Feed on
Posts
Comments

Nu mai trebuie să povestești, trebuie să faci.
Dacă ajuți un om, taci.

Ce sens are să-ți pui pe wall colțunașii?
Îți poți iubi – fără să strigi – copilul și nașii.

Știu că știi și altceva decât Îmi place, Ador, Îmi pare rău.
De exemplu, să nu postezi nimic din ce e al aproapelui tău.

Ce tare ești când scrii comentarii și stări
Tu, care intri mai rar în librării decât în setări!

Dar partea bună în povestea asta de pe Facecarte
E că statusurile lungi te îndeamnă Citește mai departe…

Taguri: , ,

Atunci când nu scrie, scriitorul Igor Guzun vorbește cu oamenii, muncește, citește sau călătorește pentru a-și găsi temele, detaliile și inspirația pentru următoarele cărți. Cele precedente – ”VINIL”, ”BINE” și ”Adio, lucruri” – i-au adus încrederea că oamenilor le stă bine împreună, mai ales când fac ceva în comun pentru alții. Exact așa cum li se întâmplă cărților într-o librărie sau bibliotecă, atunci când sunt cotor lângă cotor și, citite, lucrează în mințile și inimile oamenilor ca să-i ajute să facă lucruri bune, înțelepte. ”Viețile oamenilor și întâmplările mari sau mici de alături sunt atât de spectaculoase, încât nu mai e nevoie să inventezi nimic – ficțiunea din cărțile viitoare este chiar ceea am văzut, am auzit sau am simțit aievea. Iar ca să aduci toate acestea în cărți, trebuie să mergi în sate, orașe, capitale și alte destinații, să asculți și să găsește timpul necesar ca să sedimentezi totul pe pagini, trecând viețile prin minte și inimă, ca să ajungă înapoi într-o carte la oameni”, spune în acest interviu Igor Guzun, inclus în antologia Literatura din Basarabia. Început de secol XXI.

– Așadar, călătoriile – dacă sunt și cât sunt de importante pentru viața și cărțile unui scriitor? Ce face un om care și-a legat viața de scris cu ceea ce aduce din străinătate acasă în afară de niște postări wow pe Instagram ori mici cadouri pentru oamenii apropiați?

– Chiar dacă la întoarcere valizele sunt mai pline sau mai goale decât la plecare, un scriitor revine dintr-o călătorie cu emoții noi, cu bateriile încărcate, cu agendele de buzunar și cu telefoanele pline de notițe, cu idei și cu relații care îl ajută să-și scrie cărțile. Nu e nimic poate spectaculos în asta și probabil la fel li se întâmplă și altor oameni din alte profesii.

Doar că încântarea – câteodată – și amărăciunea – cel mai des, legate de ceea ce ai văzut acolo în comparație cu ce revezi aici, nu sunt exprimate în strigăte de bucurie, oftaturi, sudalme, ci în texte. Care vindecă. Care distrează. Care pun întrebări și caută răspunsuri. Care dau încrederea sau măcar speranța că va fi bine.

Bineînțeles că toate călătoriile sunt importante. Ceea ce au făcut cărțile cu noi, reușesc și călătoriile. Ne ajută să ne înălțăm pe degete ca să vedem mai departe și, de asemenea, să ne aplecăm în genunchi ca să privim mai adânc în sufletul nostru.

A călători – știu asta din viața mea și poate din cărțile altora – înseamnă a te opri, nu doar a merge. A călători înseamnă în primul rând a încerca, a simți, a savura, a înțelege… Sau pur și simplu a ședea, de exemplu, într-o zi ploioasă într-o cafenea mică din orașul vechi Vilnius ca mai apoi să ții minte pentru toată viața de mai departe aroma cafelei și senzația de fierbinte și rece a desertului moale și crocant în același timp crème brûlée, care nu sunt de departe o specialitate a localului, dar ți-au rămas în memorie pentru că erau acolo împreună cu omul drag.

– Sunt 11 țări în care ai mers cu ani în urmă ca reporter, inclusiv în Japonia, China, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie sau Albania. Și, dacă spunea Garcia Marquez că viața nu este cea pe care ai trăit-o, ci aceea pe care ți-o amintești, ce-ți amintești din acele călătorii?

– Sunt din acele vremuri și țări, mai ales din Japonia, câteva istorii pe care le-am tot povestit și povestit prietenilor în sporovăieli sau publicului în evenimente până am uitat detaliile nesemnificative și au rămas doar esența și lecțiile de viață. Iar pe acestea le-am inclus în cărțile ”VINIL” și ”BINE”, pentru că nu doar le-am trăit, ci mi le-am amintit.

Că asta a durat poate mai mult decât la alții, aproape două decenii, nu-i o problemă. Căci și drumul către scrierea propriilor cărți a fost pentru mine mai lung. Am numărat 17 ani de la prima mea carte ”De azi într-o săptămână”, editată în 1997, până la cea de-a doua, ”LA BLOG”, scrisă împreună cu Sergiu Beznițchi în 2014. Iar 17 ani înseamnă aproape un majorat.

De aceea, atunci când sunt întrebat cât timp mi-a luat scrierea unei cărți, spun că toată viața de până la această carte. Și chiar e așa. Că dacă nu mergeam în Japonia în 1998 și dacă acolo, pe Stadionul olimpic, împăratul Akihito care se afla la câțiva metri nu se închina primul, poate că nu avea să se sedimenteze mult mai târziu într-o carte un text despre ”gestul plecăciunii destoinice” și despre încrederea că ”drumul merge întotdeauna cu noi”, așa cum a zis fiica noastră când era mai mică.

Atât din călătoriile mai îndepărtate – din cele 11 țări vizitate, dacă n-o fi deja mai multe, cât și din cele mai apropiate – o fi probabil vreo 11 localități din Moldova în care nu am fost, îmi amintesc de oameni, locuri, stări, detalii, întâmplări, culori sau mirosuri care pot deveni, cu ajutorul Domnului, cărți.

