Feed on
Posts
Comments

De Ziua Mondială a Poeziei, de pe 21 martie, Mircea Surdu a ales să citească poezia „Mamele noastre” din cartea „Adio, lucruri” de Igor Guzun.

MAMELE NOASTRE

Zeci de mii de pași pe zi făcuți în gospodărie.
Abia acum știm asta, când ne pricepem la cronometrat.
Viața lor a ținut cât ai sufla într-o păpădie –
Din risipa lor de bunătate noi ne-am adunat.

Mamele noastre, ale noastre, ale tuturora
Au știut să ne iubească fără sărutări și alint.
Am început să le prețuim după ce li se sfârșise ora
De muncă neremunerată pentru noi pe pământ.

Nici nu am observat când făptura lor a început să scadă
Și nici pentru grija lor nu avem ce să le dăm în schimb.
Atunci când își potriveau cu grijă broboada
Erau singurele clipe în care își odihneau palmele pe nimb.

***
Cartea Adio, lucruri” de Igor Guzun (Editura Cartier, 2018) este AICI >>> Cartier.md și iTunes.

Taguri: , , , ,

Dumitru Crudu | Literaturadeazi.ro

„Și atunci când îl recunoști după pași pe cel care intră/ în baie tot dragoste este” Dumitru CRUDU Cea mai nouă carte a lui Igor Guzun – cartea „BINE” – e mai mult decât o carte. E o carte-obiect. E o carte în care printre paginile ei vei găsi și ilustrate pe care le-ai putea trimite prietenilor, pentru a-i chema la o cafea, sau pentru a le spune că cel mai bine e acasă, fraților sau surorilor pentru a-i ruga să-i sune pe părinți, dar și părinților sau ființei iubite, pentru a le spune că-i iubești, pentru a le ura Crăciun fericit sau pentru a le cere iertare.

Asemenea cărți poștale – atât de frumoase și umane – nu există în circulație. Chiar le-ai putea trimite. Decupează-le din carte și trimite-le oamenilor apropiați. Chiar azi ai putea să mergi la poștă. Sunt sigur că s-ar bucura. Dar pe lângă că aș trimite aceste ilustrate, eu aș mai face și un colet unde aș pune însuși volumul lui Igor Guzun și l-aș expedia persoanelor dragi mie, spunându-le astfel ceea ce nu le-am spus de ani de zile, tot amânând sau negăsind timp pentru asta. Adică spunându-le cât de mult contează ei pentru mine. Dar spunându-le asta cu ajutorul cărții lui Igor Guzun, care le-ar putea spune lor mai mult chiar decât aș fi eu în stare.

Printre filele cărții lui Igor Guzun am dat și de un pomelnic pentru vii și morți, cu spații goale, parcă pentru a le completa noi, cititorii cărții lui, văzându-i în acest fel pe cei care ne sunt sau ne-au fost foarte apropiați și în lumina credinței în Dumnezeu.

Iar toate astea pentru a răspunde și la întrebarea: ce ne face să ne simțim bine?

Ne face să ne simțim bine, în primul rând, faptul de-a nu-i uita, de-a nu-i neglija, de a-i prețui și iubi pe oamenii de lângă noi sau o prietenie care durează în timp. Nu întâmplător în legenda de sub fotografia scriitorului Doru Ciocanu, un mare prieten de-al lui Igor, dar și de-al nostru, al celor care-l știm, apare cuvântul bine.

Iar de la bine la bucurie nu e decât o treaptă. Cartea lui Igor Guzun este un îndemn să nu ne rușinăm, să nu ne sinchisim de-a vorbi și despre „lucruri mărunte” și de-a încerca să le transformăm în „lucruri importante”.

