Așa mi-l închipui pe Dumitru Crudu scriind cartea „Ziua de naștere a lui Mihai Mihailovici” (Humanitas, 2019): cu o mână povestind în cuvinte și propoziții ceea ce iese de sub bagheta sa magică pe care o folosește cu cealaltă mână.
Iar de sub bagheta lui Dumitru ni se înfățișează în pagini bunica Dochia care aleargă cu o pară în mână, și nu e de ajuns că se împiedică, dar se mai dovedește că para este de fapt o grenadă.
Pe Ciprian îl face să țină foarte mult la tatăl lui, iar acesta, „la rândul lui, la ținutul ăsta în care s-a născut”.
Golește într-una din zile Chișinăul „ca un pahar de apă scăpat din mâini”.
Pe Radu Gavrilovici îl face ca prăbușirea Uniunii Sovietice să-l prindă cu o carte în mână.
Iar lui Mihai Mihailovici autorul îi taie picioarele, cum nouă – respirația.
Taguri: Dumitru Crudu, Igor Guzun