– A fost cartea ta ”VINIL” cu exclamațiile ”Aici nici în biserică lumea nu se roagă atâta cât se roagă în microbuze” și ”La noi clasicii sunt citați mai des în transportul public decât în manuale”, care au inspirat un film de foarte scurt metraj – ”Eminescu coboară” – în care clasicii literaturii române coboară dintr-un maxi-taxi pe străzile din Chișinău care le poartă numele, iar șoferul strigă după ei: ”Ușa!”, exact ca în viață. A urmat ”BINE” cu texte și cărți poștale despre acasă și despre dragoste, cu Aici legendele au rămas doar pe hărți, iar cerbii – doar pe indicatoarele ”Atenție, animale!” sau ”Aici răsare grâul, de parcă ar încolți speranța”. Cât de multă ficțiune este în cărțile tale?

– Știi, întrebarea este atât de frumoasă, încât conține și o parte din răspuns. Iar până să ajung să spun partea mea de răspuns, aș vreau să găsesc cuvintele potrivite ca să zic ceva ce contează mult pentru mine. Și exprimă un crez legat de cărți și viață. Cred că există atâta dramatism, dezgust, atâtea complicații, probleme, grozăvii și altele asemenea în viețile oamenilor, încât acestea nu trebuie să ajungă, toate, în cărți. Este mult prea mult pentru un om că greutățile și ororile există deja în viața de zi cu zi.

Cărțile sunt pentru altceva. Cărțile sunt pentru a le da oamenilor speranță, poftă de viață, o stare de bine care să-i ajute să facă lucruri deștepte. Pentru ei și pentru ceilalți.

Iar atunci când îmi scriu cărțile , o fac cu bucurie, cu încrederea că oamenii vor trăi același sentiment când le vor citi. Poate părea poetic, dar nu este așa: atunci când scriu sau citesc, mai ales poezie, am sentimentul că pot zbura și că pot face multe.

Iar privitor la ficțiune sau non-ficțiune, cred că viețile oamenilor și întâmplările mari sau mici de alături sunt atât de spectaculoase, încât nu mai e nevoie să inventezi nimic. Ficțiunea din cărțile mele viitoare poate fi chiar ceea am văzut, am auzit sau am simțit aievea. Iar ca să aduci toate acestea în cărți, trebuie să mergi în sate, orașe, capitale și alte destinații, ca să asculți, să reții și să găsești apoi timpul necesar și ocazia potrivită ca acestea să formeze sentimente și sedimente pe pagini. Iar inspirația este în jur, aproape sau departe. Pentru că, așa cum șoptește pentru unii sau strigă pentru alții un poem din ”Adio, lucruri”, ”Dincolo de ușa bibliotecii e țara aceasta / Care ne încântă și ne exasperează în fiecare zi. / Parcă am trăi în drama lui Caragiale ”Năpasta” / Pentru Moldova oare ce titlu de carte s-ar potrivi?” Deci, avem de lucru.

– Și un exemplu în care viața bate ficțiunea?

– În familia care ne-a găzduit în Japonia, am găsit pe masă în prima zi o hartă a Republicii Moldova care avea indicate doar trei localități din cele peste 1500 câte există. În centru era, bineînțeles, Chișinăul, capitala țării. Și doar alte două localități: la nord – satul Chiperceni, iar la sud – Dezghingea. Și nimic mai mult. Doar Chișinău, Chiperceni și Dezghingea. Sigur că am zâmbit, apoi am râs, iar apoi cu o curiozitate de oameni și de reporteri am întrebat de unde au luat această hartă. ”De pe internet”, ne-a răspuns gazda noastră, domnul Tanaka.

Sigur că de la îndepărtatul an 1998 încoace internetul și-a îmbogățit imens resursele. Dar am dus harta aceea, cum am zice azi, foarte cute, în inima mea ani și ani de-a rândul, ca o dovadă probabil că pentru un om anume, pentru cel care a creat-o, geografia oamenilor dragi poate avea și o scară foarte-foarte mică, cu doar trei localități. Am purtat-o până am ajuns într-o zi, într-un eveniment legat de cărți, la Chiperceni și am povestit această istorie. ”Ei, ați inventat asta”, mi-a spus directorul. Și atunci mi-am gândit că viața este mult mai plină și mult mai fantastică decât o putem închipui. Doar că trebuie să ne mai și oprim din când în când ca să deprindem să-i înțelegem semnele.

O călătorie înseamnă nu doar să merg la celălalt capăt al lumii, dar și să mă opresc să văd, să aud și să capăt noi înțelegeri și noi orizonturi cu ajutorul oamenilor și cărților.

Și dacă o fi adevărat – și chiar este că orice călătorie de o mie de mile începe cu un pas, înseamnă că înainte de acest prim pas a fost o carte pe care am pus-o în rucsac, în geantă sau în valiză. Un abecedar. Un ghid. Un roman. Cărțile sunt aripile noastre care ne ajută să ajungem departe, cât mai departe.

– Care au fost cărțile dinaintea primilor pași – din școală, din viață, din arta scrisului?

– S-ar putea să fi început cu ”Aventurile lui Tom Sawyer” și s-au putea întâmpla ca ”Tom Sawyer” al lui Mark Twain să fi fost, totuși, singura carte pe care am citit-o de două ori. Că dacă viața este mai ales ceea ce îți amintești că ai trăit, îmi amintesc că am citit această carte cu mulți-mulți ani în urmă și a fost prima lectură conștientă a unui adolescent dornic de a da într-o zi, la fel ca Tom cu Hackelberry Finn, de o comoară. Și am recitit-o mult mai târziu împreună cu fiica noastră, în adolescența ei în care Hackelberry deja rima perfect cu BlackBerry, bucurându-ne împreună de plăcerea lecturii, dar încercând să-i spun, ca adult, că există și alt fel de comori, de exemplu, oameni-comoară sau că ce nu ne c-omoară ne face mai puternici.