Foarte multe dintre textele lui Igor Guzun din această carte au ca punct de plecare cotidianul moldovenesc, realitatea sau copilăria, dar pe parcurs devin, de fapt, niște poeme în toată legea, încărcate de sentimente și emoții, dar și de pale de ironie, ca în poemul Aici: „Aici cultivăm pământul, limba și gusturile.// Aici mai frumos decât cerul poate fi doar lăi-cerul.// Aici continuă să fie culese și fructele, și numerele de telefon.// Aici, când te așezi la masă, prima întrebare este despre culoarea preferată: „Roșu sau alb? (…)”

Sau ca în poemul Constituția, o carte fascinantă: „Ironică. Solemnă. Cinică. Amuzantă.// Nu cunosc o carte mai fascinantă decât constituția.// Este ironică atunci când spune că statul trebuie „ să ia/ măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai de-/cent.(…)”

Unul dintre cele mai frumoase poeme din carte și unul dintre cele mai frumoase poeme scrise de vreun autor contemporan în ultimii ani este acest poem, care se cheamă Dragostea este atunci când…: „Dragostea este atunci când accepți necondiționat ca/ cel de alături de sub plapumă să pună tălpile lui mereu/ reci pe picioarele tale întotdeauna calde.// Și atunci când îl recunoști după pași pe cel care intră/ în baie tot dragoste este.// Dragostea este atunci când nu se schimbă nimic/ nici după ce se nasc copiii, nici după ce copiii pleacă/ de-acasă.// Dragoste este tot ce-ți mai rămâne după ce se termină sexul. (…)”

Citind poemul m-am gândit că nu ar trebui să așteptăm vreo ocazie specială pentru a le spune oamenilor dragi cuvinte frumoase, ci să o facem zilnic, deseori, poate, fără nici un motiv.
Cele mai multe dintre textele lui Igor Guzun sunt niște splendide poeme, niște poeme foarte frumoase, pentru care l-ar invidia poeții contemporani, pentru că poetul reușește să vorbească despre lucruri cu adevărat importante fără a ridica vocea, într-un mod firesc și natural, fără a face caz din asta.

Sunt niște poeme foarte frumoase din care autorul a dat la o parte figurile de stil de tip reflexiv, pentru a le înlocui, vorba lui Gheorghe Crăciun, cu cele de tip tranzitiv. Ironia la care face recurs de foarte multe ori schimbă perspectivele, răstoarnă situațiile, înșeală așteptările, ne face să vedem lucrurile într-o altă lumină.

Nu toate textele din carte sunt poeme – unele sunt proze, altele tablete, unele sunt texte de graniță, în care se întâlnesc mai multe genuri – dar toate au o strălucire aparte și fac ca această carte să fie o carte foarte frumoasă, o carte unică în felul ei, o carte eveniment.

Literaturadeazi.ro | Noiibarbari

Taguri: , , ,

Carte, pâine, vin

Am împărtășit, joi seara, într-un eveniment – „Carte, pâine, vin ” – o istorie despre paharul pe jumătate gol și despre lacrimi.

Suntem fiecare dintre noi acum la o vârstă la care putem privi atât în urmă – la ce-am făcut și cum am făcut, cât și înainte – ce vrem să facem mai departe. Și poate că marele avantaj al vârstei noastre, marea fascinație este că putem privi și putem vedea nu doar înapoi și înainte, dar și înăuntru.

Cu ce-am umplut acești ani? ne întrebăm. Care-i conținutul? Când și cu cine ne-a fost bine?

Știți, am găsit în aceste zile una dintre explicații de ce suntem pesimiști, ca oameni, în marea noastră parte.

În povestea ceea veche cu paharul pe jumătate plin și pe jumătate gol noi suntem pesimiștii care văd aproape mereu jumătatea goală.

Iar explicația mea pentru asta este că, atunci când paharul este pe jumătate plin, noi ne grăbim să-l bem ca să-l vedem gol.

De ce ne grăbim să bem repede jumătatea plină?

Încerc să răspund. Poate că ne este frică să nu pierdem și ceea ce avem, să nu ne ia cineva și puținul care este al nostru… Poate că, după ce am văzut în viața și în istoria noastră atâtea schimbări, nu mai credem că se poate împlini ceva bun.

De asta – cred la anii aceștia în care căutăm să fim împliniți – că e mai bine să avem o jumătate de pâine dar întreagă decât multe fărâmituri care cântăresc cât o pâine.

Mai puțin e mai bine.

