Feed on
Posts
Comments

Carte, pâine, vin

Am împărtășit, joi seara, într-un eveniment – „Carte, pâine, vin ” – o istorie despre paharul pe jumătate gol și despre lacrimi.

Suntem fiecare dintre noi acum la o vârstă la care putem privi atât în urmă – la ce-am făcut și cum am făcut, cât și înainte – ce vrem să facem mai departe. Și poate că marele avantaj al vârstei noastre, marea fascinație este că putem privi și putem vedea nu doar înapoi și înainte, dar și înăuntru.

Cu ce-am umplut acești ani? ne întrebăm. Care-i conținutul? Când și cu cine ne-a fost bine?

Știți, am găsit în aceste zile una dintre explicații de ce suntem pesimiști, ca oameni, în marea noastră parte.

În povestea ceea veche cu paharul pe jumătate plin și pe jumătate gol noi suntem pesimiștii care văd aproape mereu jumătatea goală.

Iar explicația mea pentru asta este că, atunci când paharul este pe jumătate plin, noi ne grăbim să-l bem ca să-l vedem gol.

De ce ne grăbim să bem repede jumătatea plină?

Încerc să răspund. Poate că ne este frică să nu pierdem și ceea ce avem, să nu ne ia cineva și puținul care este al nostru… Poate că, după ce am văzut în viața și în istoria noastră atâtea schimbări, nu mai credem că se poate împlini ceva bun.

De asta – cred la anii aceștia în care căutăm să fim împliniți – că e mai bine să avem o jumătate de pâine dar întreagă decât multe fărâmituri care cântăresc cât o pâine.

Mai puțin e mai bine.

Sau cum am zice, legat de vin, MIMI-nimalist.

Viața m-a învățat că e mai bine să citești câteva pagini, dar acesta să fie Marquez și alături să fie omul tău drag, decât cărți groase și despre nimic, tipărite pe hârtie scumpă.

Scump înseamnă nu costisitor, dar drag, prețios.

Este valabil și atunci când este vorba despre cărți, și atunci când este vorba despre vin.

Nu știu dacă acest vin este tare.

Tare îmi place. Probabil că trebuie să inventăm pentru asta butonul „Tare îmi place”.

Care să exprime emoțiile noastre legate de vin și de oamenii care vin în viața noastră și rămân aici.

Un buton care  să povestească faptul că undeva, acolo cu oameni și locuri dragi, cu un pahar de vin am trăit o fărâmă de fericire.

Eu nu pricep multe în vinuri. Dar știu că despre un vin bun se spune că este curat ca lacrima. Însă lacrimile se leagă la noi mai mult cu clipele grele. Și mai știu vorba ceea care ne îndeamnă să bem până la fund „ca să nu rămână lacrimi în pahar”.

Iar dacă întoarcem­ lacrima invers, putem vedem o inimă. Inima care înseamnă dragoste și bine. Iar inima încape foarte bine nu doar în piept, ci și în jumătatea plină a paharului.

Cu vin „Malbec”.

Fotografie de Andrei Cibotaru

Taguri: , , , ,

PR-UL BINELUI | Bunatate.ro

Ioana Revnic | Bunatate.ro

BINE-le lui Igor Guzun a ajuns la mine într-una din acele zile în care convingerea mea că pentru ceilalți nu ești decât suma nevoilor pe care li le poți îndeplini bate orice credință în bunătate, adevăr și alte asemenea.

Citind cartea mi-am amintit că, din fericire, devii și ceea ce le dăruiești celorlalți.

Cartea lui Igor Guzun dăruiește cititorilor mult, mult BINE, fapt care nu va rămâne, anticipez eu, nerăsplătit – de o foarte generoasă cifră de vânzări.

Dar ce înseamnă BINE– le, pentru Igor Guzun?

