi explic de ce am făcut una-alta ori de ce am procedat așa și nu altfel.

Gândurile dintre pagini: Cum v-ați descoperit pasiunea pentru scris și cine v-a îndrumat pașii pe acest drum?

Igor Guzun: Legenda spune că asta s-a întâmplat cu mine în adolescența târzie și a fost – dacă a fost – rezultatul experimentării. După ce am făcut câțiva ani la rând atletism, o școală de pictură și un instrument muzical, mi-am ales un domeniu în care să fiu mai bun decât prietenii mei care erau mai tari ca mine la alergări, la desenat și la acordeon. Și, ca să fiu mai tare ca ei, mi-am ales scrisul. Acolo mi s-a părut că strălucesc. Nu eu, ci cuvintele puse unele lângă altele într-un anumit fel.

Apoi cu trecerea timpului mi-am propus să fiu nu doar mai bun decât prietenii și colegii mei, dar mai bun decât mine. Și asta a durat niște ani, dacă ținem cont de faptul că între prima mea carte „De azi într-o săptămână”, apărută în 1997, și următoarea, „LA BLOG”, scrisă împreună cu Sergiu Beznițchi în 2014, s-au așternut aproape două decenii.

În toți acești ani învățătorii mei au fost oamenii, cărțile și viața. Și chiar continuă să fie.

Cred că oamenii, și mai ales scriitorii, seamănă oarecum cu aparatele celea de cafea în care introduci monede, bancnote ori fise și obții o băutură aromată, iar în final îți urează și „Ridicați paharul!” Numai că în loc de bancnote, ca să livrăm un produs artistic de calitate, trebuie să ne alimentăm cu cărți, emoții, experiențe.

Gândurile dintre pagini: Ați terminat Facultatea de Jurnalism a Universității de Stat din Moldova și ați activat ca jurnalist o perioadă. Cum vedeți dumneavoastră jurnalismul actual, ce părere aveți despre el?

Igor Guzun: „Astăzi chiar de m-aș întoarce / A-nțelege nu-l mai pot”. Aproape ca la Eminescu.

Iată că în acest noiembrie se împlinesc 25 de ani de la apariția primei ediții a ziarului „Săptămână”, pe care l-am fondat la Chișinău împreună cu colegii care-l mai editează și astăzi. În zece ani de muncă acolo și apoi după asta, și vremurile s-au schimbat, și probabil și eu n-am rămas același, astfel drumurile noastre s-au despărțit. În schimb, avem amintiri atât de frumoase încât acestea nu ne dau voie să ne întâlnim fără să ne zâmbim și să ne îmbrățișăm.

Sigur așa e mai bine decât să fi fost invers.

Există viață – frumoasă, solicitantă, plină – și după jurnalism.

Gândurile dintre pagini: Timp de 10 ani de zile ați fost profesor universitar la Facultatea de Jurnalism si Științe ale Comunicării. Dacă ați fi ministrul Educației, ce ar face domnul Igor Guzun pentru sistemul de învățământ?

Igor Guzun: Am toată încrederea că sunt oameni mai potriviți pentru asta. Și poate că nu aș face nimic pentru sistemul de învățământ. Dar aș face – cu toate puterile mele – mai mult pentru copii și profesori, să se simtă ei acolo oameni, ca învățatul să devină o bucurie, nu cum este acum, de multe ori, un chin, o povară. Iar educația să fie nu pentru note, ci pentru viață.

Gândurile dintre pagini: Cartea „VINIL” a fost foarte bine primită de public, v-a adus premiul „Omul anului 2016” în literatură al revistei „VIP Magazin”. Cum ați descrie această carte în câteva cuvinte?…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

De la HYMEN la Hemingway

Radu Poclitari intră în literatură, cu volumul său de debut „Hymen” (+16) (2017), cu calificativele de „autor post-modernist” și „devorator al erotismului”. Și reușește să strecoare în titlul cărții numele unul devorator al inimilor și minților, scriitorul american Ernest Hemingway. HYMEN-GWAY.

„Ceilalți îmbătrânesc, eu mă fac mai trist”, mărturisește Radu Poclitari, care vorbește despre literatură ca despre o relație: „are un rol esențial, doar că o relație complicată cu ea, un fel de one-night-stand care durează deja câțiva ani buni”.

O carte de citit și de amintit momentul acela…

Și de definiția ceea din carte: „Dragostea e o succesiune dinamică a unor reacții chimice”.

Radu Poclitari. „Hymen”. „Pe atunci începea să se întrezărească în mine un aer cochet de scriitor…”

Taguri: , ,

Cu ce se măsoară timpul?

Ceas, cronometru – pentru zilele de azi? Sau clepsidră, crono-metru antic pentru vremurile de mult apuse? Timpul are atâtea și atâtea măsurători!

Alexandra din Mihăileni, Râșcani, măsoară timpul, acum la 78 de ani, când o dor picioarele și abia dacă mai poate să le împletească prin ogradă, în covoare țesute de mână. A țesut, împreună cu mama ei, 50 de covoare și sunt deja vreo 25 de ani de când l-a țesut pe ultimul. Că de-atunci are de înfruntat alte războaie – nu pe cele de țesut, ci grijile și bolile. Fiecare zi însă îi aduce câte o mică victorie. Bucuria de a mai trăi o zi cu toate grijile și împlinirile simple pe care le dă Domnul.

Așa este generația părinților noștri: ei au știut toate secretele din ațele urzelii, dar nu au auzit încă de „Urzeala Tronurilor”. Dar oare mai au timp pentru asta?

