Feed on
Posts
Comments

După ce am găsit un e-mail pe strada Is-mail și un coș pe Coș-buc, iată că s-au mai adunat alte câteva obiecte uitate pe ulițele Chișinăului.

Toate cărțile din Chișinău sunt pe str. Butucului la Botanica! Toate 36.

Iar un sfert dintre acestea sunt pe Valea Crucii, iar asul e singuratic pe strada Oi-tuz.

Și ce cântec se aude mai des pe str. Cobzarilor dacă nu „Să-mi cânți, cobzar bătrân, ceva…”, iar pe str. Jubiliară, aproape de Codru, jubilezi.

Cel mai epic bulevard din lume e la Botanica: „Traian odată ca-n povești…”

Strada Zodiac e în apropiere de str. Fecioarei, nu departe de șoseaua Hâncești.

Copiii se dau huța pe Vla-huța și nu cer nica pe str. Cernica.

La Ciocana poți cere meniul zilei doar când ajungi pe Du-meniu-c.

Şi pe ce cale ieși din oraș? Pe Calea Ieșilor. Și unde se ascunde o vilă? Pe Mo-vilă!

Oamenii indeciși în privința petrecerilor stau pe De-ce-bal.

S-ar putea ca virtutea să fi rămas la Chișinău doar pe str. Virtuții. Unde oare o fi mai exact, în sectorul Buiucani?

Dacă arheologii ar efectua săpături în denumirile străzilor Chișinăului, ar descoperi oase pe bd. M-os-covei, pe str. Lomon-os-ov, dar și pe str. C-os-tiujeni.

Există un loc în oraș unde nu mai vine niciun autobus. Strada Busu-ioc-ului…

Continuă să citeşti »

Taguri: ,

Degeaba se tânguie unii de dispariţia Luminiţelor (librăriilor) de odinioară. („Poveste cu luminiţa”, Igor Guzun “Vinil”, pag. 101). Cărţile bune se transmit din mână în mână. Aşa a ajuns în faţa ochelarilor mei cartea menţionată în cea de-a doua paranteză.

Că e bună m-a făcut să-mi închipui numărul neobişnuit de mare de prefaţatori şi, mai neobişnuit, — de postfaţatorii. Dar, mărturisesc, m-ar fi convins de valoarea cărţii doar una din personalităţile notorii din cultură sau ştiinţă — Monica Babuc! Maria Şleahtiţchi!.. Sau Alexandru Tănase! Doru Ciocanu!..

Titlul nu m-a atras, nici nu l-am priceput. Nu m-a lămurit nici dicţionarul lui Vasile Breban.Şi mai trist e, că, citind „Cuvântul înainte”, semnat de autor, am înţeles, că această carte nu e pentru mine, ajuns la senil. Dar, invocând în minte mai multe motive pentru a o citi, vreo 20 şi ceva, mă opresc la una şi-mi zic: „Acum am de ajuns timp (o grămadă de timp, nămol de timp) pentru lectură. La studenţie n-aş fi citit-o dacă nu mi-o recomanda Ţarîc sau Vasilieva. Şi am citit-o.

Cartea e absolut originală ca idee şi realizare. Ea nu are o temă, un subiect. Ea are 65 de subiecte independente. Ea e ca desaga ţigăncilor de la cimitir la Paştele Blajinilor: huştiuleşti în ea tot ce ai: găluşte, răcitură, copturi, etc. Şi nu ştii dacă îţi mulţumeşte ori te dojeneşte: “Pune aici, bată-te norocul să te bată!”

Aş vrea să cotrobăiesc cuprinsul acestei „desage”, rod al imaginaţiei mele, şi să aleg, să grupez, să compar, să analizez, să sistematizez, să sintetizez şi să formulez o părere demnă de autor şi de opera sa. Dar mi-e că orice n-aş spune despre abilitatea, aplitudinile, ingeniozitatea, spiritualitatea, talentul cunoscutului jurnalist Igor Guzun; despre originalitatea, modul de a atrage, a impresiona, a captiva a cărţii, ar coincide cu aprecierile calificate şi exhaustive ale prefaţatorilor şi postfaţatorilor, care au gustat şi ei pâine de la iepuri şi gume de mestecat din căpşună, au procurat cărţi de la Luminiţe şi au citit cărţi nu (numai)ca să fie deştepţi.

