Feed on
Posts
Comments

Oricât de încet ar curge apa, oricum odată şi odată se umple ligheanul.

Taguri: , , ,

Căminul numărul 6

Primul sărut. Primul sex. Şi atâtea romane de dragoste. Trăite şi citite. Toate acolo s-au întâmplat.

Mai târziu au fost în viaţă mai multe cămine, în ospeţie sau chiar la vila ta, cu lemne sau, mai nou, cu pelete. Dar ceea ce a însemnat primul cămin din viaţa ta, căminul numărul 6, nu se compară cu nimic.

Primul sân din palma ta, atins cu tremur. Şi primul cutremur din viaţa de student, căruia i-ai supravieţuit în noaptea ceea în care aţi ieşit cu toţii afară şi nu i-ai recunoscut pe jumătate dintre oameni, pentru că erau prieteni sau prietene din alte cămine.

Căminul numărul 6. Acolo am început. Acolo am început să avem şanse.

Acolo ne vizitau încă părinţii. Şi după dezordinea pe care o vedeau, se grăbeau să ridice pârjoala căzută jos. „Să nu o ridicăm data viitoare când venim”. Acum cu toată curăţenia pe care o avem în case, nici noi nu mai suntem tineri, nici pe părinţii noştri care au plecat nu-i mai întoarcem…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

Și VACA are un replay – RE:VACA.

Iar CLAMA are și ea un replay, uneori plictisitor, alteori enervant – RE:CLAMA.

După o prezență, în toamna asta, câteva săptămâni una după alta, la cele câteva NUNȚI, replica ta e de înțeles – RE:NUNȚI.

Dacă ar fi existat replay-ul pe vremea lui Maupassant, BEL AMI ar fi fost urmat de RE: BEL AMI.

Replay-ul pentru o SOLUȚIE poate fi o RE:SOLUȚIE, iar replay-ul pentru o CULEGERE – o RE:CULEGERE.

Printr-un simplu replay, CODUL BUNELOR MANIERE poate deveni CODUL BUNELOR RE:MANIERE, guvernamentale, de exemplu…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

O poţi citi. O poţi dărui. O poţi povesti. Sau o poţi uita.

O poţi deschide sau închide ca pe o uşă sau o fereastră.

O poţi mirosi.

O poţi scrie, la urma urmei.

Sunt atâtea şi atâtea lucruri pe care un om le poate face cu o carte, încât despre asta poţi scrie chiar o carte.

O poţi purta cu tine în călătorie. Şi uneori, ca să ajung acolo şi să te simţi bine, ai nevoie doar de paşaport şi de o carte pe care să ţi-o închidă omul drag pentru a-ţi da altceva în schimb: un sărut, o plimbare, un pahar, o îmbrăţişare sau ceva mai mult. Şi după ce trec toate acestea, tot cu o carte în mână rămâi…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

Chișinău 2014

Decât să-l iubim, mai bine-l măturăm.

Decât să-i consacrăm cântece, mai bine-i asfaltăm străzile și-i numerotăm copacii să vedem câți au rămas.

Chișinău.

Ce mult mi-ar plăcea să i se potrivească titlul unei povestiri de Marquez: „În satul acesta nu sunt hoți”.

Chișinău.

Aici se află cea mai mare bancă din Moldova. Banca îndrăgostiților. Banca acuzaților.

Chișinău. Legendele lui au rămas doar pe Google Maps.

Chișinău. Aici frizează nu doar frizerițele, ci și ridiculul…

Continuă să citeşti »

Taguri: ,

„Adulterul” – noul roman al lui Paulo Coelho – conţine şi câteva lecţii de jurnalism pe care le dă cititorilor eroina principală, Linda, o jurnalistă care „face toate lucrurile cu o maximă eficienţă şi o minimă implicare personală”.

Această femeie de 31 de ani pe care bărbaţii o „doresc, iar femeile o invidiază” este, bineînţeles, dedicată „meseriei şi vrea să salveze lumea”.

„Jurnalismul nu are nimic din strălucirea pe care şi-o imaginează oamenii – intervievezi persoane celebre, primeşti invitaţii pentru călătorii fantastice, ai contact cu puterea, banii, cu fascinanta lume interlopă. Adevărul e că ne petrecem majoritatea timpului la birou, în cubicule, lipiţi de telefon”.

„Nu există nimic mai plicticos decât să intervievezi un om politic. Mai bine m-ar fi trimis să scriu un reportaj despre o crimă. Asasinii sunt mult mai autentici”.

Tactica obişnuită pentru reuşita unui interviu e formulată de eroina lui Coelho în patru puncte.

