Feed on
Posts
Comments

HaiBun Vlog de by VERONICA ZUBCU

„Acest video este despre un experiment pe care l-am făcut pe parcursul lunii octombrie  –  un Reading Challenge cu literatură basarabeană.  Idee s-a născut dintr-o conversație cu echipa HaiBun ”, spune Veronica Zubcu.

Vorbeam despre niște lansări de carte la Chișinău și în acel moment mi-am dat seamă că eu nu știu ce au publicat autorii moldoveni în ultimii 10-15 ani. Cunoșteam titluri de carte, dar nu prea m-am aventurat să le citesc”.

„N-am făcut o selecție după cele mai populare titluri, ci pur și simplu am scris un mesaj pe Facebook și mi-am rugat prietenii să-mi sugereze niște cărți. Așa au ajuns următoarele titluri la mine:

„Eva” de Adrian Ermurache,

„Kinderland” de Liliana Corobca,

„Diavolul este politic corect” de Savatie Baștovoi,

„Durere” de Vladimir Beșleagă,

„Sex & Perestoika” de Cheianu – începută, probabil nu s-a combinat cu dispoziția mea,

„Simfonia unui criminal” de Doina Lungu,

„Vinil” de Igor Guzun ”.

HAIBUN.MD

Taguri: , , , ,

Goodread.ro

Am auzit multe despre cartea asta, chiar de dinainte de a o primi. Ipocrită aș fi să zic că m-a atras atunci; credeam că e un alt roman al vreunui scriitoraș nou-lansat, fără planuri mari de viitor. Ei bine, de data asta, chiar m-am înșelat. În Vinil am descoperit o carte poetică, despre viață și durere, dar, în special, despre om în toate ipostazele sale.

În scriitura lui Igor, nimic nu se descompune; ci mai degrabă totul renaște arborescent dintr-un univers ale cărui rămășițe ajung să pulseze în fiecare venă care te străbate. Vinil nu e o carte oarecare, pe care o citești, o povestești prietenilor apropiați și apoi treci la următoarea. Singura modalitate prin care am povestit cartea asta a fost Citește-o, măi!!! Am încredere (și speranță totodată) ca lumea va găsi în autor un făuritor de cuvinte, un model, dar, mai mult de atât, un (re)creator al unicului.

Lectura nu-i o amendă plătită părinților sau profesorilor. Și cărțile nu-s ca s-ajungă la minte, dar în primul rând ca s-ajungă la inimă. Citim cărți nu ca să fim deștepți, ci ca să facem lucruri deștepte.

VINIL e cu și despre Republica Moldova. Recunosc că, citind, poate și părerile mele s-au schimbat. Au evoluat, ca să zic așa. Igor a reușit să-mi schimbe o viziune cu care am plecat de-acasă, viziune care, însă, nu era chiar a mea, ci mai mult a tuturor celor din familie. Am redescoperit o Moldovă care e mai mult decât casă. E acasă, pentru că în ea locuiesc oamenii pe care îi iubești, și, după cum bine se știe deja, acasă nu e întotdeauna un loc, ci mai mult persoana care ocupă locul…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , ,

Nu era de-ajuns că sunt aproape peste tot. Bandiții au intrat în tipografie. Bandiții intră și în librării, în scurt timp. „Bandiţii. Mică trilogie a marginalilor”, o carte de Vasile Ernu.

Scriitorul Vasile Ernu face acum programul turneului de lansări pentru cartea sa „Bandiţii. Mică trilogie a marginalilor”. Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara, Chişinău, Braşov, Craiova etc.

„Şi mă uit pe hartă. Dar de ce să nu merg eu aşa: Tecuci, Bârlad, Filiaşi, Caracal, Cahul, Calafat, Vulcăneşti, Sighet, Beiuş, Teleorman… Lista e lungă, cu orăşele fascinante, dar care nu apar pe lista noastră de priorităţi. Şi e păcat”, spune Vasile Ernu și mai face o mărturie.

„Şi mai ales că am de vizitat şi cele mai importante centre culturale din România şi Republica Moldova: puşcăriile. Venim şi acolo”.

Pe blogul său Ernu.ro, scriitorul Vasile Ernu, cunoscut autor al cărților „Născut în URSS” și „Sectanții”, face o scurtă prezentare a noului volum, intitulat „Bandiţii. Mică trilogie a marginalilor”, care apare la editura „POLIROM”…

Continuă să citeşti »

Taguri:

Interviu cu scriitorul Igor Guzun, autorul cărţii VINIL, directorul agenţiei „Urma ta”

În ultimii 5-7 ani apar tot mai multe lucrări ale unor scriitori din Republica Moldova stabiliţi peste hotare sau care au trăit experienţa migraţiei. Pe care dintre acestea le-aţi remarcat Dvs., de ce le apreciaţi?