Pe aceeași listă a cărților dinaintea primilor pași se află Jules Verne și biblioteci întregi sătești cu romane de aventuri și mult-mult Science-Fiction care ne-a încurajat să visăm și ne-a dat senzația că putem.

Sigur că au urmat alte cărți la alte vârste cu autori atât de diverși încât ai crede că nu pot sta alături. Dar chestia fabuloasă cu cărțile este că acestea, spre deosebire de persoane, nu se supără unele pe altele când sunt într-o listă, în aceeași sală de bibliotecă ori librărie. Și astfel, dacă mi-a plăcut un autor, i-am citit toate cărțile, fără să le compar între ele.

Iar acum, că m-ai întrebat, în această listă cu scriitori dragi mie cărora le-am citit toate cărțile sunt, fără să se cunoască poate între ei ori să se aprecieze reciproc, stau alături Gabriel García Márquez, Andreï Makine, Elizabeth Gilbert, Doru Ciocanu, Mario Vargas Llosa, Fiodor Dostoevski, Boris Akunin, Haruki Murakami, Matei Vișniec, Khaled Hosseini, Lobo Antunes, Yukio Mishima, Charles Bukowski, Fredrik Backman… Mai avem loc pe pagină ca să spun că la Agatha Christie sunt pe la cota de 60 din totalul de 80?

Și spun toate acestea nu ”pentru nume, pentru glorie…”, ci cu gândul ascuns – dezvăluit iată, dacă a ajuns cineva cu lectura aici – că poate cuiva asta îi poate ușura drumul și alegerile din biblioteci și librării. Fiindcă lecturile sunt tot o călătorie care are nevoie de primul pas și cartea potrivită dinaintea primului pas. Manualul automobilului, de exemplu. Sau o ediție dedicată țării de destinație a revistei ”National Geographic Traveler”. Ori un roman care urmărește o iubire ce se întinde pe patru decenii și trei continente, așa cum sunt ”Rătăcirile fetei nesăbuite”.

– Dacă într-o bibliotecă sau o librărie autorii nu au de ce și nici nu au cum, așa cum ziceai, să se supere unii pe alții când stau pe rafturi alături în ordine alfabetică ori pe genuri, cum stau lucrurile în viața adevărată, cea vie?

– În drumurile multe prin țară, cel mai recent la Nisporeni, am văzut și copaci singuratici, care stau demn în mijlocul unui câmp și sunt atât de frumoși. Pot să facă umbră atât cât îi ține coroana, înfruntă furtunile și asta îi face puternici. Respect pentru asemenea copaci și asemenea oameni. Dar ca să poată străluci mai mult și mai departe într-o zi însorită de iarnă, ei trebuie să fie împreună, să fie pădure. Așa că este loc atât pentru a gândi și a-ți scrie, demn, cărțile în singurătate, cât și pentru a rămâne alături de alți oameni ca tine ca să faceți împreună un lucru comun. De exemplu, o literatură în limba română.

***

BIOGRAFIE

Igor Guzun este scriitor și director al Agenției de PR și publicitate URMA ta din Chișinău.

Născut în satul Recea, Râșcani, la 12 septembrie 1968. Licențiat al Facultății de Jurnalism a Universității de Stat din Moldova (1985-1992).

Primii 10 ani de jurnalism profesionist (1992-2002) și apoi următorii 10 de profesorat la Facultatea de Jurnalism si Științe ale Comunicării (2002-2012) s-au sedimentat în mai multe manuale la care Igor Guzun este autor și co-autor.

 Prima sa carte „De azi într-o săptămână” a apărut în 1997, iar următoarea – în 2014, „LA BLOG”, scrisă împreuna cu Sergiu Beznițchi.

Cartea „VINIL” (2015, „URMA ta”) a fost numită „una dintre marile cărți ale generației noastre” („Revista literară, #3, 2017). Următoare carte, intitulată „BINE” (2017), ”salvează de la uitare esențe de umanitate” (Bunatate.ro).

În 2018 Editura „CARTIER” a publicat volumul de poeme „Adio, lucruri”, semnat de Igor Guzun.

Taguri: , , ,

Ce-ai făcut?

„Ți-a plăcut ce-am făcut?”

„Ai făcut un live foarte bun”.

Mama a făcut plăcinte.

Tata a făcut reparație.

Bunicul și bunica au făcut trei case: una în tinerețe, una în Siberia și apoi după ce s-au întors – alta în sat.

Dar tu ce-ai făcut în viața asta?

Un selfie!

Bineînțeles că greșesc. Mai multe.

Goma a făcut pușcărie.

Gaudi a făcut Sagrada Família.

Chinezii au făcut Marele Zid Chinezesc, egiptenii – piramidele.

Dar tu ce-ai făcut?

Rating?

Criză de nervi pe Mess?

Eminescu a făcut ca numele lui „să-l poarte / secolii din gură-n gură”.

Mendeleev a făcut ca numele lui să-l poarte „Tabelul periodic al elementelor”.

Macarena a făcut istorie.

Și ABBA a făcut istorie.

Și Iorga a făcut istorie.

Dar tu ce-ai făcut?

Story pe Instagram?

Ai făcut o copertă cu decolteul tău generos? Cu noul tatuaj?

Mai bine făceai curățenie. Mai bine îți făceai lecțiile. Mai bine făceai voluntariat.

Mai bine făceai un bine.

Daniela a făcut măcar Harward-ul. Și un copil.

Iar J.K. Rowling a făcut Hogwarts. Și mulți copii. Fericiți.

Dar tu ce-ai făcut în viața asta?

Alungirea genelor 3D?

Unghii magice?

Un grătar de sărbătorile de mai ca să-l pui pe Youtube?