„1. Începe cu o întrebare despre o problemă oarecare despre care intervievatul are interesul să vorbească în public;

2. Lasă-l să vorbească maximum de timp posibil, iar el va crede că jurnalul îi va dedica un spaţiu mare;

3. La sfârşitul interviului, când va fi deja convins că e stăpân pe situaţie, pune întrebarea aceea, singura care interesează, pentru ca el să simtă că, dacă nu va răspunde, nu i se va acorda spaţiul la care se aşteaptă şi astfel îşi va fi pierdut timpul;

4. Dacă va răspunde evaziv, reformulează întrebarea. El va spune că aşa ceva nu interesează pe nimeni. Dar e nevoie să obţii doar o declaraţie. În 99% din cazuri, intervievatul cade în cursă”…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , , ,

Bustul Veronicăi Micle

În locul dezvelirii bustului lui Eminescu, prefer dezvelirea bustului Veronicăi Micle.

Taguri: , , ,

Igor Guzun, Directorul Agenției de Comunicare „URMA ta”, ne spune mai multe despre tradiția în care se transformă Civic Fest și de ce este important să participăm la acest eveniment.
-
Igor Guzun susține Civic Fest și crede că ediția de anul acesta va impresiona prin agenda sa. „În acest an „Civic Fest” nu mai este la o ediţie de debut, ci la una care începe să devină tradiţie. Pentru că tradiţiile cum se nasc de fapt? Tot ce se întâmplă de două ori, se va întâmpla cu siguranţă şi a treia oară”, susține jurnalistul.
-
Merită să mergem la Civic Fest?
Mai ales prin oportunitatea de a cunoaşte sau revedea oameni, idei, proiecte, iniţiative, creaţii într-un format în care toţi pot câştiga din acest dialog. Nimic important nu ţi se întâmplă ca om sau ca organizaţie dacă taci sau dacă rămâi acasă.
-
„Tot ce doriți să vă facă vouă ONG-urile, faceți-le voi la fel”
ONG-urile din Moldova sunt într-un număr mare, sunt diverse, dar parcă tot sunt puţin oameni, crede Igor Guzun. „Dar toţi aceşti oameni puţini fac lucruri pe care alţi oameni şi alte instituţii nu le fac, deşi ar putea sau chiar sunt obligate să o facă. Şi dacă am un mesaj despre asta? Cred că am unul: tot ce doriţi să vă facă vouă ONG-urile, faceţi-le voi la fel. E valabil şi despre oameni, şi despre Guvern.”
-
Despre proiecte interesante: URMA ta  a creat „Știri pozitive” și SUCCES
www.stiripozitive.eu, pe care „URMA ta” l-a creat cu sprijinul Fundaţiei Est-Europene, este unul din  proiectele interesante cu care jurnalistul se mândrește. „Poate că bucurăm pe unui sau dezamăgim pe alţii, dar acesta încă durează şi chiar are planuri de viitor.”
Alte câteva lucruri pe care le-a făcut în acest an echipa de la „URMA ta” împreună cu partenerii săi – campania „SUCCES”, de exemplu, sau alte câteva iniţiative…

Continuă să citeşti »

Susţin ideea Festivalului râului Bîc cu genericul „Iubeşte-ţi râul!”.

Ce-ar fi oare dacă, măcar pentru această zi, în semn de solidaritate cu râul Bîc, valsul „Valurile Dunării” s-ar numi „Valurile Bîcului”?

Şi oare ce s-ar întâmpla cu apele râului care traversează Chişinăul dacă Mihai Ciobanu ar cânta, la fel ca despre Nistru: „Bîcule, pe malul tău / Creşte-o iarbă şi-un dudău”!

Pentru această zi şi George Coşbuc s-ar alinia campaniei cu poezia sa, altădată despre Prut: „Bîcule, tu vii turbat / Şi cu sânge-amestecat, / Şi n-ai pace şi-alinare / Şi n-ai loc cum vii de mare”. Şi mai departe: „Iar de maluri tu izbeşti / Capete moldoveneşti / Şi prin rădăcini încurci / Bărbi cărunte, bărbi de turci!”. Ca să încheie „Spune, Bîcule, măi frate, / Spune-mi, ale cui păcate?”

„Bîcule, cu ape dulci, / Te rugăm frumos să curgi. / Bîcule, numaidecît / Sapă-n malul mohorât”, aşa ar cânta Victor Socaciu, pe melodia sa despre Olt…

Continuă să citeşti »

Taguri: ,

Articole mai vechi »