– Pentru mine, atunci când sunt cititor, contează mai mult nu locul unde a fost scrisă o carte, ci cum este scrisă și cine este autorul. Și aleg să citesc următoarea carte ori că sunt curios, ori că mi-a vorbit cineva despre ea, sau că mi-a plăcut cartea lui precedentă și de asta vreau să citesc toate cărțile lui etc. Și abia acum îmi dau seama că unele dintre cărțile scriitorilor originari din Moldova pe care le-am îndrăgit au fost scrise în Canada, în Franța, în Rusia și așa mai departe.

Care este raportul dintre migraţie şi literatură, în prezent? Care sunt primele elemente pe care le putem observa, cu cel mai mare impact? Cât de mult se aseamănă sau nu cu sec. XIX – începutul sec. XX, când practic toţi marii scriitori sau oameni de stat au avut perioade de migraţie, pentru studii, stagii peste hotare etc.

– Se pare că viața omului, în toate timpurile, poate fi rezumată la ceea ce am observat în cartea tot mai des fotografiată și citată în ultimul timp „VINIL”: „E greu să pleci dar, bineînţeles, nu-i ușor să rămâi”.

Este, până la urmă, decizia fiecăruia ce să facă. Iar atunci când ajuns la tine, ca scriitor, ecouri de la oameni care s-au născut în Moldova, dar se află în străinătate pentru studii sau pentru viață, care spun că „Moldova o port cu mine, oriunde aș pleca. O port în limba pe care o vorbesc, o găsesc printre frunzele lui Ion Druță, iar mai recent i-am simțit răsuflarea lecturând VINIL-ul lui Igor Guzun”, asta te emoționează. Și chiar crezi că Moldova este oridunde.

Cartea „Fabule moderne” (ediția întâi) a Tatianei Ţâbuleac a fost editată de agenția URMA ta. Cum a fost această colaborare? Cu cine dintre autori aţi mai lucrat?

– Cred că a fost o colaborare normală, umană. Atunci, în 2014, această carte a Tatianei s-a născut, cum puținelor cărți li s-a întâmplat, în văzul tuturor. După ce au fost publicate textele ei minunate pe www.stiripozitive.eu, ne-am gândit că le-ar sta bine într-o carte. Și așa a fost.

Și este de ajuns această mărturie recentă a Tatianei ca să cred că tot ce a fost legat de cartea „Fabule moderne” a fost fabulos. „Pentru că tu ai zis„hai”, „fă”, „scrie”, „scoate”. „Eu nu am uitat. Așa ceva nu se uită”, mi-a spus Tatiana.

Am editat apoi la „URMA ta”, în 2015, și „Dicționar auafed 2” al lui Doru Ciocanu. Iar această carte a grăbit revenirea lui Doru la Chișinău din Canada, după o așteptare a noastră de cinci ani, și lansarea la editura „Cartier” a cărții „Dicționar auafed 3”. Și de data aceasta a fost fantastic…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , , , , , ,

Bibliotecadeganduri.blogspot.md

Despre „VINIL” am auzit demult și cam tot pe-atunci am inclus-o pe lista mea de „to read”. Când am văzut o poză de-a Natei cu cărțile autorilor basarabeni cumpărate de ea, mi-am zis că le iau cu împrumut pe toate când vin la Cluj.

Și numai după ce am vizionat filmulețul de pe canalul ei de youtube, i-am scris înflăcărată că mă pun la rând pentru această carte și aștept cumințică până crapă răbdarea în mine. :) Și pentru că biblioteca Natei e ca o bibliotecă centrală, iar eu (cu toată modestia din lume) – una dintre cele mai fidele cititoare, sâmbătă seara purtam această culegere de amintiri și sentimente în geantă, în drum spre casă.

Cred că oricât de departe nu m-aș afla de Moldova, cât de mult n-aș fi integrată aici, în societatea clujeană, această operă mi-a amintit că am sânge de basarabeancă în vene. O carte care m-a făcut să râd, dar m-a și întristat. M-au întristat încă și încă o dată condițiile în care trăiește lumea la noi. De fapt nu, nu trăiește, ci supraviețuiește. Constat cu durere faptul că deseori când revin acasă în vacanțe chiar sunt întrebată când plec sau, altfel zis, pe cât timp am venit. Mă îngrozește ideea că și eu sunt influențată de progresul ăsta tehnologic, că uneori manifest mai multă tristețe dacă mi se strică căștile, decât relațiile cu unii oameni. :(

Dar, pe de altă parte, afirm că am avut parte de o copilărie fericită…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

Everydayjournalism.md

Echipa Everyday dă startul unei noi rubrici „Cărțile de pe noptiera lui… ” în care ne-am propus să aflăm de la oamenii pasionați de lectură despre cărțile și autorii preferați, despre cărțile care i-au marcat, dar și să ne ofere o listă cu recomandări pentru o lectură cu impact. Astăzi, scriitorul Igor Guzun, care din 2007 până în prezent a reușit să scrie 15 cărți, ne-a oferit răspuns la toate aceste întrebări. Ce zici poate citești și tu cartea „Vinil”?