Fiica lui și mama ei. Bunica și bunelul. Chișinăul (cu fețele lui mai mult sau mai puțin luminoase). Țara. Cartea și cititul. Copilăria cu gusturile, cu mirosurile, cu năzbâtiile, cu obiceiurile, cu poveștile ei. Toate lucrurile sau locurile care poartă cu sine o poveste. Câteva „mărunțișuri” pe cale de dispariție: grija; un zâmbet; prospețimea; candoarea; bucuria; dragostea. Dorul. Copiii. Frații și surorile. Amintirile. Cărțile poștale. Dumnezeu…

Într-un interviu recent, Igor Guzun spunea că speră ca recenta sa carte să fie mai bună decât precedenta (Vinil). Lucru care i-a reușit. Despre Vinil spuneam că e o carte a nostalgiilor – stare ce se prelungește în actualul volum. Vinil era și o carte în care autorul – specialist în comunicare și PR – se erija într-un fel de PR al țării sale de baștină (de aici și îndemnul meu adresat cititorilor, când am scris despre carte: „Cine nu a fost niciodată în Republica Moldova și are de gând să o viziteze, în loc să își cumpere un ghid turistic ar face bine să citească cel mai recent volum al lui Igor Guzun: Vinil”).

Un anumit spirit local se menține în mai noul BINE. Și nu cred că acest lucru este neapărat un atu: nota subversivă a unor texte înțelese doar de românii basarabeni e și în dezavantajul cărții, nu doar în avantajul ei.

Unele bucăți rezistă, independent de aluzii, de trimiterile lor neaoșe. Iacătă, de pildă, primul text din volum: Pâinea de la iepure. Simplu. Subtil. Savuros, precum metafora în jurul căreia e construit: cunoscătorii mi-au explicat că pâinea de la iepure se referă la un cadou; la ceva primit pe neașteptate; la pâinea pătrățoasă, cumpărată de la magazinele basarabene sătești de altădată și adusă în dar copiilor, în lipsa unor cadouri culinare pretențioase; sau la bucata de pâine luată de acasă, ascunsă în buzunarul hainei, purtată până în sat și întoarsă la copii ca fiind „de la iepure”;  orice țânc basarabean se înfrupta din ea, ca dintr-o delicatesă:

A existat în copilăria noastră un produs atât de minunat încât îi ținem minte savoarea și acum, peste atâtea decenii.

Pâinea de la iepure.

Ce gustoasă! Ce aromată! Ce așteptată era această pâine de la iepure!

Era mâncată mereu cu poftă, niciodată tăiată cu cuțitul, ci numaidecât ruptă ca să rămână în palmă cât mai multe fărâmituri. Să le ducem la gură și pe acestea, după ce am mâncat întreaga bucată de pâine.

A fost brandul cel mai iubit al copilăriei noastre.

Și ce păcat că furnizorii acestui produs – părinții noștri – au îmbătrânit sau au plecat la cele veșnice!

Și de ce oare, atunci când le aducem copiilor noștri câte o pâine și le spunem că e de la iepure, ne privesc nedumeriți și nu ne cred ?

Sau, mai bine zis, ne cred. Ne cred un pic ciudați.

Magia nu mai funcționează.

Ori pâinile de astăzi, ori pâinile sunt din alt aluat.

Dar există și texte „cu cheie”, pe care doar un public restrâns le gustă (cum ar fi Ramele – despre salonul MolDeco din Chișinău; unele referiri din Antonime; sau Din exclamația șah și mat astăzi a rămas doat mat-ul – text a cărui „poantă” o pricepi dacă știi că  în rusește „mat” înseamnă înjurătură – cu referințe materne, uneori ș.a.).

Epuizând aceste observații, adaug că noua carte a lui Igor Guzun are câteva atuuri evidente.

1. Ideea în jurul căreia e construită: importanți sunt oamenii și nu lucrurile, iar acestea din urmă sunt valoroase datorită poveștilor, datorită amintirilor pe care le poartă cu ele…

2. Igor Guzun nu mai mizează excesiv pe jocurile de cuvinte, pe asocierile lexicale inedite care l-au consacrat (și care îi fac volumele intraductibile). Inteligente și bine dozate, cele mai multe rămân doar pretexte ale însemnărilor, conferindu-le o înșelătoare notă ludică. Emoția primează. Gravitatea: Ah, de atâtea ori am exclamat cu bucurie „Gol !”, atunci când echipa favorită și la bine, și la rău – România – marca un gol. Și, vai, am plâns la golul cel mai dureros din viață. Golul de părinți.(Gol !). Sau autoironia: Eu buchisesc. Odată cu trecerea anilor, scade vederea. Eu buchisex. (Buchisesc). Sau nostalgia. Sau vulnerabilitatea afișată discret. Sau alte simțăminte.

