Feed on
Posts
Comments

Un scurt metraj bazat pe o istorie din cartea „VINIL” de Igor Guzun.

La Chișinău clasicii sunt încă în viață. Și sunt pomeniți mai des în microbuze decât în manuale.

Eminescu coboară. Se pregătește Micle… Moldova de pe „VINIL”-ul lui Igor Guzun.

Un film regizat de Gheorghe Kitoo.

Coloana sonoră de la final: „Oameni și locuri dragi”, FurioSnails & Igor Guzun

Taguri: , , ,

Pentru că în anii ’80 mi-aţi trezit gustul pentru muzică şi mai ales pentru poezie într-o vreme în care nici măcar nu ştiam cum arătaţi pentru că vă ascultam la radio, la cenaclu. Iar cel mai frumos catren cântat de Dumneavoastră era pentru mine atunci cel despre Bucureşti: „Oraş cu femei nesfârşit de frumoase, / Oraş cu copii îngereşti, / Oraş cu bătrâni ca temeiul de case / Oraş bătrânesc, Bucureşti”.

Şi pentru faptul că în anii ’90 v-am aplaudat la Chişinău, pentru prima oară pe viu, într-un concert la Palatul feroviarilor. Iar atunci când una dintre femeile „nesfârşit de frumoase” – împreună cu care am venit la spectacol ca prieteni şi am plecat ca viitori soţi – a mers pe scenă să vă aducă crizanteme galbene, aţi urcat pe scaun ca să le puteţi lua, atât de înaltă era.

Pentru toate acestea mulţumesc, Nicu Alifantis.

Şi pentru că semănaţi la chip şi la gesturi cu tatăl meu, care împlineşte astăzi 75 de ani şi este ca „temeiul de case”, mulţumesc.

Şi pentru emoţia noastră de la începutul anilor ’2000, legată de cântecul „Ajunul din copilărie” pe care îl ascultam cu soţia mea şi Dumneavoastră îi vorbeaţi de pe casetă unui copil: „Ţi-aduce mama o felie de pâine să te linişteşti / Şi cu felia-n mână intri în visele copilăreşti”, respect, Nicu Alifantis.

Cu aceste cântece a crescut fiica noastră atât de mare încât să vă poată aplauda în această vară, în Piaţa Sfatului, la fEstivalul de cArte şi muzică de la Braşov, atunci când ne-aţi spus de la microfon că ne iubiţi.

Şi ne-aţi mai dat atunci o veste: că urma să apară în scurt timp ediţia a doua a cărţii Dumneavoastră „FaceCarte”, cea pe care o citisem deja şi le povestisem soţiei mele şi fiicei noastre că sunt atâţia basarabeni în ea…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , ,

Parcă aș bănui cine este Blina, „inegalabilul Blina”, din romanul lui Iulian Ciocan „Și dimineața vor veni rușii”, care are o dedicație: „Prietenului Dragoș Blănaru”.

Și parcă aș avea presupuneri cine poate fi Nicoleta, „fata blondă, subțirică trestie”, „cu ochi migdalați”, pe care scriitorul din roman „a văzut-o într-o zi friguroasă de februarie pe holul Facultății de Filologie”.

Și chiar aș putea admite că o cunosc în viața reală pe „bălțeanca Maia, o blondă zveltă, seducătoare” din carte.

Și, la urma urmelor, aș crede că la Chișinăul nostru, drag și urât deopotrivă, se referă autorul atunci când spune că „orașul putea fi lesne confundat cu un uriaș talcioc”.

Însă găsesc iată, la pagina 129, acest superb echivalent în limba română a expresiei „п**деть не мешки таскать” –„e ușor să îndrugi verzi și uscate” și înțeleg că aici este vorba, totuși, de ficțiune. Și nu-și au rostul presupunerile gen cu cine seamănă în viața de zi cu zi cutare sau cutare erou…

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

69 de poziții

Ți-ai tras-o în pat. Ai făcut-o chiar în mașină într-o după-amiază. Sau în transportul public seara târziu. Iar acum îți poți aminti cum ai făcut-o prima dată în avion.

Sunt cel puțin 69 de poziții în care poți citi o carte.

Ai o carte pe noptieră. Ai o carte în mașină, ca s-o deschizi atunci când îți aștepți copilul să iasă de la lecția de pian. Porți mereu o carte cu tine ca s-o citești în ultimul troleibuz care te duce acasă la stația terminus. Ai o carte și în bagajul de mână ca să-ți facă zborul mai ușor sau așteptarea mai scurtă. Și în toate aceste pauze dintre lucrurile mai importante din viață reușești să citești: un rând, un alineat, o pagină.

Continuă să citeşti »

Taguri: , , , , ,

Pokemonul lui Alecsandri

Primul Pokemon a fost observat pe aceste meleaguri pe la anii 1850, bineînțeles, la clasicii literaturii române. La Vasile Alecsandri.