Mai bine citeai o carte.

Ca să nu faci toate acestea.

Igor Guzun este scriitor și director al agenției de PR și publicitate ”URMA ta” de la Chișinău. Cartea sa ”VINIL” (2015) a fost a fost numită „una dintre marile cărți ale generației noastre” („Revista literară, #3, 2017). Iar cărțile ”Adio, lucruri”, poeme (2018) și ”BINE” (2017) se află pe pozițiile 1 și 2 în Topul vânzărilor din librăriile ”Cartier” în aprilie 2018.

Când sunt rugat să recomand o carte sau 10 cărți, recomand o bibliotecă. Iar dacă îmi place un scriitor, îi citesc toate cărțile. Așa mi s-a întâmplat cu Gabriel García Márquez, Andreï Makine, Elizabeth Gilbert, Doru Ciocanu, Mario Vargas Llosa, Fiodor Dostoevski, Boris Akunin, Haruki Murakami, Matei Vișniec, Madonna, Khaled Hosseini, Lobo Antunes, J.K. Rowling, Yukio Mishima, Charles Bukowski, Fredrik Backman și poate cu alți câțiva. Iar la Agatha Christie sunt undeva la cota de 60 din cele 80.

Uneori, pentru un om și o carte este de ajuns ca să facă lucruri deștepte. Iar aceste 10 cărți recomandate spun o poveste și despre faptul că toate celelalte cărți ale acestor scriitori sunt potrivite.

”Dragostea în vremea holerei” de Gabriel García Márquez. Pentru că este cea mai frumoasă poveste de dragoste la la Romeo și Julieta încoace. Și pentru că lui Márquez i-a fost probabil extrem de greu să scrie o nouă carte care să se ridice pe culmile dobândite de ”Un veac de singurătate” și ”Toamna patriarhului”. Și a reușit. Știți cu ce cuvinte se încheie romanul? Cu expresia ”pentru totdeauna”. A reușit pentru totdeauna.

”Pe vremea fluviului Amur” de Andreï Makine. Pentru că Amour înseamnă, în primul rând, dragoste și apoi numele celui mai lung râu din Rusia. Cei trei eroi ai romanului se aruncă în ambele: în valurile râului Amur …și în valurile dragostei – amour, cum zice Belmondo, care este cea de-a patra prezență constantă din carte. Cei trei prieteni din roman au revăzut un fim cu Belmondo de 17 ori. Și seamănă puțin cu adolescența și tinerețea mea în care am revăzut ”Ce-și doresc femeile” și ”Meet Joe Black” de mai multe ori, cred, decât eroii lui Makine.

”Rătăcirile fetei nesăbuite” de Mario Vargas Llosa. Pentru că e, la fel, despre dragoste. O poveste despre bucuria și chinurile unei iubiri, urmărită timp de 4 decenii, pe 3 continente. Lecturile din Llosa pot fi începute la fel de bine cu ”Mătușa Julia și condeierul” sau cu ”Paradisul de după colț”. Iar atunci când a fost întrebat care sunt cărţile sale de care se simte cel mai apropiat, Vargas Llosa a dat două titluri: „Conversația la Catedrala” şi „Războiul sfârșitului lumii”. „Dintre toate cărțile mele, cu astea aş vrea să rămân” în istorie, spune, făcând parcă un bilanţ contabil, Don Mario. Sunt alegerile autorului. Are dreptul. La fel cum noi avem dreptul să i le citim pe toate.

”Pădurea norvegiană” de Haruki Murakami. Probabil pentru că am intrat în Murakami anume cu acest roman care conține atâta muzică. De altfel, ca și toate celelalte. Garantez.

„Merele Domnului Peabody” de Madonna. Este una dintre cele cinci povești minunate, apărute cu semnătura Madonna. Excelent ilustrată. Și cu importante lecții de viață.

”Amintiri de pe planeta M.” de Doru Ciocanu. Pentru că este prietenul meu și pentru că scrie cărți fantastice. Nu doar cu referire la genul de Science-Fiction, pe care îl practică, ci mai ales cu sens de extraordinar. Și dacă mă va întreba cineva – cum a întrebat supărat o dată Stalin „Da câte divizii are Papa?” – „Da câte cărți, mă rog, are Doru?”. Vom răspunde: „Da iaca deja are 4”. Dintre care, rețineți, 3 dicționare: „Dicționar auafed 1, 2 și 3”. Și nu e o muncă ușoară să scrii dicționare. BP Hasdeu a ajuns cu monumentalul său dicționar etimologic a ajuns doar până la cuvântul „bărbat”.

”Negustorul de începuturi de roman” de Matei Vișnec. Pentru că Vișnec este tare. Tare bun. Și mare. Mare deliciu.

”Un bărbat pe nume Ove” de Fredrik Backman. Pentru că este o carte absolut adorabilă. Umor tandru, o construcție simplă dar spectaculoasă, tonalitate caldă și multă-multă dragoste este acolo. Și pentru această definiție pentru dragoste: „A iubi pe cineva e ca și cum te-ai muta într-o casă nouă… La început ești îndrăgostit de tot ce-i nou, te minunezi în fiecare dimineață că-i casa ta, ca și cum te miri că, în orice clipă, poate să năvălească altcineva pe ușă și să spună că totu-i o mare greșeală și că, de fapt, nu ți se cuvine un loc atât de frumos. Apoi anii trec, fațada se scorojește, lemnul crapă pe ici, pe acolo, și ajungi să iubești casa nu pentru cât de perfectă e, ci pentru imperfecțiunile ei. Îi știi toate unghiurile și ungherele. Știi cum să faci să nu se înțepenească cheia în yală când e ger. Știi care scânduri din podea se mișcă atunci când pășești pe ele și cum să deschizi ușile dulapului ca să nu scârțâie. Știi toate micile secrete care o fac căminul tău”.