Cărțile de pe noptiera scriitorului Igor Guzun

Bineînțeles că am citit multe cărți, însă nu destule și nici nu pe toate pe care mi-ar fi plăcut să le citesc până acum. În schimb, lucrez la asta și a devenit acum mai ușor să găsesc de oriunde în lume cartea pe care vreau s-o citesc acum. Și nu durează prea mult ca să ajungă la tine. Doar că, odată cu trecerea anilor, sunt parcă tot mai multe de făcut în viață și rămâne mai puțin timp pentru citit. Citim cărți nu pentru a deveni mai deștepți, ci mai ales pentru a face lucruri deștepte. Fiindcă că ceea ce contează – pentru noi și pentru oamenii apropiați – este nu ceea ce am devenit după anumite lecturi sau ce am spus, dar ceea ce am făcut după ce am citit niște cărți. Și vine o vârstă la care sunt tot mai puține cărți – dar suficiente pentru viața asta și toate celelalte vieți – pe care vrei sau trebuie să le citești și se înmulțesc cărțile pe care vrei să le scrii. Plus, încă atâtea lucruri pe care vrei să le faci.

Probabil că toate cărțile m-au marcat. Și am scris toate cele 15 cărți de până acum – de la primul volum de versuri „De azi într-o săptămână” (2007) până la cartea de proză scurtă „VINIL” (apărută în două ediții, 2015 și 2016) – fiind inspirat din cărțile pe care le-am citit și din oamenii pe care i-am întâlnit în viață. Și dacă o fi câteva lecții învățate de mine în toți acești ani, acestea sunt din viață și nu din cărți.

Despre tineri și lectură

Sigur că citesc tinerii din ziua de astăzi. Poate nu cărțile pe care părinții și profesorii vor ca să le citească în primul rând copiii și adolescenții lor. Și poate nu în forma pe care și-o doresc adulții. Însă, copiii și tinerii de azi citesc. Cum să citească mai mult și cu ce-i pot ajuta maturii în asta? Să-i facă curioși, să le propună cărți potrivite. Nu „Frații Jderi”, ci mai nou „Miss Peregrine”, de exemplu. Pentru cărțile solide și fundamentale, probabil, sunt alte vârste mai nimerite.

Știu atâția adolescenți care au citit toate cele șapte cărți din seria „Harry Potter” –  și sunt printre acestea volume groase – iar unii tineri nici nu au așteptat să fie tradus în română cel de-al optulea, că l-au și citit în engleză. Ceea ce a făcut pentru promovarea lecturii printre copii și adolescenți atât cărțile „Jurnalul unui puşti” de Jeff Kinney sau „Harry Potter” de J. K. Rowling, cât și profesorii, care au înțeles să pună potențialul acestor cărți este fantastic…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , ,

Câteva chestiuțe legate de copilăria mea și asta datorită cărții pe care am citit-o recent – „VINIL” de Igor Guzun.

O carte care mustește de jocuri de cuvinte și care cuprinde cele mai frumoase momente din copilăria mea. Pe de altă parte, asistăm totodată la unele lucruri pe care ni le impune evoluția, cum ar fi: invazia tehnologiilor în viața unui om de care este oarecum dependent de ele și multe alte lucruri care se uită sau nu se mai practică odată cu trecerea timpului.

O carte la care voi reveni cu mare drag atunci când voi simți nevoia să-mi împrospătez cufărul cu amintiri.

Primul video legat de cartea unui scriitor basarabean.

Este vorba despre cartea lui Igor Guzun – „VINIL”.

Taguri: , , ,

Bookishstyle.ro | Dana Dumitru

VINIL a sosit clasic, prin poștă, tocmai de la Moldova. Aia de peste Prut. Ca să nu existe confuzii.

Păstrând nota simplistă, dar plină de umor a textelor lui Igor Guzun, m-am gândit să vă împărtășesc ce sentimente m-au încercat în urma acestei lecturi.

Cu ce te alegi dacă citești Vinil?