Şi totuşi… „multă lume se culcă odată cu găinile şi se trezește odată cu cocoşii” (pag. 9). Ce să credem despre această lume: e leneşă ori harnică? Punctuală, ordonată? Strămoşii noştri ţineau aceste păsări, îmi permit să cred, nu atât pentru zeamă sau răcitură, cât pentru intuiţia lor de a constata amurgul sau zorile. Ele erau ca un ceasornic pentru oamenii pământului, arătându-le limitele muncii şi odihnei.

Simplu ca bonjour-ul (bon — bon de plată; jour — jur pe cinstea mea): „Copilăria este atunci când ai când (pag. 16). Surprinzător de clară şi laconică exprimare populară. Cel de-al doilea „când” în funcţie de adverb (spre deosebire de primul, omonim, în funcţie de conjuncţie) poate fi exprimat prin locuţiuni adverbiale: ai timp, ai vreme, eşti liber…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

Vara fustele fetelor sunt la fel ca undele radio – ultrascurte, iar pleoapele ca celelalte unde – ultraviolete.

Poți să asculți un post de radio și la cinema, dacă ești la filmul „Bună dimineața, Vietnam!” cu Robin Williams.

Poți să asculți radio și la circ, dacă ești la Chișinău, unde circul e închis, iar păpușile sunt în vacanță.

Când îți sună mereu un radio în cap, acesta se numește „Radiohead”.

Și Lady Gaga are un post de radio – „Radio Ga Ga”, cu piese exclusiv din „Queen”.

Iar pentru un radioascultător care citește și cărți, FM înseamnă Fiodor Mihailovici. Dostoevski.

„Idiotul”.

Poți să asculți radio și în duș, dacă ești în dușii cei buni,

Dacă suntem în duș, am be. Dușambe. Aici Radio Dușambe.

La închisoare aparatul de radio e deschis sau e închis-oare?

Zeul radioului în Egiptul Antic se chema Radio Ra.

Iar căpcăunului acela modern – Shrek – îi plăceau două butoane: On și Rec.

Prezentatorii emisiunilor matinale poartă și la cămașă butoane și cască…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , ,

Recenziicartibune.ro

Titlu: Vinil. Autor: Igor Guzun. Editura: URMA Ta. Chișinău, 2016. Număr pagini: 194. Genul: Ficțiune. Notă: 10/10

Această carte a avut darul de a mă scoate din blocajul de lectură care datează din iulie. E achiziționată de pe site-ul Rusandei Cojocaru, inventatoarea genții Bookletta, unde se primește cadou o carte la întâmplare odată cu achiziționarea unei genți speciale pentru femeile (dar și bărbații) cititoare. Nu doream să ratez cartea, așa că am comandat-o separat la un preț extraordinar.

Lui Igor Guzun i-am luat un interviu (se poate citi AICI) și am rămas impresionată cât de profund și altfel poate gândi un scriitor din Republica Moldova. Ca mulțumire pentru interviu mi-a trimis două cărți: La Blog, carte scrisă în colaborare și Fabule moderne a Tatianei Tîbuleac.

Dacă pe prima doar am răsfoit-o, cartea semnată de Tatiana Țîbuleac am savurat-o cu multă plăcere. Între timp autoarea mi-a trimis romanul ei cel mai recent Vara în care mama a avut ochii verzi , o carte pe care o recomand tuturor deoarece ne face să ne uităm în noi, ne face să înțelegem lucruri cărora anterior nu le puteam bănui existența. Recenzia o puteți citi AICI.

Să revenim însă la cartea Vinil. Aceasta are toate atributele unei cărți excepționale și asta din mai multe motive. Vorbește despre Moldova, Republica Moldova, locul multor paradoxuri, locul în care pare că lucrurile vor stagna fără speranța de a se produce vreun progres dar e și locul de formare a multor oameni care doar experimentând această țară au reușit să aprecieze alte locuri. Moldova e locul din care lumea vrea să fugă, repede, oriunde dar de care îi va fi dor în secunda doi.