Sau cum am zice, legat de vin, MIMI-nimalist.

Viața m-a învățat că e mai bine să citești câteva pagini, dar acesta să fie Marquez și alături să fie omul tău drag, decât cărți groase și despre nimic, tipărite pe hârtie scumpă.

Scump înseamnă nu costisitor, dar drag, prețios.

Este valabil și atunci când este vorba despre cărți, și atunci când este vorba despre vin.

Nu știu dacă acest vin este tare.

Tare îmi place. Probabil că trebuie să inventăm pentru asta butonul „Tare îmi place”.

Care să exprime emoțiile noastre legate de vin și de oamenii care vin în viața noastră și rămân aici.

Un buton care  să povestească faptul că undeva, acolo cu oameni și locuri dragi, cu un pahar de vin am trăit o fărâmă de fericire.

Eu nu pricep multe în vinuri. Dar știu că despre un vin bun se spune că este curat ca lacrima. Însă lacrimile se leagă la noi mai mult cu clipele grele. Și mai știu vorba ceea care ne îndeamnă să bem până la fund „ca să nu rămână lacrimi în pahar”.

Iar dacă întoarcem­ lacrima invers, putem vedem o inimă. Inima care înseamnă dragoste și bine. Iar inima încape foarte bine nu doar în piept, ci și în jumătatea plină a paharului.

Cu vin „Malbec”.

Fotografie de Andrei Cibotaru

Taguri: , , , ,

PR-UL BINELUI | Bunatate.ro

Ioana Revnic | Bunatate.ro

BINE-le lui Igor Guzun a ajuns la mine într-una din acele zile în care convingerea mea că pentru ceilalți nu ești decât suma nevoilor pe care li le poți îndeplini bate orice credință în bunătate, adevăr și alte asemenea.

Citind cartea mi-am amintit că, din fericire, devii și ceea ce le dăruiești celorlalți.

Cartea lui Igor Guzun dăruiește cititorilor mult, mult BINE, fapt care nu va rămâne, anticipez eu, nerăsplătit – de o foarte generoasă cifră de vânzări.

Dar ce înseamnă BINE– le, pentru Igor Guzun?

Fiica lui și mama ei. Bunica și bunelul. Chișinăul (cu fețele lui mai mult sau mai puțin luminoase). Țara. Cartea și cititul. Copilăria cu gusturile, cu mirosurile, cu năzbâtiile, cu obiceiurile, cu poveștile ei. Toate lucrurile sau locurile care poartă cu sine o poveste. Câteva „mărunțișuri” pe cale de dispariție: grija; un zâmbet; prospețimea; candoarea; bucuria; dragostea. Dorul. Copiii. Frații și surorile. Amintirile. Cărțile poștale. Dumnezeu…

Într-un interviu recent, Igor Guzun spunea că speră ca recenta sa carte să fie mai bună decât precedenta (Vinil). Lucru care i-a reușit. Despre Vinil spuneam că e o carte a nostalgiilor – stare ce se prelungește în actualul volum. Vinil era și o carte în care autorul – specialist în comunicare și PR – se erija într-un fel de PR al țării sale de baștină (de aici și îndemnul meu adresat cititorilor, când am scris despre carte: „Cine nu a fost niciodată în Republica Moldova și are de gând să o viziteze, în loc să își cumpere un ghid turistic ar face bine să citească cel mai recent volum al lui Igor Guzun: Vinil”).

Un anumit spirit local se menține în mai noul BINE. Și nu cred că acest lucru este neapărat un atu: nota subversivă a unor texte înțelese doar de românii basarabeni e și în dezavantajul cărții, nu doar în avantajul ei.

Unele bucăți rezistă, independent de aluzii, de trimiterile lor neaoșe. Iacătă, de pildă, primul text din volum: Pâinea de la iepure. Simplu. Subtil. Savuros, precum metafora în jurul căreia e construit: cunoscătorii mi-au explicat că pâinea de la iepure se referă la un cadou; la ceva primit pe neașteptate; la pâinea pătrățoasă, cumpărată de la magazinele basarabene sătești de altădată și adusă în dar copiilor, în lipsa unor cadouri culinare pretențioase; sau la bucata de pâine luată de acasă, ascunsă în buzunarul hainei, purtată până în sat și întoarsă la copii ca fiind „de la iepure”;  orice țânc basarabean se înfrupta din ea, ca dintr-o delicatesă:

A existat în copilăria noastră un produs atât de minunat încât îi ținem minte savoarea și acum, peste atâtea decenii.

