Feed on
Posts
Comments

Copii!

Lăsaţi telefoanele şi tabletele la o parte. Şi vorbiţi cu părinţii şi bunicii voştri.

Că telefoane şi tablete o să mai fie.

Da părinţii şi bunicii îmbătrânesc şi se trec.

Taguri: , , , , ,

Am avut privilegiul să fiu aproape primul cititor al fabulelor moderne, scrise de Tatiana Ţîbuleac. Şi asta din momentul în care am decupat primul text de pe peretele ei, ca apoi toate celelalte – vreo 50 – să fie scrise şi publicate pe Stiripozitive.eu.

Magia acestor texte constă, probabil, în faptul că ele nu doar povestesc, dar, mai ales, inspiră.

Şi, adunate împreună într-o carte, nu doar emoţionează şi farmecă, ci şi acţionează: asupra inimii, asupra oamenilor.

Este o carte fabuloasă.

O recomand cu plăcere şi mândrie.

Este acum la molDeco şi pe Bestseller.md şi în librăriile „Cartier”…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

Lectura nu-i o amendă plătită părinților sau profesorilor.

Și cărțile-s nu-s ca s-ajungă la minte, dar în primul rând ca s-ajungă la inimă.

Citim cărți nu ca să fim deștepți, ci ca să facem lucruri deștepte.

Singure, cărțile nu scriu, nu creează, nu construiesc, nu produc, nu implementează – pentru toate acestea ele au nevoie de oameni.

La fel cum animalele de companie seamănă cu stăpânii lor, la fel și cărțile seamănă cu cititorii lor care le îndrăgesc, le mângâie, le țin în brațe, le plimbă prin parcuri.

Cărțile citite sunt deopotrivă ca să te înalți pe degete să vezi mai departe și să te apleci în genunchi ca să privești mai adânc în sufletul tău…

Continuă să citeşti »

Prefaţă pentru Doina

Când ai şi-ţi place, vrei mai mult. Dragoste, de exemplu. S-ar putea să fie chiar povestea Doinei, exprimată în stările şi sentimentele acestei cărţi cu peste 16 mii de cuvinte.

Cuvântul „dragoste” şi sinonimul lui „iubire” luminează aceste pagini şi îi înseninează pe oamenii care citesc aceste „cuvinte păsări, cuvinte ploaie, nori, / cuvinte aer, cuvinte flori”.

În cele câteva decenii în care lucrez printre cuvinte am găsit mai multe dovezi că poezia face oarecum lumea mai bună. Pe unii îi ajută să nu lunece în nebunie, iar pe alţii îi împiedică să facă nebunii. Pe cineva poezia îl emoţionează atât de mult încât cu ajutorul lacrimilor se purifică. Pe mulţi poezia îi uneşte şi îi ţine împreună. Iar pentru majoritatea oamenilor poezia se transformă în cântec şi îi face fericiţi. Cel puţin pe durata cântecului şi asta înseamnă mult…

Continuă să citeşti »

Taguri: ,

Oricât de încet ar curge apa, oricum odată şi odată se umple ligheanul.

Taguri: , , ,

Căminul numărul 6

Primul sărut. Primul sex. Şi atâtea romane de dragoste. Trăite şi citite. Toate acolo s-au întâmplat.

Mai târziu au fost în viaţă mai multe cămine, în ospeţie sau chiar la vila ta, cu lemne sau, mai nou, cu pelete. Dar ceea ce a însemnat primul cămin din viaţa ta, căminul numărul 6, nu se compară cu nimic.

Primul sân din palma ta, atins cu tremur. Şi primul cutremur din viaţa de student, căruia i-ai supravieţuit în noaptea ceea în care aţi ieşit cu toţii afară şi nu i-ai recunoscut pe jumătate dintre oameni, pentru că erau prieteni sau prietene din alte cămine.

Căminul numărul 6. Acolo am început. Acolo am început să avem şanse.

Acolo ne vizitau încă părinţii. Şi după dezordinea pe care o vedeau, se grăbeau să ridice pârjoala căzută jos. „Să nu o ridicăm data viitoare când venim”. Acum cu toată curăţenia pe care o avem în case, nici noi nu mai suntem tineri, nici pe părinţii noştri care au plecat nu-i mai întoarcem…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

Și VACA are un replay – RE:VACA.