Igor Guzun reușește să ne surprindă aproape la orice paragraf din această carte. La prima vedere pare că el scrie cu furie, cu durere dar este încărcat și de sentimente puternice de nostalgie, de dor. Îi e dor de copilărie pe care nu o mai poate găsi în existența fiicei lui din secolul actua, unde fiecare lucru a devenit cu totul altul. Face analogii între termeni vechi și cei actuali cum a făcut în La Blog.

Dar să vedem întâi cum e Moldova lui Igor Guzun.

Aici, în Moldova, lumea începe să ducă gunoiul separat: hârtia la hârtie, sticla la sticlă, plasticul la plastic, însă mașina care vine să le ia tot împreună le adună.

Copilăria este atunci când visul se încheie cu VA URMA, însă ceea ce urmează nu mai este copilărie.

În sfârșit, tabletele au ajuns să nu mai fie pastile amare, ci gadgeturi accesibile.

Iată un mesaj emoționant:

Copii! Lăsați telefoanele și tabletele la o parte. Și vorbiți cu părinții și bunicii voștri. Că telefoane și tablete o să mai fie. Dar părinții și bunicii îmbătrânesc și se trec.

Cititorul trece printr-o multitudine de stări citind această carte. Uneori e trist, alteori e nevolnic în fața unor lucruri care nu se vor schimba vreodată în bine, într-o lume nedreaptă parcă numai cu unii.

Răzbate însă printre rânduri un sentiment acut parcă, de iubire și atașament al autorului pentru toate lucrurile trăite, trecute, o teamă clară că nimic nu va contrapuncta lucrurile ce nu mai sunt.

De exemplu în capitolul: 10 lucruri pe care nu le mai fac în ultimul timp aflăm despre fotbalul în reluare, pieptănat, filme promo pe casete, citit Marquez, urmărit toate știrile, lipsa încântării la poeziile noi, cravata, cântatul la chitară și arcodeon, farmecul hocheiului și … nu mai sunt ce-am fost…

Continuă să citeşti »

În aceste zile nu numai ofertele și reducerile sunt fierbinţi, dar şi trotuarele.

E atât de cald încât râma ajunsă pe pavaj zice: „Cald, da’ râm!”

E atât de cald că fierbe carnea direct pe oameni.

E atât de cald că nu mai ei nevoie nici de brichetă, nici de ţigară.

Lumânările se topesc fără să fie aprinse. Chiar şi noaptea.

Iar saunele nu mai sunt romantice.

Peste zi se coc strugurii şi oamenii.

Păsările de la cercul polar privesc cu speranţă către meridianele noastre, aici unde noi suntem pentru ele ţările calde.

E atât de cald încât şi cuvintele îşi pierd cumpătul, se topesc şi umblă topless…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , ,

Am venit la Chişinău în septembrie, anul trecut şi după principiul să îmi cumpăr cel puţin o carte într-o lună, am luat VINIL de Igor Guzun.

Cred că am citit-o prima oară pe nerăsuflate. Asta se întâmpla în căminul studenţesc (şi ce păcat că nu căminul 6!), după care am început să o port cu mine, la universitate, transport public, acasă la ţară. O citeam pe fragmente pentru a doua oară. Îmi plăcea să o împrumut. O întâmplare nefericită a fost un incendiu în camera de cămin, au ars şi cărţile, iar în momentul când am dat de câteva foi din VINIL am zis: Nu! Asta nu se poate! VINIL! Era alături de Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țîbuleac.

Poate că soarta cărţilor nu este întotdeauna cea mai fericită, dar VINIL a făcut, cel puţin pe mine, să gândesc altfel, mai frumos, a adus un pic de fericire.

Paulina Gușan

Alte impresii de lectură după citirea cărții VINIL sunt AICI pe Goodreads.com.

Taguri: , , ,

Orice postare despre o nuntă este nuntă în post. Chiar și aceasta.

Vă mai aduceți aminte, acum la sfârșit de iulie incendiar, care a fost prima nuntă a verii? Dar Vera ține minte. Și mai ales prima vară a ei…

Dacă „Mua” semnifică simbolic sărutul, iar „Amar” – îndemnul la sărut, atunci numele lui Muammar Gaddafi este unul dintre cele mai amintite la nunțile moldovenești.