Pâinea de la iepure.

Ce gustoasă! Ce aromată! Ce așteptată era această pâine de la iepure!

Era mâncată mereu cu poftă, niciodată tăiată cu cuțitul, ci numaidecât ruptă ca să rămână în palmă cât mai multe fărâmituri. Să le ducem la gură și pe acestea, după ce am mâncat întreaga bucată de pâine.

A fost brandul cel mai iubit al copilăriei noastre.

Și ce păcat că furnizorii acestui produs – părinții noștri – au îmbătrânit sau au plecat la cele veșnice!

Și de ce oare, atunci când le aducem copiilor noștri câte o pâine și le spunem că e de la iepure, ne privesc nedumeriți și nu ne cred ?

Sau, mai bine zis, ne cred. Ne cred un pic ciudați.

Magia nu mai funcționează.

Ori pâinile de astăzi, ori pâinile sunt din alt aluat.

Dar există și texte „cu cheie”, pe care doar un public restrâns le gustă (cum ar fi Ramele – despre salonul MolDeco din Chișinău; unele referiri din Antonime; sau Din exclamația șah și mat astăzi a rămas doat mat-ul – text a cărui „poantă” o pricepi dacă știi că  în rusește „mat” înseamnă înjurătură – cu referințe materne, uneori ș.a.).

Epuizând aceste observații, adaug că noua carte a lui Igor Guzun are câteva atuuri evidente.

1. Ideea în jurul căreia e construită: importanți sunt oamenii și nu lucrurile, iar acestea din urmă sunt valoroase datorită poveștilor, datorită amintirilor pe care le poartă cu ele…

2. Igor Guzun nu mai mizează excesiv pe jocurile de cuvinte, pe asocierile lexicale inedite care l-au consacrat (și care îi fac volumele intraductibile). Inteligente și bine dozate, cele mai multe rămân doar pretexte ale însemnărilor, conferindu-le o înșelătoare notă ludică. Emoția primează. Gravitatea: Ah, de atâtea ori am exclamat cu bucurie „Gol !”, atunci când echipa favorită și la bine, și la rău – România – marca un gol. Și, vai, am plâns la golul cel mai dureros din viață. Golul de părinți.(Gol !). Sau autoironia: Eu buchisesc. Odată cu trecerea anilor, scade vederea. Eu buchisex. (Buchisesc). Sau nostalgia. Sau vulnerabilitatea afișată discret. Sau alte simțăminte.

3. Simplitatea stilistică. Claritatea.

4. Concepția grafică a cărții e excepțională: coperta; textura paginilor; imaginile expresive; cărțile poștale create de Irina Rusu, numai bune de trimis apropiaților. BINE are inclusiv un pomelnic.

5. Formulele” adoptate sunt mai complexe, mai consistente decât cele din volumul anterior. Găsim în BINE poezii; prozo-poeme; schițe, reportaje, inventare, definiții – subiective. Dintre toate acestea, citez un Basm, cu final neașteptat:

Când mică erai

Şi-aveai guturai

Bunica-ţi aducea omăt

Să faci oameni de zăpadă în casă

Şi-ţi povestea că undeva fulguieşte în mai,

Şi ninsoarea ceea-i amară şi nu e frumoasă.

Dar te interesau alte amănunte

La vârsta şcolară:

Pe furiş deschideai geamul pentru câteva minute –

Să nu se topească oamenii de omăt din cămară.

Lângă vatră te aşezai mai comod,

Suflai în foc să nu fie căldura prea mare

Şi sperai…

să cadă în tindă varul din pod

Ca din cer o ninsoare.