„Crede-mă că de când sunt în lume n-am întâlnit un IPOCHIMEN atât de nostim ca mata”, i-a spus coanei Chirița un personaj al lui Alecsandri.

Taguri: , , , ,

Republica Moldova la 25 de ani de independență. O sărbătoare în care poemele sunt la fel ca și gazele: lacrimogene.

Taguri: , , ,

Doru Ciocanu este prietenul meu. Şi mă bucur mult pentru apariţia, la 18 august 2016, a cărţii sale „Dicţionar auafed 3”. Nu că nu m-aş bucura pentru apariţia cărţilor semnate de alţi scriitori, ci pur şi simplu această bucurie e mai plină şi mai adevărată.

Până la Doru Ciocanu adevăraţii autori de Science Fiction au fost politicienii. Pentru că doar în pliantele lor electorale şi în programele lor de partid puteam citi în ce lume minunată vom trăi. Iar multe din previziunile lor s-au împlinit deja. De exemplu, anticipaţia ceea a lor cu „Moldova 2020” s-a adeverit demult: dolarul e aproape 20 de lei, iar euro peste 20. Iar când auzim ceva legat de orizontul de 2025, asta nu are cum să nu ne îngrijoreze.

Ei, şi iată că în acest peisaj vine din Canada şi se strecoară Doru Ciocanu cu cele două cărţi ale sale „Dicţionar auafed 2” (URMA ta, 2015) şi „Dicţionar auafed 3” (CARTIER, 2016) şi suntem obligaţi să-i atribuim pe bună dreptate calitatea de scriitor adevărat de Science Fiction, unul dintre puţinii – dacă nu chiar singurul – din Moldova.

O definiţie mai potrivită pentru ceea ce face şi, mai ales, cum este Doru Ciocanu, probabil, nu a fost formulată încă din îndepărtatul an 1997, atunci când CARTIER i-a editat prima carte „Dicţionar auafed”, iar Gheorghe Erizanu le amintea tinerilor că „Planeta Moldova” a avut un precursor. Doru Ciocanu”, ale cărui dezlănţuiri rămâneau în manuscrise.

Acum aceste dezlănţuiri, pline de umor şi tristeţe, de încredere în oameni şi în faptul că binele va învinge întotdeauna răul la sfârşit de poveste doar că „înainte mult mai este”, sunt toate în cele trei cărţi ale lui Doru Ciocanu cu proze scurte despre Moldova şi alte universuri.

Cărţile lui Doru îmi plac la fel de mult, pentru că tot ce este legat de el devine poveste.

Prima lui carte, apărută cu aproape două decenii în urmă şi dispărută din librării, a făcut înconjurul lumii. Dar a fost găsită de Ilie Spivacenco undeva pe un site, într-un singur exemplar, a fost cumpărată în Statele Unite, că pentru ea şi pentru alte bunuri nu se fac livrări în Moldova, şi a ajuns la Chişinău după ce un prieten a trebuit să meargă la Bucureşti prin Tokio…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , , , , ,

Caragiale, în amintirile contemporanilor, alături de un Caragiale britanic, Mike Ormsby, și o tobă a cărei proveniență o cunoaște Violeta.

Și acest exemplar de „Grand Bazar Romania”, cumpărat de la Brașov, mi-a amintit despre eroii cărții, recitind-o: unul a cărui engleză sună ca un SMS trimis de pe scateboard, altul care își sucește gâtul în stânga și-n dreapta ca o bufniță drogată cu cafea. Și despre autorul care spune – așa o fi, Angela Nicoara? – ca să deprinzi gramatica e ca și cum ai vrea să prinzi săpunul în cadă.

Aplauzele mele mai vechi în cuvinte pentru cartea lui Mike sunt aici > > http://goo.gl/z6c7N5

Cartea poate fi comandată pe Amazon >> https://goo.gl/t9lNrD

Taguri: , , ,

Ironică. Solemnă. Cinică. Amuzantă.

Nu cunosc o carte mai fascinantă decât Constituția Republicii Moldova.

Este ironică atunci când spune că statul trebuie „să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent” și statul nu le ia.

Este solemnă atunci când declară că „devotamentul față de țară este sacru” sau când spune grav că „Republica Moldova este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi”.

Constituția este cinică atunci când declară că „toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii” sau că „deputaţii sunt în serviciul poporului”.

Și e amuzantă Constituția aceasta a noastră atunci când mărturisește că „limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească”…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , ,

Numele lung al legendarului fotbalist Edson Arantes do Nascimento, cunoscut ca Pelé, se traduce în una dintre limbile lumii cu numele autorului rus de origine basarabeană Peleneagră

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

Articole mai vechi »