3. Simplitatea stilistică. Claritatea.

4. Concepția grafică a cărții e excepțională: coperta; textura paginilor; imaginile expresive; cărțile poștale create de Irina Rusu, numai bune de trimis apropiaților. BINE are inclusiv un pomelnic.

5. Formulele” adoptate sunt mai complexe, mai consistente decât cele din volumul anterior. Găsim în BINE poezii; prozo-poeme; schițe, reportaje, inventare, definiții – subiective. Dintre toate acestea, citez un Basm, cu final neașteptat:

Când mică erai

Şi-aveai guturai

Bunica-ţi aducea omăt

Să faci oameni de zăpadă în casă

Şi-ţi povestea că undeva fulguieşte în mai,

Şi ninsoarea ceea-i amară şi nu e frumoasă.

Dar te interesau alte amănunte

La vârsta şcolară:

Pe furiş deschideai geamul pentru câteva minute –

Să nu se topească oamenii de omăt din cămară.

Lângă vatră te aşezai mai comod,

Suflai în foc să nu fie căldura prea mare

Şi sperai…

să cadă în tindă varul din pod

Ca din cer o ninsoare.

Cum înserarea peste sat se lăsa

O rugai pe bunica să se apropie de telefon,

Dacă de la flacăra din vatră amurgul se va incendia –

Să cheme urgent pompierii din raion.

Bunica te dojenea zâmbind

Şi-ți mărturisea că există ierni şi mai triste

În care un timp a trăit

Pentru că a fost inclusă în liste.

Pentru tine totul era ireal.

Şi apoi de unde puteai şti

Că bunica a fost ridicată în ninsoare după Ural,

Şi nu deportată într-un pastel de Alecsandri.

***

Igor Guzun e scriitor și conduce o agenție de PR. Mai nou, a devenit PR-ul BINE-lui, scriind o carte care salvează de la uitare esențe de umanitate.

Dacă într-o zi m-aș trezi nemaiștiind nimic, nimic, nimic din ce am trăit până atunci, cred că mi-ar prinde bine să (re)citesc BINE-le lui Igor Guzun. Așa, mi-aș aminti de COPILĂRIE (când și eu umblam cu cheia de gât; mă dădeam în scrânciob și săream de acolo, în zbor; când lansam discuri de vinil pe post de bumeranguri; când și mie hainele puse la uscat iarna, afară, și aduse înapoi în casă îmi miroseau a ger – așa cum scrie în carte). Mi-aș aminti de câte feluri e un ZÂMBET. Sau ce e DRAGOSTEA. Sau cum e să îți fie DOR: de casă; de frați; de surori; de bunici; de părinți; de toți ai tăi – vii și morți.

Ioana Revnic

Pe Igor Guzun îl găsiți AICI

BUNATATE.RO

 

 

Taguri: , , ,

BINE de Igor Guzun

Cartea „BINE” de Igor Guzun este o carte despre oameni și obiecte, despre dragoste și acasă, iar acestea împreună îți dau o stare de bine. Cartea povestește că binele există, chiar dacă uneori nu se vede.

Este o carte de dăruit oamenilor dragi de sărbători: de Crăciun, de Paște și de Paștele Blajinilor, în loc de căni și farfurii. Și, probabil, în toate celelalte zile ale anului în care există o ocazie potrivită.

Cartea conține 69 de texte scurte, scrise în același registru consacrat al autorului de nostalgie amestecată cu ironie despre oameni apropiați, obiecte emoționante, amintiri și poze.

Cartea „BINE” conține și 8 cărți poștale, care pot fi rupte și trimise oriunde în lume, ca semne de dragoste și atenție.

Unde? La Librarius, Pro-Noi, Librăriile CARTIER, e-Libraria, BookStore.md și, la Paris, la Galerie Moldave à Paris, iar în Italia – la Galleria Moldava in Italia.

Iar ecourile de lectură le puteți lăsa aici, pe Goodreads.com.