Cum înserarea peste sat se lăsa

O rugai pe bunica să se apropie de telefon,

Dacă de la flacăra din vatră amurgul se va incendia –

Să cheme urgent pompierii din raion.

Bunica te dojenea zâmbind

Şi-ți mărturisea că există ierni şi mai triste

În care un timp a trăit

Pentru că a fost inclusă în liste.

Pentru tine totul era ireal.

Şi apoi de unde puteai şti

Că bunica a fost ridicată în ninsoare după Ural,

Şi nu deportată într-un pastel de Alecsandri.

***

Igor Guzun e scriitor și conduce o agenție de PR. Mai nou, a devenit PR-ul BINE-lui, scriind o carte care salvează de la uitare esențe de umanitate.

Dacă într-o zi m-aș trezi nemaiștiind nimic, nimic, nimic din ce am trăit până atunci, cred că mi-ar prinde bine să (re)citesc BINE-le lui Igor Guzun. Așa, mi-aș aminti de COPILĂRIE (când și eu umblam cu cheia de gât; mă dădeam în scrânciob și săream de acolo, în zbor; când lansam discuri de vinil pe post de bumeranguri; când și mie hainele puse la uscat iarna, afară, și aduse înapoi în casă îmi miroseau a ger – așa cum scrie în carte). Mi-aș aminti de câte feluri e un ZÂMBET. Sau ce e DRAGOSTEA. Sau cum e să îți fie DOR: de casă; de frați; de surori; de bunici; de părinți; de toți ai tăi – vii și morți.

Ioana Revnic

Pe Igor Guzun îl găsiți AICI

BUNATATE.RO

 

 

Taguri: , , ,

BINE de Igor Guzun

Cartea „BINE” de Igor Guzun este o carte despre oameni și obiecte, despre dragoste și acasă, iar acestea împreună îți dau o stare de bine. Cartea povestește că binele există, chiar dacă uneori nu se vede.

Este o carte de dăruit oamenilor dragi de sărbători: de Crăciun, de Paște și de Paștele Blajinilor, în loc de căni și farfurii. Și, probabil, în toate celelalte zile ale anului în care există o ocazie potrivită.

Cartea conține 69 de texte scurte, scrise în același registru consacrat al autorului de nostalgie amestecată cu ironie despre oameni apropiați, obiecte emoționante, amintiri și poze.

Cartea „BINE” conține și 8 cărți poștale, care pot fi rupte și trimise oriunde în lume, ca semne de dragoste și atenție.

Unde? La Librarius, Pro-Noi, Librăriile CARTIER, e-Libraria, BookStore.md și, la Paris, la Galerie Moldave à Paris, iar în Italia – la Galleria Moldava in Italia.

Iar ecourile de lectură le puteți lăsa aici, pe Goodreads.com.

Poate că, la cei 50 de ani pe care Dumitru Crudu i-a împlinit în 2017, cel mai frumos și mai valoros cadou pe care și l-a făcut însuși scriitorul este această carte de povestiri – „Moartea unei veverițe” (2017), apărută la editura „Univers” într-o serie care cuprinde și mari autori ai literaturii universale ca Gabriel García Márquez, Virginia Woolf sau Kurt Vonnegut.

În această carte cu 68 de povestiri, triste dar pline de umor, cum remarcă editorii, „o veveriță moare, iar moartea ei s-ar putea să fie metafora centrală a acestor vremi”. Pentru că și în aceste timpuri, vorba cronicarului, nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub cârma vremii. E bine că sub cârma omului sunt măcar cărțile pe care le citim și le recitim cu drag ca să nu mai fim de acum încolo sub vremi.

Iar pentru a marca acest moment, istoric pentru biografia personală a unui cititor, poate că ar fi potrivit ca satul în care s-a născut scriitorul Dumitru Crudu – Flutura – să ajungă în stemă. Ca să ne fluture cu mâna, așa cum o face pe un peron una dintre eroinele cărții, Anna Areniova. Iar fiecare dintre noi să interpreteze cum vrea acest semn.

De salut. De rămas bun. De uimire. De încântare.

O femeie care flutură din mână, ca o carte cu coperta în vânt.