Un flirt nevinovat poate să aibă loc și la o bere neflirtată, nu neapărat la o nuntă. Iar idila se poate întâmpla și la magazin. Unul în care idila 9 până la 5 deschis. Mai exact, la magazinul „Cerutti”. Cerutti de neveste.

N-așa mare-i nașa mare, cum e ‘nant nănașul mare. Imnul nănașilor: „Nănașem касетнике кончилась плёнка, s-mă tai…”

Și să ridicăm aici paharul de campari pentru mirele care campari obosit.

Cum să te îmbraci corect la o nuntă – sfaturi pentru mire. Cum să te dezbraci corect la o nuntă – sfaturi pentru mireasă.

Cum să porți haina în tonuri camel, nu să le fumezi.

Imediat cum ospătarii aduc salata și o pun pe masă, poți exclama la microfon: „Vreau să să salătur la cele puse pe masă…”

Numai câțiva oameni – practic, doi – se duc acasă de la o nuntă ghiftuiți, adică plini de cadouri…

Continuă să citeşti »

Taguri: ,

ZDG, 13

Cum o fi în Moldova de 13 ani cu Ziarul de Gardă, ați întrebați? Cu speranță. Cu bucurie. Doar că la acestea trebuie să adăugăm, mereu când este vorba despre Moldova, adverbul obligatoriu „încă”.

Un ziar ajuns la vârsta de 13 ani poate da speranța că presa tipărită care întreabă și sapă, dar nu aplaudă întruna nu a murit – încă – și crește cititori care ajung să citească și biblioteci.

Iar bucuria e legată de faptul că aici există – încă – o echipă care continuă să-și facă muncă într-un stil „Old Fashioned, vintage, care îmi place și atunci când este vorba despre scris, și atunci când este vorba despre citit. Cu elemente din jurnalismul de epocă în care cifrele se verificau, iar oamenii erau întrebați și li se ascultau răspunsurile, cu poze mari care să vorbească uneori în locul cuvintelor și cu conținuturi despre ceva semnificativ, care nu se înscriu în tendințele moderne ale textelor despre nimic.

Viață lungă, cu sens, „Ziarul de Gardă”!

Igor Guzun, scriitor

Taguri: ,

EVENIMENTE.MD | Paulina Gușan

Igor Guzun – Omul care poartă cuvintele mereu la el, iar de ceva timp le-a așezat, în cel mai frumos mod posibil, în cartea VINIL. Scriitorul conduce o agenție de comunicare, este fondatorul unui site de știri, jurnalist, blogger, profesor timp de 12 ani la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării a USM. Scriitura sa emoționează, răscolește amintiri, convingându-ne că arta scrisului este mănușa perfectă pentru Igor Guzun.

– Cum ați ajuns de la profesor universitar la scriitor?

– A fi scriitor însemnă, cred, nu să urci munte ca să arborezi în vârful lui un steag pe care-i scris „Sunt scriitor!”, ci mai degrabă să treci la pas sau în alergare o câmpie ori un deșert, ca să cunoști relieful, oamenii pe care îi întâlnești, iar asta să te ajute să sedimentezi observațiile și descoperirile tale în cărți.

Astfel, nu este atât de important dacă sau cum am ajuns, ci a contat mai ales experiențele de până la fiecare carte pe care am scris-o. Iar experiența de profesor universitar de jurnalism – care s-a întins, dacă socotesc bine,  pe durata de 12 ani – a fost una benefică, frumoasă, recompensatorie sub aspectul schimbului de energii și constatări cu tinerii și cu ceilalți profesori.

Tot ce am trăit până acum – ceea ce mi-au vorbit oamenii pe care i-am căutat ori pe care mi i-a scos destinul în cale, cărțile pe care le-am citit, evenimentele la care am fost martor sau personaj, cuvintele pe care le-am împărtășit cu alții și ecourile acestor cuvinte care s-au întors către mine – m-au ajutat să gândesc și să scriu cărțile de până acum.

– Cum v-ați descoperit pasiunea pentru scris?

