Feed on
Posts
Comments

Acasă, iubesc

Tu știi pe de rost toate clipele unice
Și muncim împreună să se repete și azi.
Dragostea e să-l sprijini pe omul drag înainte să lunece,
Iar el să te prindă înainte să cazi.

Un zâmbet pe buze și o pâine pe masă
Și ecoul acesta „eu te iubesc”…
Tu intri într-o odaie și casa aceea devine acasă
Și acolo umbrele noastre se contopesc.

Igor Guzun

Taguri:

Irișii

Cred că ați avut și voi acasă la țară, demult, niște flori violete, care creșteau fără pretenții lângă gard sau în grădină.

Le spunem stânjenei.

Ei bine, dragostea nu este ca florile celea.

Cred că dragostea este să poți sta lângă omul drag, să privești în irișii lui și să taci, uneori, fără să te simți stânjenit.

Taguri:

Vă mai aduceți aminte de povestea ceea în care doi meșteri tot încercau să pună la loc piesele unui automobil pe care l-au demontat cu o seară înainte, dar de fiecare dată asamblau un aparat de făcut țuică?

Ei, bine, chiar dacă nu există o asemenea poveste scrisă, nouă ni se întâmplă ceva asemănător.

Când punem piuliță lângă contrapiuliță, un nit peste un pivot și carcasa punții din spate undeva mai departe de frâna hidraulică asistată prin depresiune și de pedala de ambreiaj, tot jocuri de cuvinte ni se năzăresc.

Copacul de la cotitura drumului s-o fi numind, probabil, arborele cotit.

Iar imnul mecanicului auto optimist începe așa: „Resoarele răsare…”

Reparația motorului Diesel a dat naștere celor două mărci celebre de blugi: „Diesel” și „Motor”.

Dar cum se cheamă oare limbajul folosit în autobuzul urban?

Și oare mecanicii auto își numesc fiicele Biela-Manivela, după exemplul mai vechi din filmul „Maria-Mirabela”?…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

După o zi de luptă cu nămeții se potrivește un vin fiert, un izvar. This Is War, bro.

Sau un vin vechi. Vin-tage

„Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-a lună”, exclama pe vremuri, cu vocea sărmanului Dionis, Mihai Eminescu. Ce fel de vin? întrebați. Probabil un Merlot din „Freamăt de codru”.

„Cucul cântă, MERLOT, presuri – / Cine ştie să le-asculte? / Ale pasărilor neamuri / Ciripesc pitite-n ramuri /  Şi vorbesc cu-atât de multe / Înţelesuri”.

Iar unde este Eminescu, e dragoste. În orice limbă.

„Ты вино-вата” este o declarație de dragoste, oarecum stângace, în care explici ființei dragi că e făcută din ceea ce ți-a plăcut mai mult – acum la maturitate, și atunci în copilărie: vin și vată dulce.

Liberté. Égalité. Aligoté. De asta francezii sunt cunoscuți în lumea întreagă în d-ale vinului.

Vinurile rare, de colecție sunt vinurile vechi, adică vinurile de ieri. Iată de ce cunoscătorii le consumă vineri… Pentru că știu că cel mai bun vin… e ieri făcut.

Cabernet Soviet Union.

De ce este mai gustos acest vin vechi? Pentru că este maturat. De istorie…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , ,

Cartea e mai bună…

La ieșirea din cinematograf după „Dragostea în vremea holerei” cu Javier Bardem…

„Cartea e mai bună”.

Și după „Memoriile unei gheișe” cu Gong Li…

„Cartea e mai bună”.

O femeie iese dimineața din dormitorul unui scriitor.

„Cartea e mai bună”

Un șoarece noaptea într-o bibliotecă, după ce mușcă un raft…

„Cartea e mai bună”…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

Poate că am putea trăi fără cafea și fără ceai, fără cărți și fără salate, fără muzică și fără alte câteva lucruri vitale, dar cu greu am mai putea numi acea existență viață.

Există așadar ceva indispensabil pentru noi toți, așa cum sunt indispensabilii pentru bărbați – iarna și intuiția pentru femei – în toate anotimpurile.

Ce altceva oare ne face viața mai plină?

Un ceai. Pe care să-l savurezi cu Ceai-kovski ca fundal sonor cu omul drag.

Avem nevoie de aer ca de muzică. Aer-osmith.

Iar pentru efecte terapeutice, afrodiziace și de întărire – a sistemului imunitar – serviți o salată cu păstârnac. Boris Păstârnac. „Ningea, ningea pe-ntreg pâmântul / În toată zarea / Ardea lumânarea pe masă / Ardea lumânarea”.

Diminețile nu-s dimineți fără o cafea bună. „Cafea-i românu’ când să-nveseleşte / Ca şi stejaru’ când înmugureşte”.

Inimaginabilă e viața fără carte. Cu un gin, citind Des-carte-s.