Taguri: , ,

Top 10 texte pe www.aiciscriu.eu în 2017.

1.

The Motans, Carla s Dreams, Kapushon feat. Stela Boțan: mesaje de citit cărți.Chiar dacă nu a venit încă Ziua internațională a lecturii cu voce tare, de pe 24 februarie, și nici Ziua internațională a cărții, de pe 23 aprilie, vreau să apreciez astăzi contribuția imensă la promovarea cititului printre tineri a lui The MotansCarla’s Dreams și Kapushon… continuarea e aici.

2.

O sarcină pe zi, de Igor Guzun. Să mergi în fiecare zi la școală și să plătești acolo cu tinerețea ta. / Să poți rezolva ecuații, dar la gară și la poștă să nu te poți descurca. / Să faci o facultate, un master și să nu-ți găsești un loc de muncă, / Iar atunci când îl găsești, salariul să nu-ți ajungă… continuarea e aici.

3.

Tatiana Țîbuleac. Scriitoarea care a venit din online și a intrat direct în bibliotecci și în inimi. Cu cele trei cărți pe care le-a publicat până acum la Chișinău și Brașov – „Fabule moderne” (URMA ta, 2014), „Fabule moderne” revăzute (Libris Editorial, 2016) și „Vara în care mama a avut ochii verzi” (CARTIER, 2016) – Tatiana Țîbuleac a devenit genul nou de scriitor. Un scriitor frumos, nu neapărat bătrân, cu o comunicare personală și imediată cu fiecare dintre cititorii săi, cu admiratori de ambele sexe și de toate vârstele, cu texte scoase nu din sertare vechi, nici din cărțile citite sau de pe alte bloguri, ci din experiența de profesionist și din inima sa de om. Este deci un scriitor-trend… continuarea e aici.

4.

O mie de cuvinte de scris la intrarea în Moldova. Sergiu Beznițchi feat. Igor Guzun. Dacă tot ne-am deprins la tot pasul cu indicatoare gen „Atenție, pericol”, „Drum în lucru” etc., poate că ar fi mai potrivit să instalăm avertismentul „Ocolire” chiar la intrarea în țară? Sunt câteva sute de cuvinte, poate chiar o mie care pot fi scrise cu litere mari la intrarea în Moldova. „Moldoveni beți. Moldoveni, beți apă vara!”  sau „Moldoveni, lăsați băutura. Dar nu uitați unde!”… continuarea e aici.

5.

Sctiitorul de SF Doru Ciocanu – prietenul meu – încheie un cerc și apare în colecția Rotonda. Cu vreo 20 de ani în urmă Gheorghe Erizanu a scris un text: „Înainte de Planeta Moldova a fost Doru Ciocanu”. Acest text nu era un text egoist, ci un text altruist scris de către unul dintre cei mai drepți dintre editorii Moldova… continuarea e aici

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

Moș Crăciun este…

Moș Crăciun este tata pentru că are pantofii și parfumul lui. Și chiar aceeași privire și aceleași glume.

Moș Crăciun este Fuego pentru că știe foarte multe cântece despre brad și, până nu le cântă pe toate, nu se încheie matineul, iar nouă ni-i cald în costum de urși, de vulpe, de lebădă sau chiar în costum de Irina Loghin copil.

Moș Crăciun este directorul școlii pentru că ne spune că nu am fost cuminți și continuă să ne țină morală…

Moș Crăciun este vecinul nostru pentru că se concentrează foarte puțin pe rolul său, dar mai mult pe paharul de pe masă.

Moș Crăciun este…

Ce bine că este!

Dar de ce oare minciunile cele mai mari sunt şi cele mai frumoase?

Taguri: , ,

Ganduriledintrepagini.com

Titlu: VINIL

Autor: Igor Guzun

Categoria: Literatură română

Număr pagini: 182

Editura: URMA ta

„VINIL” a lui Igor Guzun este o carte cu texte scurte despre Moldova, în care autorul ne prezintă cu umor și ironie viața din Moldova. Moldoveanul din mine nu are cum să nu iubească această carte, o carte extraordinară pe care dacă o veți citi, probabil vă veți regăsi în unele citate, indiferent dacă sunteți moldoveni sau nu.