Poate că, la cei 50 de ani pe care Dumitru Crudu i-a împlinit în 2017, cel mai frumos și mai valoros cadou pe care și l-a făcut însuși scriitorul este această carte de povestiri – „Moartea unei veverițe” (2017), apărută la editura „Univers” într-o serie care cuprinde și mari autori ai literaturii universale ca Gabriel García Márquez, Virginia Woolf sau Kurt Vonnegut.

În această carte cu 68 de povestiri, triste dar pline de umor, cum remarcă editorii, „o veveriță moare, iar moartea ei s-ar putea să fie metafora centrală a acestor vremi”. Pentru că și în aceste timpuri, vorba cronicarului, nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub cârma vremii. E bine că sub cârma omului sunt măcar cărțile pe care le citim și le recitim cu drag ca să nu mai fim de acum încolo sub vremi.

Iar pentru a marca acest moment, istoric pentru biografia personală a unui cititor, poate că ar fi potrivit ca satul în care s-a născut scriitorul Dumitru Crudu – Flutura – să ajungă în stemă. Ca să ne fluture cu mâna, așa cum o face pe un peron una dintre eroinele cărții, Anna Areniova. Iar fiecare dintre noi să interpreteze cum vrea acest semn.

De salut. De rămas bun. De uimire. De încântare.

O femeie care flutură din mână, ca o carte cu coperta în vânt.

Taguri: , ,

Top 10 texte pe www.aiciscriu.eu în 2017.

1.

The Motans, Carla s Dreams, Kapushon feat. Stela Boțan: mesaje de citit cărți.Chiar dacă nu a venit încă Ziua internațională a lecturii cu voce tare, de pe 24 februarie, și nici Ziua internațională a cărții, de pe 23 aprilie, vreau să apreciez astăzi contribuția imensă la promovarea cititului printre tineri a lui The MotansCarla’s Dreams și Kapushon… continuarea e aici.

2.

O sarcină pe zi, de Igor Guzun. Să mergi în fiecare zi la școală și să plătești acolo cu tinerețea ta. / Să poți rezolva ecuații, dar la gară și la poștă să nu te poți descurca. / Să faci o facultate, un master și să nu-ți găsești un loc de muncă, / Iar atunci când îl găsești, salariul să nu-ți ajungă… continuarea e aici.

3.

Tatiana Țîbuleac. Scriitoarea care a venit din online și a intrat direct în bibliotecci și în inimi. Cu cele trei cărți pe care le-a publicat până acum la Chișinău și Brașov – „Fabule moderne” (URMA ta, 2014), „Fabule moderne” revăzute (Libris Editorial, 2016) și „Vara în care mama a avut ochii verzi” (CARTIER, 2016) – Tatiana Țîbuleac a devenit genul nou de scriitor. Un scriitor frumos, nu neapărat bătrân, cu o comunicare personală și imediată cu fiecare dintre cititorii săi, cu admiratori de ambele sexe și de toate vârstele, cu texte scoase nu din sertare vechi, nici din cărțile citite sau de pe alte bloguri, ci din experiența de profesionist și din inima sa de om. Este deci un scriitor-trend… continuarea e aici.

4.

O mie de cuvinte de scris la intrarea în Moldova. Sergiu Beznițchi feat. Igor Guzun. Dacă tot ne-am deprins la tot pasul cu indicatoare gen „Atenție, pericol”, „Drum în lucru” etc., poate că ar fi mai potrivit să instalăm avertismentul „Ocolire” chiar la intrarea în țară? Sunt câteva sute de cuvinte, poate chiar o mie care pot fi scrise cu litere mari la intrarea în Moldova. „Moldoveni beți. Moldoveni, beți apă vara!”  sau „Moldoveni, lăsați băutura. Dar nu uitați unde!”… continuarea e aici.

5.

Sctiitorul de SF Doru Ciocanu – prietenul meu – încheie un cerc și apare în colecția Rotonda. Cu vreo 20 de ani în urmă Gheorghe Erizanu a scris un text: „Înainte de Planeta Moldova a fost Doru Ciocanu”. Acest text nu era un text egoist, ci un text altruist scris de către unul dintre cei mai drepți dintre editorii Moldova… continuarea e aici

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

Moș Crăciun este…

Moș Crăciun este tata pentru că are pantofii și parfumul lui. Și chiar aceeași privire și aceleași glume.