Timpul se poate măsura și în cântece, mai ales pentru generația copiilor noștri, ajunși adolescenți. „Când ajungi?”, își întreabă unul dintre ei prietenul. „Peste trei cântece cobor”, asta însemnând vreo 10 minute. „Și de ce ai întârziat?” „Ascultam Eminem”. Cântecele lui Eminem sunt mai lungi, fiecare de vreo 6 sau chiar 9 minute.

Timpul bătrânilor, de când au lăsat fumatul, se măsoară în răbdare. Până atunci era „răbdare și tutun”. Iar acum a rămas doar răbdarea. Răbdarea bătrânilor, care este singura lor putere (se măsoară și aceasta în wați? – v-ați luat din cap cu totul, că nu mai veniți!) de a aștepta în liniște.

Cineva să vină, ceva să se întâmple, ceva să treacă. Să treacă vremurile acestea, sub care suntem noi cu toții.

Cu ce se mai măsoară timpul care trece?

Cu firele de păr, tot mai albe și tot mai puține, care cad pe umeri atunci când mergi la frizer.

Cu primăverile care se adună în tinerețe, atunci când într-o felicitare la radio adaugi în buchetul vieții încă un trandafir. Și tot așa până în toamnă. Până în toamna vieții…

Continuă să citeşti »

– Dragă Tatiana, cât încă mai sunt proaspete emoțiile tale de după FILIT (Festivalul Internațional de Literatură și Traducere) de la Iași și până să te copleșească cele de la apropiatul FILTM (Festivalul Internațional de Literatură) de la Timișoara, unde ai fost anunțată astfel – „Scriitoarea Tatiana Țîbuleac, considerată o revelație în literatura română contemporană, vine la FILTM”, te rog, dacă tot ai povestit că imediat după Iași nu te poți apuca de nimic, să împărtășești ce a fost acolo?

– FILIT a fost pentru mine o vacanță, dar și o școală. Nu știu când îmi voi mai permite luxul de a cheltui o săptămână întreagă pe citit, vorbit despre cărți, mers la lansări, lecturi publice, dezbateri… a fost fantastic.

Pot spune cu toată certitudinea că este cel mai tare spectacol de literatură la care am participat vreodată, chiar și ca jurnalistă.

A fost atât de frumos, încât după două zile am început să mă macin: de ce nu vin basarabenii la FILIT? Pentru că nu vor, pentru că nu știu, pentru că au avut în week-end un festival al vinului și nu s-au putut împărți?

M-a bucurat enorm să-i văd acolo pe elevii de la liceul „Spiru Haret” din Chișinău, care au venit împreună cu doi profesori la Noaptea poeților. Poate că asta ne lipsește – să ne aducă cineva organizat. Măcar la început, până ne pornim.

Iar apoi, prin ziua a patra, am îndrăznit să gândesc și mai departe: oare cum ar fi un FILIT la Chișinău?

– Ce ecouri despre cărțile tale au ajuns acolo la tine pe viu?

– Cărțile au fost citite de mai multă lume decât am sperat eu. Deși evit cuvântul „emoționat”, altul nu pot găsi în acest context. L-am folosit cred în fiecare zi cât am stat la Iași și a fost sincer.

Este ceva să vezi câteva zeci de oameni cu cărțile tale pe genunchi.

Și cu cine te-ai întâlnit la FILIT?

– Am avut mai multe întâlniri și dezbateri. Am cunoscut scriitori extraordinari, dar mai ales cărțile lor. De unele auzisem, iar acum am un motiv în plus să le citesc. Altele le citisem deja și m-am bucurat să le cunosc autorii…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

Prima oară

Aici cred că îi voi dezamăgi pe prietenii mei mai tineri, pentru că nu pot să-i amăgesc pe prietenii mai în vârstă.

Vine o vreme când începi să ai amintiri.

Acum câteva luni, la vârsta de 49 de ani, la Librăria din Centru, prietenul meu Doru Ciocanu și-a lansat primul volum de memorii, intitulat „Amintiri de pe planeta M.”.

Iar amintirea M. de astăzi este despre îndepărtatul an 1985. Nu am scris-o niciodată pentru că abia zilele trecute am reconstituit-o cu ajutorul ziarelor vremii și al martorilor oculari.

Era o zi caldă de mai și dezghețul deja începuse. Era Gorbaciov la putere și începeam să ne facem speranțe.

Aveam 17 ani și cred că eram pentru prima oară la Chișinău, la un ziar, invitat împreună cu alți tineri și tinere care scriau poezii.

Aveam păr lung și la acest capitol cu mine rivaliza atunci doar tânărul poet Arcadie Suceveanu, care se afla în fața noastră și aproape care nu reușea să ne vorbească pentru că vorbea mereu un poet mai în vârstă, Petrea Cruceniuc.

Totuși, Arcadie Suceveanu a recitat proaspăta lui poezie „Secunda care sunt eu” în care constata că în final că „E cosmicul vânt tot mai rece / Și veacul respiră mai greu…”, îndemnând lucrurile: ”Iubiți-mă, lucruri, căci trece / Secunda care sunt eu”.

L-am aplaudat, bineînțeles, pe poet, dar mi-a atras privirea o fată, care aplauda și ea. Și ce tare mi-a plăcut cum bate ea din palme, încât a început să-mi bată inima tare de tot.

Am schimbat cu fata ceea câteva cuvinte, mai târziu, la Muzeul literaturii, unde am mers cu toții. Peste doar câțiva ani fata – ceea care din brunetă devenise blondă, iar eu – cu păr mai puțin – mi-a devenit soție. S-o ție mâna mea pe mâna ei și să mergem mai departe, iată, deja niște ani…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , ,

Articole mai vechi »