Igor Guzun s-a născut în satul Recea din Republica Moldova, a absolvit Facultatea de Jurnalism a Universității de Stat din Moldova, a lucrat timp de zece ani în presa scrisă pentru ziarul „Săptămână” și a fost profesor universitar la Facultatea de Jurnalism si Științe ale Comunicării, tot timp de 10 ani. Acesta spune că: „Oamenii, mai ales scriitorii, seamănă cu aparatele de cafea. Ca să oferim un produs aromat, trebuie să ne alimentăm cu cărți, emoții, experiențe.” (după cum ați putut afla în interviul pe care mi l-a acordat, interviu pe care îl puteți citi: aici)

Cartea lui Igor Guzun m-a atras destul de mult prin titlul său foarte bine ales ținând cont de faptul că sunt un iubitor de viniluri. Atunci când am început să o citesc, autorul m-a făcut în unele momente să călătoresc în timp, cu 20-30 de ani în urmă. Dacă citești cartea e imposibil să-ți rămână indiferentă, nu există cale de mijloc, ori îți va plăcea ori nu. Dacă vei înțelege ironia și umorul fin al autorului e imposbil să nu iubești „VINIL”, însă dacă nu vei înțelege jocul de cuvinte a lui Igor Guzun probabil cartea ți se va părea una banală.

Din punctul meu de vedere „VINIL” e o capodoperă literară a timpurilor noastre, tocmai din această cauză autorul a fost răsplătit cu premiul „Omul anului 2016” în literatură al revistei „VIP Magazin”. Igor Guzun cu ajutorul cărții sale, cu ironia sa, cu umorul său, cu jocul său de cuvinte îl putem caracteriza ca fiind un Caragiale al timpurilor noastre. O carte care îți readuce aminte de umorul de altădată, în care se punea foarte mult accent pe ironie, pe jocul de cuvinte.

Mai jos, vă invit să citiți câteva citate extrase din carte care mi-au plăcut foarte mult și poate vă vor face să cumpărați cartea și să o citiți:


„Moldova. Aici nici în biserică lumea nu se roagă atâta cât se roagă în microbuze.

Aici, când vii acasă de la muncă sau de la studii de peste hotare, nu te întreabă nimeni: „Cât stai?”, dar toți te întreabă: „Când te duci?” […]

Aici fotbalul mai mult se privește decât se joacă, iar la teatru lumea merge mai mult să râdă decât să aplaude.

Noi am închis librăriile din sate, am lăsat să se învechească bibliotecile, în schimb tot noi suntem cei care avem câte o carte în toaletă. Fără coperți, bătută într-un cui.”



„Într-o țară de râs au rămas puțini ironici.

Aici nimeni nu aleargă, de aici toți fug.

Se bea cu suta, se pleacă cu milionul, iar dacă se fură – cu miliardul.”


„În copilărie băteam mingea, nu capul sau colegii.

Atunci știam cine-i Eistein și nu auzisem de Rammstein.”


„Copii!

Lăsați telefoanele și tabletele la o parte. Și vorbiți cu părinții și bunicii voștri.

Că telefoane și tablete o să mai fie.

Dar părinții și bunicii îmbătrânesc și se trec.”


„Nu mai sunt încântat de poeziile noi. Poate ajung cumva și la Cărtărescu. Deocamdată, poeții mei preferați din limba română contemporană sunt Puya, Guess Who și Paraziții.”


„Nu mai sunt ce-am fost.”


„Când se termină copilăria […]

Copilăria se termină atunci când înțelegem că Moș Crăciun este tata.

Când încetează să ne bucure obiectele și așteptăm bucurii de la oamenii din jurul nostru, care sunt tot mai puțini – atunci se termină copilăria.

Copilăria se termină atunci când nu mai trebuie să ne facem lecțiile, dar viața continuă să fie învățătorul nostru. […]

Copilăria se termină atunci când nimeni nu te cheamă la masă și tu ești cel sau cea care îi cheamă pe toți. […]

Copilăria se termină atunci când prima ninsoare nu te mai bucură, ci te îngrijorează.