1. Înveți că locuitorii din Chișinău se numesc Chișinăuieni :)

2. Gusturile și mirosurile inconfundabile ale copilăriei îți vor invada toate simțurile: păpușoi arși la foc, cocoșei pe băț, mămăliga arsă de pe fundul ceaunului, halva și magiun.

Copilăria se termină atunci când te bucuri că ești mare, dar înțelegi mai târziu că nu sunt prea multe bucurii în asta.

3. Vei vrea să îți cumperi o sacoșă de rafie în care să închizi ermetic bucuriile de acasă.

Însă atunci când ai nevoie de o geantă rezistentă și încăpătoare, când trimiți sau primești dovezile de iubire de la cei apropiați – haine, cafea, panetoni, ulei de măsline și lista continuă cât să încapă în interiorul acestui obiect imens – geanta noastră identică este de neînlocuit.

4. O să îți aduci aminte să ștergi praful adunat de atâta vreme de pe obiectele uitate în pod: călimara, lampa cu gaz, cozile la orice, fotbalul la radio, telegramele, șahul prin corespondență, telefonul cu disc, colectarea borcanelor, etc.

5. Afli că la 96 ani Valentina Rusu-Ciobanu încă trăiește, și nu doar prin picturile sale…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , ,

Dacă scriitorul japonez Haruki Murakami ar fi rămas, ca în tinereţe, proprietar al unui bar din Tokio în care se cânta jazz, ar fi avut mai multe şanse să câştige în acest an Premiul Nobel pentru Literatură.

În 2016 Comitetul Nobel i-a atribuit Premiul Nobel pentru Literatură muzicianului Bob Dylan.

Cărţile se citesc greu.

Următorul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură va fi Eminem. De ce? Pentru că este luceafărul poeziei americane.

Atâtea poveşti se perindă în faţa ochilor noştri că nu ne mai miră nimic şi nimic nu pricepem din ele!

Din ziua anunţului despre acordarea premiului pentru Bob Dylan casele de pariuri au început să dea şanse poeţilor mei preferaţi din România: băieţilor din trupa „Paraziţii”. În special, pentru albumul „Tot ce e bun tre’ să dispară” şi refrenul „Tot ce e bun tre’ să dispară din această ţară. De unde numa’ proştii ca noi… nu se mai cară”.

Pentru ce să li se dea aceste premiu? aţi întrebat. Pentru „crearea unor noi modalităţi de exprimare poetică în cadrul marii tradiţii a cântecului”, aşa cum este motivaţia Comitetului Nobel pentru alegerea lui Bob Dylan.

Bob Dylan este un super-poet.

Comitetul Nobel este un elev care citeşte doar rezumatele de pe Internet…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , , , , , ,

Ce carte minunată ai scris, Tony Hawks!

„Tenis cu moldovenii” (ediția a doua, cu un epilog al autorului, Cartier, 2014) este o carte în care râzi și apoi suspini.

Este o carte în care, citindu-o, ți se face ciudă că unele previziuni sumbre s-au împlinit deja. „Străzile erau largi, mărginite de copaci, iar traficul, deși constant, se desfășura fluid. Mă întrebam cam peste câtă vreme aceste străzi vor fi blocate?” Sunt deja, Tony, de mult timp și bineînțeles știi asta. Nu sunt convins încă dacă „multele anomalii ale acestei țări” au devenit astăzi mai puține.

Dar e bine că măcar ceva s-a schimbat. „Mi se părea că întunericul era mai întunecat aici, în Moldova”. Sau nu?

Cu siguranță că acum nu este așa „faptul că un actor de comedie din Anglia a venit în Moldova ca să încerce să-i bată la tenis pe fotbaliștii din echipa națională a Moldovei nu este o știre de presă”.

Am regăsit-o în cartea lui Tony Hawks pe Corina, „elegantă și frumoasă”, cea cu „o voce feminină plăpândă”. În plus, „grijulie, circumspectă, controlând totul”.

Este aici și Iulian, cel cu „maniere elegante și cu o față plăcută când zâmbea”. Și Emil, pe atunci George Harrison în trupa „The Flying Postmen”. Și Leonid, ziaristul sportiv care „părea să posede cunoștințe enciclopedice despre fotbalul din Moldova”.

Sunt atâția oameni și atâtea lucruri din Moldova încât, uneori, nici nu știu dacă această carte este de proză documentată, foarte dramatică, sau ficțiune.

Îmi pare însă că acest lucru este adevărat. „Prima dată când am devenit vulnerabil și avem mare nevoie de ajutor. La așa ceva moldovenii reacționează!”

Îți mulțumesc, Tony, pentru că m-ai făcut cu această carte a ta să râd și să oftez…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , , , ,

Articole mai vechi »