E o definiție lungă și superbă pentru dragoste.

Așa ca dragostea însăși.

”Și munții au ecou” de Khaled Hosseini. Pentru că am citit și precedentele – „Vânătorii de zmeie” și „Splendida cetate a celor o mie de sori”, cu respirația tăiată și cu creionul în mână.

Iară dacă aceste câteva dintre citatele mele preferate din „Și munții au ecou” ajută pe cineva să-l descopere și să-l îndrăgească pe Khaled Hosseini, m-aș bucura mult.

„Toate lucrurile bune în viață sunt fragile și ușor de pierdut”.

„Dacă o cultură este o casă, atunci limba este cheia de la ușa din față și de la toate camerele dinăuntru”.

„O poveste este precum un tren în mișcare: indiferent de locul în care urci, ești obligat să ajungi mai devreme sau mai târziu la destinație”.

„Lumea este fundamental un loc nedrept; trebuie doar să te uiți pe fereastra dormitorului”.

„Lumea, în general, nu vede ce se întâmplă înăuntrul tău, nu dă nici doi bani pe speranțele, visele, necazurile tale, care rămân ascunse acolo dincolo de piele și oase”.

„Frumusețea este un dar imens, nemeritat, oferit la întâmplare și în mod absurd”.

„Timpul e precum şarmul. Nu ai niciodată atât de mult precum crezi”.

„N-are rost să te plângi de ceea ce este inevitabil”.

”Harry Potter și Ordinul Phoenix” de J.K. Rowling. Pentru că este o carte de-a dreptul instructivă pentru adulți. „Ca să te faci bine, trebuie mai întâi să te simţi rău”, le spune Hermione Granger lui Harry Potter şi Ron Weasley în „Harry Potter şi Ordinul Phoenix”, de J.K. Rowling, al cincilea volum şi cel mai voluminos din seria „Harry Potter”. Şi, cu mult înainte de replica aceasta: „Răul nu este ireversibil”, afirmă profesorul Dumbledore spre finalul romanului „Harry Potter 2 şi Camera Secretelor”.

Dar cum să înțelegem afirmația asta din Harry Potter: ”Cărțile sunt înșelătoare uneori”?

Poate căutăm răspunsuri împreună.

În biblioteci și librării.

Ganduriledintrepagini.com

Taguri:

Poezia NOI ȘI BLAJINII de Igor Guzun, tradusă în georgiană de Sophie Datishvili

თანამემამულეს

აქედან ყველა უკანოუხედავად გარბის
აქ მხოლოდ კლოუნები ხალისობენ აფიშებით
სადაც არ უნდა იპოვო თავშესაფარი
ღმერთს ყოველთვის რუმინულად ესაუბრები.

შენ შეგიძლია მიატოვო ყველაფერი, მარტივია შენი მოხიბვლა
ჩიტებით, ბუმბულებითა და ყვავილებით
მაგრამ, მაინც არ დაგავიწყდეს შენიანები
და წერილის მიწერა ჯერ კიდევ ცოცხალი ახლობლებისთვის

მათ გაუგზავნი ფულს და საჩუქრებს
თუმცა ამ ყველაფრის გარეშეც
აქ ყველა ახსოვთ სახელები და ცნობენ სახეზე
ისინი ვინც ცაში არიან და ისინიც ვინც ქვეყნიერების ბოლოში წავიდნენ.

Traducere în limba gerogiană și lectură de Sophie Datishvili

NOI ȘI BLAJINII

De aici toţi fug, nimeni nu pleacă la pas.
Oriunde în lume, în română îţi spui spovedania.
Acasă veselă a rămas
Doar inscripţia „Veselă din Germania”.

Şi parcă ai vrea să înjuri şi să uiţi,
Dar asta n-ajută deloc, din păcate.
Iar tot ce poţi face, munceşti şi-i ajuţi
Pe cei din pomelnic de la sănătate.

Şi atunci când trimiţi, chiar dacă sunt mici,
Dovezi de iubire – pannetone şi sume,
Suntem împreună şi rămânem aici
Plecaţii în ceruri, plecaţii în lume.

Igor Guzun

#adiolucruri

Cartea de poeme „Adio, lucruri” de Igor Guzun (Editura Cartier, 2018) este AICI (Librariile CARTIER)
>>> Cartier.md
>>> iTunes.apple.com

și în ROMÂNIA >>> Cărturești,  Libris, Librăria Mihai Eminescu.

Video Youtube

Mulțumiri speciale: Mihaela Cîrnov Savca

De Ziua Mondială a Poeziei, de pe 21 martie, Mircea Surdu a ales să citească poezia „Mamele noastre” din cartea „Adio, lucruri” de Igor Guzun.

MAMELE NOASTRE

Zeci de mii de pași pe zi făcuți în gospodărie.
Abia acum știm asta, când ne pricepem la cronometrat.
Viața lor a ținut cât ai sufla într-o păpădie –
Din risipa lor de bunătate noi ne-am adunat.

Mamele noastre, ale noastre, ale tuturora
Au știut să ne iubească fără sărutări și alint.
Am început să le prețuim după ce li se sfârșise ora
De muncă neremunerată pentru noi pe pământ.

Nici nu am observat când făptura lor a început să scadă
Și nici pentru grija lor nu avem ce să le dăm în schimb.
Atunci când își potriveau cu grijă broboada
Erau singurele clipe în care își odihneau palmele pe nimb.

***
Cartea Adio, lucruri” de Igor Guzun (Editura Cartier, 2018) este AICI >>> Cartier.md și iTunes.

Taguri: , , , ,

Dumitru Crudu | Literaturadeazi.ro

„Și atunci când îl recunoști după pași pe cel care intră/ în baie tot dragoste este” Dumitru CRUDU Cea mai nouă carte a lui Igor Guzun – cartea „BINE” – e mai mult decât o carte. E o carte-obiect. E o carte în care printre paginile ei vei găsi și ilustrate pe care le-ai putea trimite prietenilor, pentru a-i chema la o cafea, sau pentru a le spune că cel mai bine e acasă, fraților sau surorilor pentru a-i ruga să-i sune pe părinți, dar și părinților sau ființei iubite, pentru a le spune că-i iubești, pentru a le ura Crăciun fericit sau pentru a le cere iertare.

