Feed on
Posts
Comments

Rusanda Cojocaru BLOG

A trebuit să merg la Capătu’ Lumii, în Africa de Sud. Să zbor cu trei avioane și să nu dorm 24 ore. Să trec de la -5 la +40 grade. Să intru cu picioarele în oceanul Atlantic. Să mă cațăr sus, pe Table Mountain. Iar apoi, doar să deschid o pagină din cartea VINIL, de Igor Guzun, și să mă teleportez, instant, acasă.

Deși suntem generații diferite, avem atât de multe în comun, Igor Guzun și eu. Nu am stat la cămin, dar am trecut de la „pin”- copac la PIN-codul telefonului împreună. Nu am jucat fotbal pe terenul din sat, dar am prins tranziția de la socialism la socializare. Și tot împreună nu mai stăm pe gânduri, stăm pe Facebook.

Împreună am învățat când se termină copilăria…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , ,

De când cu dusul moldovenilor în Italia, acolo unde au descoperit obişnuinţa italienilor de a adăuga aproape în toate bucatele frunze şi crenguţe de bazilic, care pare să fie busuiocul nostru strămoşesc, s-ar putea ca superba poezie a lui Vasile Romanciuc, cântată cu atâta pasiune de surorile Osoianu, să sune şi în această versiune:

„Bazilic la naştere. Bazilic la moarte.
Floare de tristeţe. Floare pe sfeşnic.
Doamne, cum încape viaţa noastră toată,
Între două fire mici de bazilic”…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , ,

Vieru, poet și tractor. Cine-și mai aduce aminte în aceste zile că în Moldova a existat și tractorul „Vierul”? În schimb, aproape fiecare dintre noi știe un vers din Grigore Vieru.

Iată puterea fantastică a poeziei! #vinil

Taguri: , ,

1 | Moldova. Aici nici în biserică lumea nu se roagă atâta cât se roagă în microbuze

Aici, când vii acasă de la muncă sau de la studii de peste hotare, nu te întreabă nimeni: „Cât stai?”, dar toţi te întreabă: „Când te duci?”… continuare aici

2 | Citatele mele preferate din „Manuscrisul găsit la Accra”, de Paulo Coelho

„Alteori va trebuie doar să zâmbeşti din senin cuiva cu care te-ai încrucişat întâmplător pe stradă. Fără să ştii, poate că ai salvat viaţa unui om necunoscut care se socotea şi el fără folos şi care voia să-şi pună capăt zilelor, până când un zâmbet i-a dat speranţă şi încredere”… continuare aici

3 | Pizina. Pidorin. S-a încheiat. Ce bine că nu a candidat Dara!

Acest text nu are continuare pentru că e o maximă minimă… dovada e aici

4 | „Busuioc la naştere. Busuioc la moarte…”

Atunci când eram mici, i-am citit „Aventurile lui Nătăfleaţă”. Când ne îndrăgosteam şi treceam prin dezamăgiri şi exaltări, ţineam în mână „Singur în faţa dragostei”… continuare aici

Copilăria se termină atunci când începem să ne tăiem singuri unghiile. Şi nu ne mai obligă nimeni să ne spălăm pe dinţi, dar noi o facem… continuare aici

Taguri: , , , ,

Igor Guzun este un fin observator al detaliilor. Minimalist, textele lui sunt ceva ce nu se defineşte cu exactitate: miniaturi, tablete, poeme tranzitive… Laconice,  dar extrem de sugestive, ele  bat efigia vieţii noastre de aici, din Moldova, şi de acum, din tranziţia spre himera hăituită a viitorului incert. Igor Guzun a reuşit să facă din „literatura” blogului şi a fb-ului o carte aievea şi adevărată. Cartea Vinil anunţă un autor. Bine ai venit, Igor Guzun!

MARIA ŞLEAHTIŢCHI, Scriitoare

Taguri: , ,

BOOKHUB.RO

Echipa de la Chişinău a Agenţiei „URMA ta” a ales din cartea „VINIL” de Igor Guzun textul „100 de chestii pe care le poţi face cu o carte” şi l-a transformat într-un infografic, într-o iniţiativă de promovare a lecturii, scrie Bookhub.ro.