Iar CLAMA are și ea un replay, uneori plictisitor, alteori enervant – RE:CLAMA.

După o prezență, în toamna asta, câteva săptămâni una după alta, la cele câteva NUNȚI, replica ta e de înțeles – RE:NUNȚI.

Dacă ar fi existat replay-ul pe vremea lui Maupassant, BEL AMI ar fi fost urmat de RE: BEL AMI.

Replay-ul pentru o SOLUȚIE poate fi o RE:SOLUȚIE, iar replay-ul pentru o CULEGERE – o RE:CULEGERE.

Printr-un simplu replay, CODUL BUNELOR MANIERE poate deveni CODUL BUNELOR RE:MANIERE, guvernamentale, de exemplu…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

O poţi citi. O poţi dărui. O poţi povesti. Sau o poţi uita.

O poţi deschide sau închide ca pe o uşă sau o fereastră.

O poţi mirosi.

O poţi scrie, la urma urmei.

Sunt atâtea şi atâtea lucruri pe care un om le poate face cu o carte, încât despre asta poţi scrie chiar o carte.

O poţi purta cu tine în călătorie. Şi uneori, ca să ajung acolo şi să te simţi bine, ai nevoie doar de paşaport şi de o carte pe care să ţi-o închidă omul drag pentru a-ţi da altceva în schimb: un sărut, o plimbare, un pahar, o îmbrăţişare sau ceva mai mult. Şi după ce trec toate acestea, tot cu o carte în mână rămâi…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

Chișinău 2014

Decât să-l iubim, mai bine-l măturăm.

Decât să-i consacrăm cântece, mai bine-i asfaltăm străzile și-i numerotăm copacii să vedem câți au rămas.

Chișinău.

Ce mult mi-ar plăcea să i se potrivească titlul unei povestiri de Marquez: „În satul acesta nu sunt hoți”.

Chișinău.

Aici se află cea mai mare bancă din Moldova. Banca îndrăgostiților. Banca acuzaților.

Chișinău. Legendele lui au rămas doar pe Google Maps.

Chișinău. Aici frizează nu doar frizerițele, ci și ridiculul…

Continuă să citeşti »

Taguri: ,

„Adulterul” – noul roman al lui Paulo Coelho – conţine şi câteva lecţii de jurnalism pe care le dă cititorilor eroina principală, Linda, o jurnalistă care „face toate lucrurile cu o maximă eficienţă şi o minimă implicare personală”.

Această femeie de 31 de ani pe care bărbaţii o „doresc, iar femeile o invidiază” este, bineînţeles, dedicată „meseriei şi vrea să salveze lumea”.

„Jurnalismul nu are nimic din strălucirea pe care şi-o imaginează oamenii – intervievezi persoane celebre, primeşti invitaţii pentru călătorii fantastice, ai contact cu puterea, banii, cu fascinanta lume interlopă. Adevărul e că ne petrecem majoritatea timpului la birou, în cubicule, lipiţi de telefon”.

„Nu există nimic mai plicticos decât să intervievezi un om politic. Mai bine m-ar fi trimis să scriu un reportaj despre o crimă. Asasinii sunt mult mai autentici”.

Tactica obişnuită pentru reuşita unui interviu e formulată de eroina lui Coelho în patru puncte.

„1. Începe cu o întrebare despre o problemă oarecare despre care intervievatul are interesul să vorbească în public;

2. Lasă-l să vorbească maximum de timp posibil, iar el va crede că jurnalul îi va dedica un spaţiu mare;

3. La sfârşitul interviului, când va fi deja convins că e stăpân pe situaţie, pune întrebarea aceea, singura care interesează, pentru ca el să simtă că, dacă nu va răspunde, nu i se va acorda spaţiul la care se aşteaptă şi astfel îşi va fi pierdut timpul;

4. Dacă va răspunde evaziv, reformulează întrebarea. El va spune că aşa ceva nu interesează pe nimeni. Dar e nevoie să obţii doar o declaraţie. În 99% din cazuri, intervievatul cade în cursă”…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , , ,

Articole mai vechi »