Moș Crăciun este Fuego pentru că știe foarte multe cântece despre brad și, până nu le cântă pe toate, nu se încheie matineul, iar nouă ni-i cald în costum de urși, de vulpe, de lebădă sau chiar în costum de Irina Loghin copil.

Moș Crăciun este directorul școlii pentru că ne spune că nu am fost cuminți și continuă să ne țină morală…

Moș Crăciun este vecinul nostru pentru că se concentrează foarte puțin pe rolul său, dar mai mult pe paharul de pe masă.

Moș Crăciun este…

Ce bine că este!

Dar de ce oare minciunile cele mai mari sunt şi cele mai frumoase?

Taguri: , ,

Ganduriledintrepagini.com

Titlu: VINIL

Autor: Igor Guzun

Categoria: Literatură română

Număr pagini: 182

Editura: URMA ta

„VINIL” a lui Igor Guzun este o carte cu texte scurte despre Moldova, în care autorul ne prezintă cu umor și ironie viața din Moldova. Moldoveanul din mine nu are cum să nu iubească această carte, o carte extraordinară pe care dacă o veți citi, probabil vă veți regăsi în unele citate, indiferent dacă sunteți moldoveni sau nu.

Igor Guzun s-a născut în satul Recea din Republica Moldova, a absolvit Facultatea de Jurnalism a Universității de Stat din Moldova, a lucrat timp de zece ani în presa scrisă pentru ziarul „Săptămână” și a fost profesor universitar la Facultatea de Jurnalism si Științe ale Comunicării, tot timp de 10 ani. Acesta spune că: „Oamenii, mai ales scriitorii, seamănă cu aparatele de cafea. Ca să oferim un produs aromat, trebuie să ne alimentăm cu cărți, emoții, experiențe.” (după cum ați putut afla în interviul pe care mi l-a acordat, interviu pe care îl puteți citi: aici)

Cartea lui Igor Guzun m-a atras destul de mult prin titlul său foarte bine ales ținând cont de faptul că sunt un iubitor de viniluri. Atunci când am început să o citesc, autorul m-a făcut în unele momente să călătoresc în timp, cu 20-30 de ani în urmă. Dacă citești cartea e imposibil să-ți rămână indiferentă, nu există cale de mijloc, ori îți va plăcea ori nu. Dacă vei înțelege ironia și umorul fin al autorului e imposbil să nu iubești „VINIL”, însă dacă nu vei înțelege jocul de cuvinte a lui Igor Guzun probabil cartea ți se va părea una banală.

Din punctul meu de vedere „VINIL” e o capodoperă literară a timpurilor noastre, tocmai din această cauză autorul a fost răsplătit cu premiul „Omul anului 2016” în literatură al revistei „VIP Magazin”. Igor Guzun cu ajutorul cărții sale, cu ironia sa, cu umorul său, cu jocul său de cuvinte îl putem caracteriza ca fiind un Caragiale al timpurilor noastre. O carte care îți readuce aminte de umorul de altădată, în care se punea foarte mult accent pe ironie, pe jocul de cuvinte.

Mai jos, vă invit să citiți câteva citate extrase din carte care mi-au plăcut foarte mult și poate vă vor face să cumpărați cartea și să o citiți:


„Moldova. Aici nici în biserică lumea nu se roagă atâta cât se roagă în microbuze.

Aici, când vii acasă de la muncă sau de la studii de peste hotare, nu te întreabă nimeni: „Cât stai?”, dar toți te întreabă: „Când te duci?” […]

Aici fotbalul mai mult se privește decât se joacă, iar la teatru lumea merge mai mult să râdă decât să aplaude.

Noi am închis librăriile din sate, am lăsat să se învechească bibliotecile, în schimb tot noi suntem cei care avem câte o carte în toaletă. Fără coperți, bătută într-un cui.”



„Într-o țară de râs au rămas puțini ironici.

Aici nimeni nu aleargă, de aici toți fug.

Se bea cu suta, se pleacă cu milionul, iar dacă se fură – cu miliardul.”


„În copilărie băteam mingea, nu capul sau colegii.