Asemenea cărți poștale – atât de frumoase și umane – nu există în circulație. Chiar le-ai putea trimite. Decupează-le din carte și trimite-le oamenilor apropiați. Chiar azi ai putea să mergi la poștă. Sunt sigur că s-ar bucura. Dar pe lângă că aș trimite aceste ilustrate, eu aș mai face și un colet unde aș pune însuși volumul lui Igor Guzun și l-aș expedia persoanelor dragi mie, spunându-le astfel ceea ce nu le-am spus de ani de zile, tot amânând sau negăsind timp pentru asta. Adică spunându-le cât de mult contează ei pentru mine. Dar spunându-le asta cu ajutorul cărții lui Igor Guzun, care le-ar putea spune lor mai mult chiar decât aș fi eu în stare.

Printre filele cărții lui Igor Guzun am dat și de un pomelnic pentru vii și morți, cu spații goale, parcă pentru a le completa noi, cititorii cărții lui, văzându-i în acest fel pe cei care ne sunt sau ne-au fost foarte apropiați și în lumina credinței în Dumnezeu.

Iar toate astea pentru a răspunde și la întrebarea: ce ne face să ne simțim bine?

Ne face să ne simțim bine, în primul rând, faptul de-a nu-i uita, de-a nu-i neglija, de a-i prețui și iubi pe oamenii de lângă noi sau o prietenie care durează în timp. Nu întâmplător în legenda de sub fotografia scriitorului Doru Ciocanu, un mare prieten de-al lui Igor, dar și de-al nostru, al celor care-l știm, apare cuvântul bine.

Iar de la bine la bucurie nu e decât o treaptă. Cartea lui Igor Guzun este un îndemn să nu ne rușinăm, să nu ne sinchisim de-a vorbi și despre „lucruri mărunte” și de-a încerca să le transformăm în „lucruri importante”.

Foarte multe dintre textele lui Igor Guzun din această carte au ca punct de plecare cotidianul moldovenesc, realitatea sau copilăria, dar pe parcurs devin, de fapt, niște poeme în toată legea, încărcate de sentimente și emoții, dar și de pale de ironie, ca în poemul Aici: „Aici cultivăm pământul, limba și gusturile.// Aici mai frumos decât cerul poate fi doar lăi-cerul.// Aici continuă să fie culese și fructele, și numerele de telefon.// Aici, când te așezi la masă, prima întrebare este despre culoarea preferată: „Roșu sau alb? (…)”

Sau ca în poemul Constituția, o carte fascinantă: „Ironică. Solemnă. Cinică. Amuzantă.// Nu cunosc o carte mai fascinantă decât constituția.// Este ironică atunci când spune că statul trebuie „ să ia/ măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai de-/cent.(…)”

Unul dintre cele mai frumoase poeme din carte și unul dintre cele mai frumoase poeme scrise de vreun autor contemporan în ultimii ani este acest poem, care se cheamă Dragostea este atunci când…: „Dragostea este atunci când accepți necondiționat ca/ cel de alături de sub plapumă să pună tălpile lui mereu/ reci pe picioarele tale întotdeauna calde.// Și atunci când îl recunoști după pași pe cel care intră/ în baie tot dragoste este.// Dragostea este atunci când nu se schimbă nimic/ nici după ce se nasc copiii, nici după ce copiii pleacă/ de-acasă.// Dragoste este tot ce-ți mai rămâne după ce se termină sexul. (…)”

Citind poemul m-am gândit că nu ar trebui să așteptăm vreo ocazie specială pentru a le spune oamenilor dragi cuvinte frumoase, ci să o facem zilnic, deseori, poate, fără nici un motiv.
Cele mai multe dintre textele lui Igor Guzun sunt niște splendide poeme, niște poeme foarte frumoase, pentru care l-ar invidia poeții contemporani, pentru că poetul reușește să vorbească despre lucruri cu adevărat importante fără a ridica vocea, într-un mod firesc și natural, fără a face caz din asta.

Sunt niște poeme foarte frumoase din care autorul a dat la o parte figurile de stil de tip reflexiv, pentru a le înlocui, vorba lui Gheorghe Crăciun, cu cele de tip tranzitiv. Ironia la care face recurs de foarte multe ori schimbă perspectivele, răstoarnă situațiile, înșeală așteptările, ne face să vedem lucrurile într-o altă lumină.

Nu toate textele din carte sunt poeme – unele sunt proze, altele tablete, unele sunt texte de graniță, în care se întâlnesc mai multe genuri – dar toate au o strălucire aparte și fac ca această carte să fie o carte foarte frumoasă, o carte unică în felul ei, o carte eveniment.

Literaturadeazi.ro | Noiibarbari

Taguri: , , ,

Carte, pâine, vin

Am împărtășit, joi seara, într-un eveniment – „Carte, pâine, vin ” – o istorie despre paharul pe jumătate gol și despre lacrimi.

Suntem fiecare dintre noi acum la o vârstă la care putem privi atât în urmă – la ce-am făcut și cum am făcut, cât și înainte – ce vrem să facem mai departe. Și poate că marele avantaj al vârstei noastre, marea fascinație este că putem privi și putem vedea nu doar înapoi și înainte, dar și înăuntru.

Cu ce-am umplut acești ani? ne întrebăm. Care-i conținutul? Când și cu cine ne-a fost bine?

Știți, am găsit în aceste zile una dintre explicații de ce suntem pesimiști, ca oameni, în marea noastră parte.