E un sentiment de acela, de Balzac pe suflet.

Băieții nu pot fără fete. Iar băieții din Franța merg La Fête Nationale.

Fetele n-au viață fără flori. Se lasă seduse de Flori-n Piersic.

Iar antrenorii de fitness Natalia și Vitalie au nevoie de-un singur lucru. De talie. De talie europeană. Dar nu mai intrăm în detalii și mergem la somn.

Că și patul e o chestie indispensabilă în viața omului. iPat, iSomn.

Iar în următoarea dimineață – un pahar cu apă, cumpărată în ajun de la magazinele care deja se numesc Apă-store.

Taguri: , ,

„Adio, lucruri” a fost în 2018 una dintre cele mai căutate și găsite cărți la Librăriile „Cartier”.

Cartea se simte onorată.

Link: Librăriile Cartier. Top vânzări 2018

Taguri: , , ,

Marii înaintași ai generațiilor de astăzi sunt Messi, Ronaldo și Mbape. Iar cei mai scumpi apărători din istorie sunt, după aceleași socoteli, Virgil van Dijk și John Stones și Benjamin Mendy.

Nu zicem ba, o fi, dar alții au fost pentru noi cei aflați în trecere strălucită prin istorie.

Generațiile noastre au alți eroi, universali, care sunt și înaintași, și apărători. Ai neamului. Alexandru Cel Bun, Mihai Viteazul, Ștefan Cel Mare…

Oare cum ar arăta o echipă de vis a istoriei noastre și ce calități și-ar etala domnitorii, că și despre ei se vorbește în termeni sportivi: ”atletul creștinătății”…

Unii concurează în Liga Campionilor, alții au făcut parte din Liga Sfântă.

Iată unsprezecele ideal al istoriei, așa cum se vede din tribunele zilei de azi.

În momentele marilor sale victorii, înaintașul Mihai Viteazul era aclamat ”Bravo”. De aici și numele străzilor ”Mihai Bravul”. Aplauze pentru Mihai Bravul chiar și din partea goalkeeper-ului chilian Claudio Bravo.

Probabil că Vlad Țepeș a evoluat pe post de apărător – unul dintre cei mai severi – al dreptății. Și acest apărător avea și un aparat pentru asta: țeapa. Iar suprafața lui de pedeapsă era destul de mare.

Alexandru Cel Bun. Un om de bază în echipa de vis a României. Domnia sa lungă a durat 32 de ani, o vârstă la care, de obicei, se retrag astăzi mulți fotbaliști de top.

O legendă vie. Alexandru Ioan Cuza. Cel care a dat numele României.

Alexandru Lăpușneanu. Adept al strategiei de joc, exprimată prin: ”De mă voi scula, pe mulți am să popesc și eu” și ”Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu”…

Constantin Brâncoveanu. Și el deținător al unui record: una dintre cele mai lungi domnii din istoria principatelor române. Pentru sacrificiul său și al familiei sale poartă titlul de Sfinții Mucenici Brâncoveni. Orice istorie din lume și i-ar fi dorit. Continuă să citeşti »

De la proverbialele „Ai carte, ai parte” și „Cine știe carte, are patru ochi” până la mai noile „Ochii care nu se văd se uită. Într-o carte” sau „Dă-te la o carte”, limba română ne oferă atâtea ocazii ca să strecurăm între două vorbe și o carte. Și atunci nu doar vorbele, ci și persoanele devin, poate, înțelepte.

Adevărul este întotdeauna la mijloc. La mijlocul cărții.

Apa trece, cărțile rămân.

Banii n-au miros, dar cărțile au. Chiar arome.

E drept, cu o floare nu se face primăvară. Dar cu o carte, sigur.

După război, mulți eroi în cărți. Numai peste 500 în „Război și pace” de Lev Tolstoi.

Nu haina îl face pe om, cartea. Heine. Goethe.

Ziua bună se cunoaște de dimineață. Ca o carte după autor și copertă.

Cine caută, găsește. Timp pentru o carte.

Nu vasul, dar ce pui în el miroase. La fel e și cartea.

Capul plecat spre lectură sabia nu-l taie…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , ,

„Luminați-ne și pe noi!”, au strigat străzile întunecate către becurile instalate pe strada vecină.

„Mie îmi place latura asta a ta”, i s-a adresat cercul unui pătrat.

„Ești ca o rază de lumină”, îi răspunse pătratul cercului.

„Fără îndoială!”, l-a avertizat pagina de carte pe deget.

„Noi ne cunoaștem rădăcinile”, au precizat numerele 1, 2, 3, 4…

„Nu mă îngropați de vie”, a rugat securea războiului.

„Să-ți fie de cap”, i-a spus el ei când i-a întins șamponul.

„Trebuie să ne luăm în mâini”, s-au gândit mănușile…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

Articole mai vechi »