Atunci știam cine-i Eistein și nu auzisem de Rammstein.”


„Copii!

Lăsați telefoanele și tabletele la o parte. Și vorbiți cu părinții și bunicii voștri.

Că telefoane și tablete o să mai fie.

Dar părinții și bunicii îmbătrânesc și se trec.”


„Nu mai sunt încântat de poeziile noi. Poate ajung cumva și la Cărtărescu. Deocamdată, poeții mei preferați din limba română contemporană sunt Puya, Guess Who și Paraziții.”


„Nu mai sunt ce-am fost.”


„Când se termină copilăria […]

Copilăria se termină atunci când înțelegem că Moș Crăciun este tata.

Când încetează să ne bucure obiectele și așteptăm bucurii de la oamenii din jurul nostru, care sunt tot mai puțini – atunci se termină copilăria.

Copilăria se termină atunci când nu mai trebuie să ne facem lecțiile, dar viața continuă să fie învățătorul nostru. […]

Copilăria se termină atunci când nimeni nu te cheamă la masă și tu ești cel sau cea care îi cheamă pe toți. […]

Copilăria se termină atunci când prima ninsoare nu te mai bucură, ci te îngrijorează.

Copilăria se termină atunci când te bucuri că ești mare, dar înțelegi mai târziu că nu sunt prea multe bucurii în asta.”


„Copiii noștri, ajunși adolescenți

Copiii noștri, ajunși adolescenți, și-au dezvoltat foarte mult degetul mare, de la gadget-urile pe care scriu mesaje.

Părinții stau pe tablete și injecții, copiii lor – pe tablete și telefoane.

Copiii noștri, ajunși adolescenți, pot citi vorbele părinților pe buze, pentru că au mereu căștile pe urechi. […]

Noi aveam doar o formație – U2, copiii noștri însă au toate formațiile pe Youtube.”


„Nu mai stăm pe gânduri, stăm pe Facebook.

Nu mai ținem postul, îl citim sau îl comentăm.

Nu mai facem șotii, facem shooting sau shoping.

Nu mai vrem socialism, vrem socializare.

Nu se mai indexeasă pensiile. Se indexează site-urile.

Acum meniul poate fi nu doar gustos, ci și comod, de exemplu, pe web.

Am uitat de Marea Revoluție și avem nevoie de o rezoluție mai mare.

Înainte doar expresiile și artele erau plastice. Acum totul e din plastic.

Înainte traiul era trai, acum e doar o încercare. To try.

Și totuși try-ască viața!”


„100 de chestii pe care le poți face cu o carte

O poți citi. O poți dărui. O poți povesti. Sau o poți uita.

O poți deschide sau închide ca pe o ușă sau o fereastră.

O poți mirosi.

O poți scrie, la urma urmei.

Sunt atâtea și atâtea lucruri pe care un om le poate face cu o carte, încât despre asta poți scrie chiar o carte. […]

O poți pune în dulap ori poți sprijini dulapul ca să nu se răstoarne.

Într-o carte poți păstra niște bani sau după ea – o sticlă de coniac.”


„Cartea.

O poți împrumuta, știind chiar că sunt puține șanse s-o vezi înapoi.

Un om poate face atâtea și atâtea cu o carte. Și aici lista rămâne deschisă, unde fiecare își poate mărturisi experiența.

Acum mă întreb ce nu poate să facă un om cu o carte?

Un om nu poate să urască o carte.

Dar cei care le-au ars? Îmi poate replica cineva.

Au fost și dintre aceștia, dar ei nu erau oameni.”…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

HAIBUN.MD: – Care sunt regulile de aur pentru un scriitor începător? Există o „trusă de unelte”?

Igor Guzun: – Sunt niște cărți – sigur că multe – care pot ajuta la asta, iar primele care îmi vin acum în minte sunt „Misterul regelui. Despre scris” de Stephen King, „Meseria de romancier” de Haruki Murakami sau „Cum să NU scrii un roman. Arta greșelilor” de Howard Mittelmark și Sandra Newman.