În povestea ceea veche cu paharul pe jumătate plin și pe jumătate gol noi suntem pesimiștii care văd aproape mereu jumătatea goală.

Iar explicația mea pentru asta este că, atunci când paharul este pe jumătate plin, noi ne grăbim să-l bem ca să-l vedem gol.

De ce ne grăbim să bem repede jumătatea plină?

Încerc să răspund. Poate că ne este frică să nu pierdem și ceea ce avem, să nu ne ia cineva și puținul care este al nostru… Poate că, după ce am văzut în viața și în istoria noastră atâtea schimbări, nu mai credem că se poate împlini ceva bun.

De asta – cred la anii aceștia în care căutăm să fim împliniți – că e mai bine să avem o jumătate de pâine dar întreagă decât multe fărâmituri care cântăresc cât o pâine.

Mai puțin e mai bine.

Sau cum am zice, legat de vin, MIMI-nimalist.

Viața m-a învățat că e mai bine să citești câteva pagini, dar acesta să fie Marquez și alături să fie omul tău drag, decât cărți groase și despre nimic, tipărite pe hârtie scumpă.

Scump înseamnă nu costisitor, dar drag, prețios.

Este valabil și atunci când este vorba despre cărți, și atunci când este vorba despre vin.

Nu știu dacă acest vin este tare.

Tare îmi place. Probabil că trebuie să inventăm pentru asta butonul „Tare îmi place”.

Care să exprime emoțiile noastre legate de vin și de oamenii care vin în viața noastră și rămân aici.

Un buton care  să povestească faptul că undeva, acolo cu oameni și locuri dragi, cu un pahar de vin am trăit o fărâmă de fericire.

Eu nu pricep multe în vinuri. Dar știu că despre un vin bun se spune că este curat ca lacrima. Însă lacrimile se leagă la noi mai mult cu clipele grele. Și mai știu vorba ceea care ne îndeamnă să bem până la fund „ca să nu rămână lacrimi în pahar”.

Iar dacă întoarcem­ lacrima invers, putem vedem o inimă. Inima care înseamnă dragoste și bine. Iar inima încape foarte bine nu doar în piept, ci și în jumătatea plină a paharului.

Cu vin „Malbec”.

Fotografie de Andrei Cibotaru

Taguri: , , , ,

PR-UL BINELUI | Bunatate.ro

Ioana Revnic | Bunatate.ro

BINE-le lui Igor Guzun a ajuns la mine într-una din acele zile în care convingerea mea că pentru ceilalți nu ești decât suma nevoilor pe care li le poți îndeplini bate orice credință în bunătate, adevăr și alte asemenea.

Citind cartea mi-am amintit că, din fericire, devii și ceea ce le dăruiești celorlalți.

Cartea lui Igor Guzun dăruiește cititorilor mult, mult BINE, fapt care nu va rămâne, anticipez eu, nerăsplătit – de o foarte generoasă cifră de vânzări.

Dar ce înseamnă BINE– le, pentru Igor Guzun?

Fiica lui și mama ei. Bunica și bunelul. Chișinăul (cu fețele lui mai mult sau mai puțin luminoase). Țara. Cartea și cititul. Copilăria cu gusturile, cu mirosurile, cu năzbâtiile, cu obiceiurile, cu poveștile ei. Toate lucrurile sau locurile care poartă cu sine o poveste. Câteva „mărunțișuri” pe cale de dispariție: grija; un zâmbet; prospețimea; candoarea; bucuria; dragostea. Dorul. Copiii. Frații și surorile. Amintirile. Cărțile poștale. Dumnezeu…

Într-un interviu recent, Igor Guzun spunea că speră ca recenta sa carte să fie mai bună decât precedenta (Vinil). Lucru care i-a reușit. Despre Vinil spuneam că e o carte a nostalgiilor – stare ce se prelungește în actualul volum. Vinil era și o carte în care autorul – specialist în comunicare și PR – se erija într-un fel de PR al țării sale de baștină (de aici și îndemnul meu adresat cititorilor, când am scris despre carte: „Cine nu a fost niciodată în Republica Moldova și are de gând să o viziteze, în loc să își cumpere un ghid turistic ar face bine să citească cel mai recent volum al lui Igor Guzun: Vinil”).

Un anumit spirit local se menține în mai noul BINE. Și nu cred că acest lucru este neapărat un atu: nota subversivă a unor texte înțelese doar de românii basarabeni e și în dezavantajul cărții, nu doar în avantajul ei.

Unele bucăți rezistă, independent de aluzii, de trimiterile lor neaoșe. Iacătă, de pildă, primul text din volum: Pâinea de la iepure. Simplu. Subtil. Savuros, precum metafora în jurul căreia e construit: cunoscătorii mi-au explicat că pâinea de la iepure se referă la un cadou; la ceva primit pe neașteptate; la pâinea pătrățoasă, cumpărată de la magazinele basarabene sătești de altădată și adusă în dar copiilor, în lipsa unor cadouri culinare pretențioase; sau la bucata de pâine luată de acasă, ascunsă în buzunarul hainei, purtată până în sat și întoarsă la copii ca fiind „de la iepure”;  orice țânc basarabean se înfrupta din ea, ca dintr-o delicatesă:

A existat în copilăria noastră un produs atât de minunat încât îi ținem minte savoarea și acum, peste atâtea decenii.

Pâinea de la iepure.

Ce gustoasă! Ce aromată! Ce așteptată era această pâine de la iepure!

Era mâncată mereu cu poftă, niciodată tăiată cu cuțitul, ci numaidecât ruptă ca să rămână în palmă cât mai multe fărâmituri. Să le ducem la gură și pe acestea, după ce am mâncat întreaga bucată de pâine.

A fost brandul cel mai iubit al copilăriei noastre.