Copilăria se termină atunci când te bucuri că ești mare, dar înțelegi mai târziu că nu sunt prea multe bucurii în asta.”


„Copiii noștri, ajunși adolescenți

Copiii noștri, ajunși adolescenți, și-au dezvoltat foarte mult degetul mare, de la gadget-urile pe care scriu mesaje.

Părinții stau pe tablete și injecții, copiii lor – pe tablete și telefoane.

Copiii noștri, ajunși adolescenți, pot citi vorbele părinților pe buze, pentru că au mereu căștile pe urechi. […]

Noi aveam doar o formație – U2, copiii noștri însă au toate formațiile pe Youtube.”


„Nu mai stăm pe gânduri, stăm pe Facebook.

Nu mai ținem postul, îl citim sau îl comentăm.

Nu mai facem șotii, facem shooting sau shoping.

Nu mai vrem socialism, vrem socializare.

Nu se mai indexeasă pensiile. Se indexează site-urile.

Acum meniul poate fi nu doar gustos, ci și comod, de exemplu, pe web.

Am uitat de Marea Revoluție și avem nevoie de o rezoluție mai mare.

Înainte doar expresiile și artele erau plastice. Acum totul e din plastic.

Înainte traiul era trai, acum e doar o încercare. To try.

Și totuși try-ască viața!”


„100 de chestii pe care le poți face cu o carte

O poți citi. O poți dărui. O poți povesti. Sau o poți uita.

O poți deschide sau închide ca pe o ușă sau o fereastră.

O poți mirosi.

O poți scrie, la urma urmei.

Sunt atâtea și atâtea lucruri pe care un om le poate face cu o carte, încât despre asta poți scrie chiar o carte. […]

O poți pune în dulap ori poți sprijini dulapul ca să nu se răstoarne.

Într-o carte poți păstra niște bani sau după ea – o sticlă de coniac.”


„Cartea.

O poți împrumuta, știind chiar că sunt puține șanse s-o vezi înapoi.

Un om poate face atâtea și atâtea cu o carte. Și aici lista rămâne deschisă, unde fiecare își poate mărturisi experiența.

Acum mă întreb ce nu poate să facă un om cu o carte?

Un om nu poate să urască o carte.

Dar cei care le-au ars? Îmi poate replica cineva.

Au fost și dintre aceștia, dar ei nu erau oameni.”…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

HAIBUN.MD: – Care sunt regulile de aur pentru un scriitor începător? Există o „trusă de unelte”?

Igor Guzun: – Sunt niște cărți – sigur că multe – care pot ajuta la asta, iar primele care îmi vin acum în minte sunt „Misterul regelui. Despre scris” de Stephen King, „Meseria de romancier” de Haruki Murakami sau „Cum să NU scrii un roman. Arta greșelilor” de Howard Mittelmark și Sandra Newman.

Mai sunt marii scriitori la care ne uităm cu admirație și care, dincolo de plăcerea lecturii, ne pot da lecții de scris atunci când este vorba despre construcție, umor, stil, tonalitate, împletirea realităților cu ficțiunea etc: Agatha Christie, în primul rând, plus o altă bibliotecă de clasici mai vechi sau mai noi, de la opere complete de Feodor Dostoievski până la „Groapa”, „Săptămâna nebunilor” și „Principele” de Eugen Barbu.

Plus oamenii din această meserie, contemporani cu tine, pe care îi citești, îi respecți, îi cauți și-i întâlnești ca să înțelegi pe viu de ce strălucesc.

Plus gramatica și dicționarele. Plus școala de scris.

Și când te gândești că sunt atâtea și atâtea de făcut în fiecare zi până să te apropii de reușită în meseria de scriitor, poate că e mai rațional nici să nu începi. Doar că o mare parte din munca asta o facem cu inima. Și inimii îi putem obiecta multe – că pune prea multă pasiune, că uneori nu prea are logică și așa mai departe – dar că procedează chibzuit, de asta nu o putem învinovăți.

HAIBUN.MD

Taguri: , ,

Articole mai vechi »