Cartea „VINIL”, lansată recent la Chişinău, a atras elogiile unor personalităţi precum ministrul moldovean al Culturii Monica Babuc, scriitorii Vasile Ernu şi Maria Şleahtiţchi, autorul britanic al cărţii „Grand Bazar Romania” Mike Ormsby, promotoarea evenimentelor K Lumea Nata Albot sau magistratul Alexandru Tănase, absolvent al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Fragment din cartea „VINIL”, de Igor Guzun

O poţi citi. O poţi dărui. O poţi povesti. Sau o poţi uita.

O poţi deschide sau închide ca pe o ușă sau o fereastră.

O poţi mirosi.

O poţi scrie, la urma urmei.

Sunt atâtea și atâtea lucruri pe care un om le poate face cu o carte, încât despre asta poţi scrie chiar o carte.

O poţi purta cu tine în călătorie. Și uneori, ca să ajungi acolo și să te simţi bine, ai nevoie doar de pașaport și de o carte pe care să ţi-o închidă omul drag pentru a-ţi da altceva în schimb: un sărut, o plimbare, un pahar, o îmbrăţișare sau ceva mai mult. Și după ce trec toate acestea, tot cu o carte în mână rămâi…

Continuă să citeşti »

Taguri: , , ,

THEWOMAN.MD

La începutul acestei luni, jurnalistul și scriitorul Igor Guzun a lansat o nouă carte. Despre „VINIL” s-au spus și scris multe, cu toate acestea multe lucruri interesante au rămas după perdea, de aceea, ne-am dorit să îl descoasem pe autor de secrete. Ce-a ieșit din discuția noastră citiți în interviul de mai jos.

Despre „VINIL” se spune în recenzii că e o carte a jocurilor de cuvinte, dar în acelaşi timp a paradoxurilor pe care avem norocul sau nenorocul să le trăim. Care a fost primul paradox care a stat la temelia acestei cărţi?

E posibil ca ţara noastră – Moldova aşa cum este, o ţară pe care o iubim şi o înjurăm în acelaşi timp – să fi fost primul paradox care a stat la baza acestei cărţi. Pentru că, fiţi de acord, e ţara din care „e greu să pleci dar, bineînţeles, nu-i ușor să rămâi”.

Şi apoi anume noi suntem acei care ne credem primitori şi săritori la nevoie, iar când vedem o maşină pe drum, cu geamurile sparte de o creangă căzută din cauza vântului puternic, ne oprim bineînţeles, însă înainte de a sări în ajutor, scoatem telefoanele să fotografiem asta.

Impresia mea puternică este că această carte este despre Moldova, despre noi, despre copilăria noastră, cu tot farmecul şi contradicţiile legate de lucrurile şi oamenii care ne înconjoară.

Alexandru Tănase spunea, la avanpremieră, că „VINIL” este o carte pe care o citeşti într-o oră şi jumătate. În cât timp se scrie o asemenea carte? Cât timp aţi copt-o în inimă şi gând?

Cartea asta a fost scrisă în tot restul timpului care mi-a rămas după ce făceam toate celelalte lucruri importante. De altfel vine o vârstă la care rămân tot mai puţine cărţi pe care vrei să le citeşti şi tot mai multe dintre cele pe care vrei să le scrii. Iar la această vârstă ai înţelegerea celor apropiaţi – soţia mea şi fiica noastră – pentru a scrie cărţile pe care vrei să le scrii.

De ce „VINIL”? Si nu altfel?

Pentru că, înainte de „VINIL 2”, trebuia să apară „VINIL”.

Sau poate că acest cuvânt este unul care spune foarte multe despre generaţia noastră de pe vremea când nu toate lucrurile erau perfecte şi digitalizate ca astăzi şi cu toate acestea au rămas valoroase pentru noi. Iar amintirile sunt unul dintre aceste lucruri.

Ori poate că, pur şi simplu, vinilul sună frumos, oarecum magic.

După ce criterii aţi selectat cele 12 personalităţi incluse în cartea „VINIL”?..

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

…de sub penița lui Igor Guzun, realitatea erupe, mai apoi se metaforizează, descompunându-se în imagini, detalii, impresii, emoții. Cel mai probabil, geneza metaforei coincide cu geneza omului. La fel este şi cu VINIL-ul lui Igor Guzun, care nu-i altceva decât o cronogeneză a spiritului său, ce scoate în evidenţă capacitatea de a percepe timpul, atât în dimensiunea sa de temporalitate, cât şi în cea mai tristă, de ireversibilitate.