Mai sunt marii scriitori la care ne uităm cu admirație și care, dincolo de plăcerea lecturii, ne pot da lecții de scris atunci când este vorba despre construcție, umor, stil, tonalitate, împletirea realităților cu ficțiunea etc: Agatha Christie, în primul rând, plus o altă bibliotecă de clasici mai vechi sau mai noi, de la opere complete de Feodor Dostoievski până la „Groapa”, „Săptămâna nebunilor” și „Principele” de Eugen Barbu.

Plus oamenii din această meserie, contemporani cu tine, pe care îi citești, îi respecți, îi cauți și-i întâlnești ca să înțelegi pe viu de ce strălucesc.

Plus gramatica și dicționarele. Plus școala de scris.

Și când te gândești că sunt atâtea și atâtea de făcut în fiecare zi până să te apropii de reușită în meseria de scriitor, poate că e mai rațional nici să nu începi. Doar că o mare parte din munca asta o facem cu inima. Și inimii îi putem obiecta multe – că pune prea multă pasiune, că uneori nu prea are logică și așa mai departe – dar că procedează chibzuit, de asta nu o putem învinovăți.

HAIBUN.MD

Taguri: , ,

„Labirint”, de Zina Zen

Cărțile nu au o rațiune economică pentru cei mai mulți dintre noi, fie că le citim sau le scriem.

Și de asta poate căutăm mereu, mai întâi pentru noi înșine, o justificare de ce facem asta.

Citim și scriem cărți, probabil, ca să-i facem pe oameni mai buni. Și, împreună cu ei, și noi ne schimbăm, sper, în bine.

Iar la Chișinău „oameni buni” este nu doar constatarea că acești oameni sunt buni ori aprecierea pe care le-o dăm ca să se simtă și ei oameni, ci de multe ori un strigăt de disperare. Pentru că, atunci când cineva strigă după ajutor, cheamă cu toate puterile: „Oameni buni!”.

Iar cărțile de poezie au făcut cu noi anume asta. Ne fac mai buni. Ne ajută să nu disperăm. Ne oferă o parte de viață pe care n-am cunoaște-o și n-am trăi-o, măcar uneori, dacă n-am citi și n-am scrie.

Asta cred despre cărțile Zinei Zen.

Iar proaspăta ei carte de poezie, „Labirint”, lansată la 1 decembrie 2017, mi-a dat și ocazia de a o îmbrățișa pe autoare și de a revedea atâția oameni buni. Pe viu, pe coperțile cărții sau pe pagini.

Și mai cred că toate cărțile bune fac toate acestea, plus încă ceva. Nu spun, ci doar sugerează ceea ce se va întâmpla frumos după ce vom închide cartea între palme.

Așa cum li s-a întâmplat eroilor lirici din poezia 2. a „Labirint”-ului. „Puteam să ieșim în oraș. / Puteam să rămânem prieteni. / Dar noi am ales să gătim, / Împreună, paste „al dente”.

Cei doi ale ales să gătească, pentru că tare au vrut să termine. Asta.

Un repotrtaj PRO TV la „O seară perfectă” a Zinei Zen.

Taguri: , , ,

Igor Guzun s-a născut la 12 septembrie 1968. Este scriitor și director al Agenției de PR și publicitate „URMA ta” din Chișinău, fondator al portalului Stiripozitive.eu și autorul blogului Aiciscriu.eu. Între prima sa carte, „De azi într-o săptămână” (1997), și cea mai recentă, „VINIL” (2015), s-au așternut aproape două decenii, însă acești ani nu au fost ani de tăcere, ci de experiențe în tot ceea ce înseamnă viață și scris. Cartea care i-a adus notorietate – „VINIL” – rezumă Moldova, cu farmecul și paradoxurile ei. În acest interviu Igor Guzun explică de ce nu a devenit sportiv sau pictor, așa cum se antrenase să devină și de ce face ceea ce face acum.

DIEZ.MD

– Povestiți-ne despre copilăria dvs. Unde ați copilărit?