– În adolescență, ca orice am, mi-am testat posibilitățile fizice, artistice, intelectuale ca să înțeleg ce pot face mai bine și mai cu plăcere. Și de fiecare dată avem câte un coleg care era mai bun decât mine la ceva: și atunci când am făcut școală de pictură, și când am învățat să cânt la un instrument muzical, și atunci când am alergat ori am jucat fotbal. Și mai oprit la cuvinte și la punerea lor în propoziții și, la momentul acela, mi s-a părut că le pot aranja într-un fel în care să emoționeze uneori, alteori să strălucească și așa mai departe. Și nu era nici un coleg care să fie mai bun ca mine la asta.

Iar peste ani mi-am dat seama că nu-i de-ajuns să fii mai bun ori mai priceput decât alții și poate că nici nu contează prea mult asta. Ci este mai potrivit să fii azi mai bun decât tine cel de ieri. Și am continuat să scriu. Propoziții. Texte. Cărți.

– Cât de mult citește Igor Guzun-scriitorul?

– Cât poate. Am câte o carte începută peste tot unde mă aflu: în geantă, lângă pat, în mașină ca să folosesc și timpul în care nu conduc dar sunt în mașină. Doar că nu poți citi la nesfârșit, trebuie să mai și construiești ceva cu toate cunoștințele sau stările pe care le trăiești după ce citești o carte. Și atunci sunt atâtea de făcut!

– Care a fost cea mai mare provocare de până acum pentru scriitorul Igor Guzun?

– Asta cu timpul – cum să-l împarți între câteva lucruri fundamentale și pasiuni ca să-ți ajungă pentru toate. Dar cred că asta e o chestiune care-i frământă pe mai mulți oameni, dacă nu chiar pe toți, indiferent ce muncă fac.

– Cartea VINIL a avut un mare succes și a prins bine la public. Ce urmează?

–Sigur că ecoul acestei cărți m-a bucurat. Și au mers direct către inima mea atât cuvintele pe care mi le-au spus ori mi le-au scris prietenii și profesioniștii, care se pricep la oameni și la cărți și s-au fotografiat cu cartea mea după ce au citit-o, nu înainte, cât și recenziile care au ajuns la mine de la oamenii care nu mă cunosc ori pentru care asta a fost prima sau una dintre primele cărți citite în viață ori citite cu voce tare acasă sau când erau în mașină cu familia. „- Jenica, e gata zeama ceea azi? – Acuși, mai am câteva pagini până termin cartea!” Sau acestea, de exemplu.

De exemplu, că „este una dintre marile cărți ale generației noastre”, așa cum a decretat Dumitru de la Chișinău. Sau că „cine nu a fost niciodată în Republica Moldova și are de gând să o viziteze, în loc să își cumpere un ghid turistic ar face bine să citească cel mai recent volum al lui Igor Guzun: VINIL”, așa cum a sugerat Ioana de la București. Ori că, așa cum a mărturisit Alexandru care se afla atunci la Veneția, „Moldova o port cu mine, oriunde aș pleca. …O găsesc printre frunzele lui Ion Druță, iar mai recent i-am simțit răsuflarea lecturând VINIL-ul lui Igor Guzun”.

Iar una dintre cele mai emoționante istorii despre cum o carte poate lega generații a venit din Italia și a fost povestită de Aurelia. „Am citit cartea VINIL fiind la Chișinău, așteptând la ușa unui medic stomatolog. Eram împreună cu fiul meu de 14 ani, care era foarte ocupat cu smartphone-ul. I-am citit „Un strigăt de părinte cauzat de tablete” și l-am intrigat. Am luat cartea cu mine la Roma, iar el m-a sunat de la Chișinău să mă întrebe unde-i cartea?”…

Continuă să citeşti »

POEM

1.

Inima îmi aleargă pe coală

Şi ţese ghem după ghem.

Dacă îmi ajunge îndrăzneală,

Voi scrie încă un poem.

2.

Intim ca o rugăciune,

Un mic poem pentru oameni mari.

Nu lung cât soarele apune,

Scurt ca un fulger ca să tresari.

Traducere din rusă de Igor Guzun

Continuă să citeşti »

Taguri: ,

Articole mai vechi »