Și ce păcat că furnizorii acestui produs – părinții noștri – au îmbătrânit sau au plecat la cele veșnice!

Și de ce oare, atunci când le aducem copiilor noștri câte o pâine și le spunem că e de la iepure, ne privesc nedumeriți și nu ne cred ?

Sau, mai bine zis, ne cred. Ne cred un pic ciudați.

Magia nu mai funcționează.

Ori pâinile de astăzi, ori pâinile sunt din alt aluat.

Dar există și texte „cu cheie”, pe care doar un public restrâns le gustă (cum ar fi Ramele – despre salonul MolDeco din Chișinău; unele referiri din Antonime; sau Din exclamația șah și mat astăzi a rămas doat mat-ul – text a cărui „poantă” o pricepi dacă știi că  în rusește „mat” înseamnă înjurătură – cu referințe materne, uneori ș.a.).

Epuizând aceste observații, adaug că noua carte a lui Igor Guzun are câteva atuuri evidente.

1. Ideea în jurul căreia e construită: importanți sunt oamenii și nu lucrurile, iar acestea din urmă sunt valoroase datorită poveștilor, datorită amintirilor pe care le poartă cu ele…

2. Igor Guzun nu mai mizează excesiv pe jocurile de cuvinte, pe asocierile lexicale inedite care l-au consacrat (și care îi fac volumele intraductibile). Inteligente și bine dozate, cele mai multe rămân doar pretexte ale însemnărilor, conferindu-le o înșelătoare notă ludică. Emoția primează. Gravitatea: Ah, de atâtea ori am exclamat cu bucurie „Gol !”, atunci când echipa favorită și la bine, și la rău – România – marca un gol. Și, vai, am plâns la golul cel mai dureros din viață. Golul de părinți.(Gol !). Sau autoironia: Eu buchisesc. Odată cu trecerea anilor, scade vederea. Eu buchisex. (Buchisesc). Sau nostalgia. Sau vulnerabilitatea afișată discret. Sau alte simțăminte.

3. Simplitatea stilistică. Claritatea.

4. Concepția grafică a cărții e excepțională: coperta; textura paginilor; imaginile expresive; cărțile poștale create de Irina Rusu, numai bune de trimis apropiaților. BINE are inclusiv un pomelnic.

5. Formulele” adoptate sunt mai complexe, mai consistente decât cele din volumul anterior. Găsim în BINE poezii; prozo-poeme; schițe, reportaje, inventare, definiții – subiective. Dintre toate acestea, citez un Basm, cu final neașteptat:

Când mică erai

Şi-aveai guturai

Bunica-ţi aducea omăt

Să faci oameni de zăpadă în casă

Şi-ţi povestea că undeva fulguieşte în mai,

Şi ninsoarea ceea-i amară şi nu e frumoasă.

Dar te interesau alte amănunte

La vârsta şcolară:

Pe furiş deschideai geamul pentru câteva minute –

Să nu se topească oamenii de omăt din cămară.

Lângă vatră te aşezai mai comod,

Suflai în foc să nu fie căldura prea mare

Şi sperai…

să cadă în tindă varul din pod

Ca din cer o ninsoare.

Cum înserarea peste sat se lăsa

O rugai pe bunica să se apropie de telefon,

Dacă de la flacăra din vatră amurgul se va incendia –

Să cheme urgent pompierii din raion.

Bunica te dojenea zâmbind

Şi-ți mărturisea că există ierni şi mai triste

În care un timp a trăit

Pentru că a fost inclusă în liste.

Pentru tine totul era ireal.

Şi apoi de unde puteai şti

Că bunica a fost ridicată în ninsoare după Ural,

Şi nu deportată într-un pastel de Alecsandri.

***

Igor Guzun e scriitor și conduce o agenție de PR. Mai nou, a devenit PR-ul BINE-lui, scriind o carte care salvează de la uitare esențe de umanitate.

Dacă într-o zi m-aș trezi nemaiștiind nimic, nimic, nimic din ce am trăit până atunci, cred că mi-ar prinde bine să (re)citesc BINE-le lui Igor Guzun. Așa, mi-aș aminti de COPILĂRIE (când și eu umblam cu cheia de gât; mă dădeam în scrânciob și săream de acolo, în zbor; când lansam discuri de vinil pe post de bumeranguri; când și mie hainele puse la uscat iarna, afară, și aduse înapoi în casă îmi miroseau a ger – așa cum scrie în carte). Mi-aș aminti de câte feluri e un ZÂMBET. Sau ce e DRAGOSTEA. Sau cum e să îți fie DOR: de casă; de frați; de surori; de bunici; de părinți; de toți ai tăi – vii și morți.

Ioana Revnic

Pe Igor Guzun îl găsiți AICI

BUNATATE.RO

 

 

Taguri: , , ,

BINE de Igor Guzun

Cartea „BINE” de Igor Guzun este o carte despre oameni și obiecte, despre dragoste și acasă, iar acestea împreună îți dau o stare de bine. Cartea povestește că binele există, chiar dacă uneori nu se vede.

Este o carte de dăruit oamenilor dragi de sărbători: de Crăciun, de Paște și de Paștele Blajinilor, în loc de căni și farfurii. Și, probabil, în toate celelalte zile ale anului în care există o ocazie potrivită.

Cartea conține 69 de texte scurte, scrise în același registru consacrat al autorului de nostalgie amestecată cu ironie despre oameni apropiați, obiecte emoționante, amintiri și poze.

Cartea „BINE” conține și 8 cărți poștale, care pot fi rupte și trimise oriunde în lume, ca semne de dragoste și atenție.

Unde? La Librarius, Pro-Noi, Librăriile CARTIER, e-Libraria, BookStore.md și, la Paris, la Galerie Moldave à Paris, iar în Italia – la Galleria Moldava in Italia.

Iar ecourile de lectură le puteți lăsa aici, pe Goodreads.com.

Articole mai vechi »