– Din câte îmi aduc aminte, am copilărit în satul Recea, raionul Râșcani. Pe vremea noastră erau mulți scriitori originari din raionul Râșcani: Spiridon Vangheli, „tatăl lui Guguță”, Aurel Ciocanu, tatăl lui Doru Ciocanu și alții. La intrarea în satul Recea este un izvor care se numește Izvorul Eminescu și era într-un fel o nedreptate ca un sat cu un izvor Eminescu să nu aibă un scriitor. Pe parcursul vieții m-am gândit să elimin această nedreptatea și să devin scriitor. Mai ales că, în îndepărtatul an 1986, poetul Aurel Ciocanu a scris: „Nu se putea ca un sat care poartă atâta cinste Poeziei să nu-și îndemne copiii să pătrundă în tainele cuvântului ales. L-a îndemnat, deci, și pe Igor Guzun”. Iar dacă am reușit, rămâne de văzut…

– Cum a apărut pasiunea dvs. pentru scris?

– Legenda spune următoarele lucruri despre aceasta. În clasele superioare, atunci când ești în prag de adolescență și trebuie să-ți alegi o profesie, te gândești ce să faci mai departe.

Cred că atunci m-am întrebat ce să fac mai departe, pentru că între timp făcusem o școală de atletism. Alergam pe distanțe medii de 3.000 și 5.000 de metri și performanțele mele erau că nu ajungeam ultimul la finiș. Aveam însă un coleg de clasă care era mai bun la alergări, era chiar campion și atunci m-am gândit că trebuie să-mi aleg o altă activitate în care să fiu eu mai bun. Între timp, am făcut și o școală de pictură, la care am mers împreună cu un prieten de-al meu, acum devenit sculptor cunoscut în țară, Ioan Grecu.

La un moment dat mă gândeam să devin artist plastic, dar am văzut că el este mai bun în pictură și în sculptură și am spus: „Se pare că el este mai bun decât mine”. Așa s-a întâmplat și cu orele de muzică la acordeon pe care le-am făcut și acum nu mai țin minte să cânt nicio melodie. Totuși, într-o zi am descoperit că mi se potrivește să pun cuvintele unele lângă altele și din asta să se contureze ceva strălucit sau interesant. Și mi-am zis: „Cred că asta e pentru mine și voi fi mai bun decât toți colegii și prietenii mei”. Cu anii, am devenit mai bun ca ei, mai bun poate decât alții care scriau. Iar la o vârstă am constatat că nu-i de ajuns să fii mai bun decât alții, dar trebuie să fii azi mai bun decât tine cum ai fost ieri. Aceasta cred și acum, și mai am și bănuiala că pot face. Drumul meu către scrierea cărților a fost mai lung, pentru că, de fapt, cărțile se scriu nu doar din cap, ci și din inimă și din experiențele pe care le trăiești. Către scrierea cărților am mers prin jurnalism. Am făcut 10 ani de jurnalism în presa scrisă, la revista „Săptămâna”, care există și acum. Am predat apoi jurnalismul vreo 10 ani sau poate chiar mai mulți la Universitatea de Stat. Și după aceasta m-am gândit că trebuie să-mi urmez drumul meu și asta fac acum. Scriu texte, cărți și fac împreună cu echipa mea de la „URMA ta” multe alte lucruri legate de scris.

– De ce ați decis să vă retrageți din presă în anul 2002, după ce ați lucrat timp de 10 ani în acest domeniu?

– Am vrut să încerc noi experiențe, să văd dacă pot să-i învăț și pe alții. Dacă aș începe de la început, cred că nu aș vrea să mai trec prin aceleași emoții pe care le-am trăit atunci când eram tânăr și mă aflam în fața altor oameni tineri de la universitate și trebuia să le spun ce să facă și cum să facă. Mi-am dat seama pe parcurs că probabil temperamentul meu sau construcția mea este că nu pot face același lucru ani și decenii la rând. Trebuie să fac ceva nou, să descopăr, să testez, să învăț între timp, să-i învăț pe alții, să inventez, să am idei și să strâng în jurul meu și al nostru, echipe care să realizeze – cu entuziasmul lor și cu experiența mea – toate acestea.

Acum un deceniu am considerat că misiunea mea la universitate s-a încheiat. Am rămas prieten cu oamenii de acolo și, atunci când mă invită, merg să le vorbesc tinerilor și să facem împreună lucruri care să-i ajute în profesie. Viața e un șir de alegeri, pe care le faci la anumite intersecții: la un an, la doi, cinci, zece…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , , ,

Articole mai vechi »