După o zi de luptă cu nămeții se potrivește un vin fiert, un izvar. This Is War, bro.
Sau un vin vechi. Vin-tage
„Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-a lună”, exclama pe vremuri, cu vocea sărmanului Dionis, Mihai Eminescu. Ce fel de vin? întrebați. Probabil un Merlot din „Freamăt de codru”.
„Cucul cântă, MERLOT, presuri – / Cine ştie să le-asculte? / Ale pasărilor neamuri / Ciripesc pitite-n ramuri / Şi vorbesc cu-atât de multe / Înţelesuri”.
Iar unde este Eminescu, e dragoste. În orice limbă.
„Ты вино-вата” este o declarație de dragoste, oarecum stângace, în care explici ființei dragi că e făcută din ceea ce ți-a plăcut mai mult – acum la maturitate, și atunci în copilărie: vin și vată dulce.
Liberté. Égalité. Aligoté. De asta francezii sunt cunoscuți în lumea întreagă în d-ale vinului.
Vinurile rare, de colecție sunt vinurile vechi, adică vinurile de ieri. Iată de ce cunoscătorii le consumă vineri… Pentru că știu că cel mai bun vin… e ieri făcut.
Cabernet Soviet Union.
De ce este mai gustos acest vin vechi? Pentru că este maturat. De istorie…
De la proverbialele „Ai carte, ai parte” și „Cine știe carte, are patru ochi” până la mai noile „Ochii care nu se văd se uită. Într-o carte” sau „Dă-te la o carte”, limba română ne oferă atâtea ocazii ca să strecurăm între două vorbe și o carte. Și atunci nu doar vorbele, ci și persoanele devin, poate, înțelepte.