Îmi vine greu să spun exact dacă VINIL-ul este rezultatul înţelepciunii, inspiraţiei sau al unui reflex intelectual care te face să reacționezi la realitățile idioate din jurul nostru, obligându-te să aşterni involuntar pe hârtie gânduri, impresii şi trăiri.

Continuă să citeşti »

Taguri: , ,

Eu n-am avut vise prea mari. Eu am visat trăindu-mi visul. La școală eram pasionată de muzică, așa că nu mă visam pe scenele mari, ci urcam pe scena școlii care îmi era oferită cu ușurință. Nu mă gândeam: ”da voi cânta bine? da lumea o să mă aplaude? și dacă uit cuvintele?”… ”A, și oare câte like-uri voi aduna?”

Era un antrenament prin care învățam să îmi trăiesc visul aici și acum… Acum am înțeles cum eram și ce am devenit. Tot din cauza lui Zuckerberg. Deși sunt o naivă…. o naivă de neîntrecut, sunt momente când devin exagerat de pragmatică și dură cu mine (recunosc, uneori și cu cei din jur). Și așa e normal să fie. Marea are perioadele ei de zbucium, dar nu despre zbucium vreau să vă vorbesc, ci despre o carte care te reîntoarce în timp. Acum 5 ani, 10 ani sau chiar 15. Perioadă în care ai fost atât de diferit și realizezi asta citind cartea jurnalistului Igor Guzun – ”Vinil”.

Matematica like-urile de pe Facebook
În copilărie, în adolescență, la facultate și chiar acum la 26 de ani… mereu am avut toată libertatea de a alege, iar cei care aleg singuri probabil devin și cei mai responsabili. Atunci când știi că o decizie îți poate schimba în totalitate paleta de culori din viața ta, atunci devii atât de pragmatic, atât de concentrat pe problemele de azi, de mâine, de peste o săptămână sau de la sfârșit de lună. ”Of, cât timp mai am până la salariu?!”, sau ”Așa aș mai vrea să mă distrez, dar nu mai am bani sau n-am cu cine”, sau ”Promit să nu mai am încredere în nimeni”, sau ”Ce ar fi fost dacă? dacă faceam ce era de făcut?”. Suntem atât de conectați la probleme încât pierdem ce e mai important. În copilăria noastră și a generațiilor dinaintea noastră… timpul și valorile erau altele. Nimeni nu-și contabiliza like-urile de pe facebook. Nu urmărea dacă Ion i-a dat like Ionelei, iar dacă cei 2 erau într-o relație atunci îi vedeai la horă sau în mahalauă ținându-se de mână. Acum și dragostea are o definiție virtuală. Despre asta ne povestește jurnalistul Igor Guzun în cartea sa. Despre cine am fost și cine am devenit, care sunt ”instrumentele” noastre și cât de stranii par pentru buneii noștri, care analizând mai bine… au trăit mult mai adevărat decât o facem noi astăzi pe facebook…

Taguri: , , ,

La început mi-a părut amuzantă, pozitivă, bună de citit la o cafea cu prietenii, în loc de bancuri! Treptat am înțeles că e despre mine și, cu cât citeam, aveam senzația că particip la scriere, ba chiar mai completam în gând și cu alte exemple. Mi-a răvășit amintiri pe care nu bănuiam că le mai păstrez, dar care, prin mirosuri, sunete, imagini, fac parte din viața mea și a generației mele.

Spre sfârșit, a prins tot mai clar să se întrevadă și tragismul, drama unei societăți condamnate să fie „altfel”, nu de fiecare dată în sensul bun al acestui cuvânt. O carte ca o jucărie veche din copilăria noastră (dacă o mai țineți minte?): la fiecare mișcare se recompun, caleidoscopic, imagini noi din aceleași elemente.

Felicitări autorului care ne-a pus ocheanul la dispoziție!

MARIANA JITARI,
Profesoară de limba română la Liceul „Spiru Haret”, Chişinău

Taguri: , , ,

Articole mai vechi »